Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6879/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6879
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 23 2009, privind recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.2306/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, G, G și, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civ. 2306/28 aprilie 2009 admis acțiunea formulată de petenții, -, G, G, cu domiciliul ales în Tg-J,- A, județul G, în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1 și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
A obligat intimata Curtea de Conturi a României la plata către petenți a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 01.02.2006-31.01.2009 și în continuare, sumele urmând a fi actualizate la data plății efective și la plata sporului de stabilitate de 15% pe perioada 01.02.2006-30.06.2007, sume actualizate la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și obligă chematul în garanție să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
A obligat intimata Curtea de Conturi a României să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere că petenții sunt controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi G, aparținând de Curtea de Conturi a României, care face parte la rândul ei din sistemul unităților bugetare, în prezent aceștia fiind auditori publici externi salarizați în baza Legii nr.50/1995, modificată și completată prin Legea nr.104/1999, abrogată prin nr.OUG160/2000.
Ori, potrivit art. 52 alin.2 din Legea nr.104/1999, controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Astfel, sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică fiind un drept de creanță este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
S-a reținut astfel că art. 6 alin.2 din nr.OUG160/2000, prin care au fost abrogate prevederile art.52 din Legea nr.104/1999, încalcă normele constituționale și prevederile legale interne, fiind în contradicție cu art. 1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
S-a avut în vedere de asemenea că art. 52 din Legea nr.104/1999, a fost abrogat prin art. 6 din nr.OG160/2000, deci acest din urmă act normativ - Ordonanța Guvernului este un act normativ de nivel inferior Legii nr.104/1999, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În concret, instanța a reținut că supremația juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Cu privire la motivele invocate de intimată în întâmpinare, la punctul II, instanța reține că acesta nu fac obiectul solicitării petenților, fiind vorba de sporul de confidențialitate, spor pe care petenții nu l-au solicitat prin acțiunea introductivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Conturi a României.
În motivarea recursului său Curtea de Conturi a României a arătat că sentința instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, întrucât actul normativ în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari este OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, care la art. 3 prevede că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Conform art. 6 alin.2 din OUG nr.160/2000, anexa nr. III/2 a fost abrogată, anexă care se referea la sporul de fidelitate și la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 alin.1 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a invocat în motivarea recursului excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României într-un litigiu de muncă între Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Conturi a României neexistând nici un fel de raporturi.
Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea art. 21-27 din Legea nr.72/1996 și cele ale art. 26-31 din Legea nr.500/2002.
Legal citați intimații au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și netemeinice.
Examinând recursurile prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că sunt fondate și vor fi admise pentru următoarele considerente:
Esențială în soluționarea prezentei cauze este determinarea evoluției în timp legislației care reglementat în favoarea controlorilor financiari drepturile salariale reprezentând sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Astfel, categoria profesională a controlorilor financiari din care reclamanții fac parte a beneficiat de sporul de stabilitate și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 104/1999 privind aprobarea OG nr. 9/1997.
Modificând OG nr. 9/1997, Legea nr. 104/1999 prin pct. 14, stabilește că în textul OG nr. 9/1997 la art. I (din această ordonanță), după pct. 36 se introduce pct. 361și 362.
Pct. 362din art. I al OG nr. 9/1997 modifică dispozițiile art.52 din Legea nr. 50/1996, care de la data intrării în vigoare a Legii nr. 104/1999 are următorul cuprins:
"362. Articolul 52 va avea următorul cuprins:
<<Art. 52 - (1) Judecătorii financiari, procurorii financiari, judecătorii financiari inspectori, procurorii financiari inspectori, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar aferent activității jurisdicționale din cadrul Curții de Conturi beneficiază de sporurile salariale prevăzute pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate din prezenta lege.
(2) Controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.>>"
Prin urmare, Legea nr. 104/1999 modifică dispozițiile art. 52 din Legea nr. 50/1996 și acordă, în beneficiul controlorilor financiari, drepturi salariale suplimentare reprezentând spor de stabilitate - în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de controlori financiari, precum și spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Se reține astfel că, inițial, izvorul dreptului controlorilor financiari la sporul de stabilitate și la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică l-a constituit art.52 alin. 2 din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost el modificat de Legea nr. 104/1999.
Prin urmare, este inexactă susținerea intimaților reclamanți, în sensul că "efectele art. 52 din Legea nr. 104/1999" continuă să se producă după intrarea în vigoare OUG nr. 160/2000, intimații pornind de la premisa greșită că în cuprinsul Legii nr. 104/1999 ar exista articolul 52.
Cu toate acestea, Curtea va examina evoluția reglementării drepturilor pretinse de reclamanți, prin raportare la textele legale care au instituit cele două sporuri.
Ulterior Legii nr. 104 din 11 iunie 1999, Legea nr. 50/1996 fost republicată într- nouă numerotare, în Monitorul Oficial al României nr. 563 din 18 1999.
După republicare, prevederile legale care stau la baza solicitărilor reclamanților, s-au regăsit în art. 56 alin. 2 din Legea nr. 50/1996, potrivit căruia"Controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate, în raport de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de "doctor" sau "doctor docent", precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică".
Prin urmare, începând cu 18 1999, izvorul acestor drepturi l-a constituit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 50/1996.
