Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 710/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 710/CM
Ședința publică de la 30 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă "", cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 384/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în T,-, - 2,. B,. 4,. 18, județul T, domiciliată în B,-, bloc 57,. D,. 10, județul T, domiciliat în B,-, bloc 44,. C,. 16, județul T, domiciliată în B,-, - 2,. A,. 9, județul T, domiciliat în T,-, - 2,. A,. 4,. 18, județul T, domiciliat în T,-, județul T, domiciliat în T,-, județul T, domiciliat în localitatea, județul T, având ca obiect drepturi bănești (suplimentări salariale Paști și C).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă avocat, în baza delegației de substituire din 30.06.2008, depusă la dosar, avocat, pentru intimata - reclamantă -, în baza împuternicirii avocațiale nr.38/28.09.2008, depusă la dosar, lipsind ceilalți intimați - reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că recurenta, prin avocat a depus la dosarul cauzei cerere de întoarcere a executării silite, fiind comunicate 7 exemplare la data de 24.09.2008.
Reprezentantul recurentei - pârâte depune la dosarul cauzei un set de acte, conforme cu originalul: dovada plății - extrase de cont, anexa cuprinzând tabelul cu numele persoanelor care pretind sume, tipul salariului pretins, precum și extras din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pe anul 2008.
Apărătorul intimatei - reclamante - depune întâmpinare la dosarul cauzei.
Precizează reprezentantul recurentei - pârâte și apărătorul intimatei - reclamante - că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii, ca nefondată.
Solicită reprezentantul recurentei - pârâte să se observe că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Potrivit art. 238 din Codul Muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă. Cu toate acestea nu trebuie ignorat faptul că primele solicitate prin acțiune își au izvorul în contractul colectiv și nu în contractul individual de muncă.
Mai arată reprezentantul recurentei - pârâte că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent. În concluzie, având în vedere că primele solicitate nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele Capitolului V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, în conformitate cu prevederile art. 283 alin.(1) lit."e" din Codul Muncii.
Totodată, apărătorul recurentei - pârâte precizează că în mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, având în vedere că, potrivit alin.1 al art. 168 teza finală din CCM drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivel pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Mai precizează reprezentantul recurentei - pârâte că un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de Paști și de C în salariu.
Cu privire la cel de-al patrulea motiv de recurs, reprezentantul recurentei - pârâte arată că în mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Precizează apărătorul recurentei - pârâte că în speța de față răspunderea angajatorului nu poate fi decât de natură contractuală, așa cum stipulează OG, nr.9/2000.
Mai arată avocat că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Solicită apărătorul recurentei - pârâte ca în situația respingerii recursului și menținerea hotărârii Tribunalului Tulcea, să se aibă în vedere că sunt sume fixe.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, apărătorul recurentei - pârâte precizează că se va solicita pe cale separată.
Apărătorul intimatului - reclamant, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
În ce privește primul motiv de recurs invocat de pârâta, apărătorul intimatului arată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că cererea formulată are ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 283 alin.1 litera c Codul Muncii, indiferent că sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
În legătură cu excepția prematurității introducerii cererii, consideră apărătorul intimatului că instanța de fond a respins-o în mod corect, având în vedere că suplimentările salariale au fost introduse în salariu numai pentru anul 2003 iar prin invocarea dispozițiilor art.283 lit.e din Codul Muncii pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că, implicit recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut și personal.
Referitor la "caracterul obligatoriu" al Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, apărătorul intimatului - reclamant arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate.
Pe fondul cauzei, precizează apărătorul intimatului că potrivit art.168 alin.1 din CCM încheiat la nivel prevedea obligativitatea acordării, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, a unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1. Urmare a acestor modificări din CCM, societatea nu a mai acordat salariaților în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1. Coroborând dispozițiile art. 168 din CCM pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din CCM pe anii 2005, 2006 și 2007, se poate observa că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la alin.1 al. Art. 168 din și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererile adresate Tribunalului Tulcea, înregistrate sub nr-, -, -, -, -, -, -, -, reclamanții: -, -, G și au chemat în judecată "" B, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale, după cum urmează:
- Reclamantei -, suma de 8010 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 752,47 lei, reprezentând actualizarea acestei sume în raport cu rata inflației, urmând a fi reactualizate la data efectuării plății;
- Reclamantei -, suma de 2380 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 402,92 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor mai sus precizate. Reclamantului, suma de 2380 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 402,92 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor precizate mai sus;
- Reclamantei, suma de 9330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 533,52 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acestora;
- Reclamantului suma de 5180 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 479,42 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acestor drepturi;
- Reclamantului, suma de 5630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 480,98 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor sus menționate;
- Reclamantului G, suma de 9480 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 526,55 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acestor drepturi;
- Reclamantului, suma de 8880 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 543,24 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acesteia;
În ședința din data de 21.11. 2007, reclamanții și G și-au completat cererile de chemare în judecată, majorându-și câtimea obiectului acțiunii, în sensul că au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei solicitate cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neacordate, actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei și, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de care au beneficiat în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, beneficiau și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate.