Textul art. 56 al Legii nr. 50/1996 a fost modificat prin OG nr. 83/2000, insă legiuitorul a înțeles să mențină în favoarea controlorilor financiari dreptul la sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de controlori financiari și dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dreptul la cele două categorii de sporuri (în discuție în speța de față) a fost menținut prin reglementarea art. 8 din OG nr. 83/2000, potrivit căruia Nota la anexa nr. III/2 "Curtea de Conturi" la OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a solariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 138 din 31 martie 2000, se completează cu un alineat cu următorul cuprins:
"Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin. 3 și 5 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de "doctor" sau "doctor docent" de 15% din salariul de bază brut".
Prin urmare, o dată cu intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, sistemul de salarizare a personalului Curții de Conturi a României a dobândit o reglementare unitară, în anexa III/2 "Curtea de Conturi" la OUG nr. 24/2000 fiind stabilite atât salariile de bază, cât și sporurile menționate în "nota" la această anexă.
Prin OUG nr. 160/2000 a fost reglementată distinct salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
Potrivit art. 3 din OUG nr. 160/2000 "Indemnizația este unica formă de remunerare lunară activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial".
Prin instituirea acestui nou sistem de remunerare pentru controlorii financiari, legiuitorul avut în vedere și vechimea în funcții economice, criteriu care anterior fusese avut în vedere la reglementarea sporului de stabilitate, respectiv sporului de fidelitate.
Acest criteriu al vechimii în funcții economice se regăsește, legislativ, în cuprinsul anexelor la OUG nr. 160/2000, coeficienții de multiplicare utilizați pentru calculul indemnizațiilor controlorilor financiari, fiind diferiți în funcție de "vechimea în specialitate" prin care se înțelege "vechimea în funcții economice".
Stabilind un nou sistem de remunerare lunară activității corespunzătoare funcției de controlor financiar având la bază indemnizația ca unica formă de remunerare, în mod logic legiuitorul a procedat la abrogarea dispozițiilor legale care reglementau drepturi salariale suplimentare, respectiv cele prevăzute de Legea nr. 50/1995, precum și la abrogarea dispozițiilor legale privind salarizarea controlorilor financiari, în vigoare până la 01 2000, data intrării în vigoare a OUG nr. 160/2000.
In acest sens, prin art. 6 din OUG nr. 160/2000, s-a prevăzut:
" (1) Pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute în Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
(2 ) Anexa nr. III/2 și pct. 1 din anexa nr. VI/2 lit."D" din OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, se abrogă".
Prin OUG nr. 160/2000 a fost abrogată anexa III/2 din OUG nr. 24/2000 cu întregul ei conținut, astfel că dreptul controlorilor financiari la sporul de fidelitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a încetat să mai existe.
Nu se poate susține că acest drept a continuat să-și producă efecte de vreme ce abrogarea a fost expresă. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să păstreze în beneficiul controlorilor financiari acest drept, ar fi menționat acest fapt în mod expres în textul ordonanței și nu ar mai fi utilizat criteriul vechimii în funcții economice ca element de stabilire a coeficienților de multiplicare.
In concluzie, criticile invocate de recurenta Curtea de Conturi a României cu privire la soluționarea fondului cauzei sunt fondate.
Nu pot fi reținute apărările intimaților reclamanți care au susținut neaplicabilitatea normelor de abrogare, reglementate de art. 6 din OUG nr. 160/2000.
Pe de o parte, art. 6 alin. 2 din OUG nr. 160/2000 abrogă dispozițiile anexei III/2 din OUG nr. 24/2000, act normativ de același nivel.
Pe de altă parte, nici teoretic argumentele prin care se susține inaplicabilitatea unor norme de abrogare a unei legi incluse în textul unei ordonanțe nu poate fi reținute ca valide, în condițiile în care ordonanța a fost aprobată prin lege, confirmându-se astfel mandatul de drept public acordat Guvernului prin legea de abilitare pentru emiterea ordonanței. Or, în cazul de față, OUG nr. 160/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 711/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 785/11 decembrie 2001.
In ceea ce privește argumentul invocat de intimații reclamanți în legătură cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele motive:
Prin decizia nr. XXXVI din 07 mai 2007, soluționând recursul in interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că personalul care ocupă funcția de controlori financiari au beneficiat de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra dreptului controlorilor financiari la spor pentru vechime în muncă, nu cu privire la sporul de stabilitate sau sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin urmare, nu sunt aplicabile în speța de față dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Instanța supremă a interpretat dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000, nu pe cele ale alineatului 2 din aceeași ordonanță, acesta din urmă fiind textul care abrogat normele ce instituiau în beneficiul reclamanților dreptul la cele două sporuri ce fac obiectul cauzei de față.
Mai mult, în considerentele deciziei sunt analizate dispozițiile art. 6 din OUG nr. 160/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind că acestea "sunt aplicabile numai pentru acele drepturi salariale având legătură cufuncțiade controlor financiar, iar nu pentru drepturile salariale de natură personală, pe care nu le pot afecta".
Cu alte cuvinte, în mod indirect s-a statuat că pentru drepturile având legătură cu funcția de controlor financiar (drepturi între care se includ în mod evident și cele la spor de stabilitate și spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică) dispozițiile de abrogare sunt aplicabile.
Apreciind recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României ca fondat, Curtea va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților.
In ceea ce privește recursul formulat de recurentul-chemat în garanție, acesta urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 60 din Codul d e procedură civilă, partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Cererea de chemare în garanție are ca scop să asigure celui care "a căzut în pretenții" posibilitatea de se despăgubi. In condițiile respingerii cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în garanție formulată de pârât urmează fi respinsă, pârâtul nefiind "căzut în pretenții" în sensul prevăzut de art. 60 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.2306/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, G, G și.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
Ex. 3/11.12.2009
Jud. fond
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