Au menționat reclamații că, încheiat la nivelul societății, prevedea la art.168 (1) că: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" ".
Ori, deși prevedea aceste drepturi, precizează reclamanții că, pentru anii 2004, 2005 și 2006, nu au beneficiat de suplimentările salariale de C și Paști.
În ședința publică din 5.12 2007, instanța având în vedere că între cauze există o strânsă legătură, a dispus conexarea dosarelor nr. -, -, -, -, -, -, - la dos.nr-, urmând a apărea sub acest din urmă număr.
Prin întâmpinare, pârâta "" Bai nvocat excepția prescripției dreptului material la acțiune arătând că, prin acțiune se solicită plata unor prime acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C pentru perioada 2004 - 2007.Consideră pârâta că, pentru primele aferente anilor 2004, 2005 și 2006, dreptul material la acțiune s-a prescris.
Tot prin întâmpinare, s-a invocat excepția de prematuritate a introducerii acțiunii.
A menționat pârâta că, potrivit alin.1 al art.168 teza finală din, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul "" pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce vor avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăreia dintre cele două evenimente - Paști și
S-a arătat că, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu a avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al salariaților.
S-a menționat că părțile au convenit asupra interpretării clauzelor prevăzute în art.168 alin.1 și 2, în sensul includerii bonusurilor de C și de Paști, cuvenite fiecărui salariat, în salariul de bază, începând cu anul 2003, pentru următorii ani.
Prin sentința civilă nr. 384 din 8.02.2008 Tribunalul Tulceaa respins excepțiile ca nefondate.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta
A obligat pârâta să plătească reclamanților drepturi salariale cuvenite si neacordate după cum urmează:
- Reclamantei - suma de 8010 lei actualizata cu rata inflatiei de la data scadentei si pana la data plății efective;
- Reclamantei - suma de 2380 lei si suma de 402,92 lei daune pentru neachitare la termen;
- Reclamantului suma de 2380 lei si suma de 402,92 lei daune pentru neachitare la termen;
- Reclamantei suma de 9330 lei si suma de 533,52 lei daune pentru neachitare la termen;
- Reclamantului suma de 5180 lei si suma de 479,42 lei daune pentru neachitare la termen;
- Reclamantului suma de 5630 lei si suma de 480,98 lei daune pentru neachitare la termen;
- Reclamantului G suma de 9480 lei actualizata cu rata inflatiei de la data scadentei până la data plății efective;
- Reclamantului suma de 8880 lei actualizata cu rata inflației de la data scadentei pana la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamantei - suma de 400 lei, reclamantului suma de 500 lei, reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de excepțiile invocate, instanța a reținut următoarele:
În cauză, sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în, indiferent că ele sunt acordate cu titlu de prime sau cu ocazii mai speciale.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut:
Potrivit art.168 alin.1 din la nivelul "" pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ""; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe cu "" în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin.2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu "".
Și la nivelul "" pentru anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut, la alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007.
Potrivit art.969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și, prin urmare, dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții își întemeiază pretențiile, nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
În cazul reclamanților, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispoz.art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă și nu le-au fost plătite acestora suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Conform art.236 alin.4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În ceea ce privește acordarea de daune, prima instanță a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți și la plata sumelor indexate în raport cu indicele de inflație, pentru acordarea prejudiciului produs ca urmare a neachitării drepturilor la scadență, în sensul solicitat de fiecare reclamant în parte.
Împotriva sentinței civile nr. 384 din 8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa declarat recurs membru GRUP,pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
2. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta
Potrivit art. 168 al.1 teza finală din CCM ( text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Ori, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu a avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților.
3) Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei paritare.
Decizia Comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la al.1 art. 168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
4) În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede OG9/2000.
Practica și doctrina juridică sunt constante în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, care, în conf. cu disp.art. 1088 din Codul civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată ( Codul Muncii adnotat, Doctrină și jurisprudență, Ed., 2005, pag. 476, notele nr. 1486 și 1487).
5) Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
Sumele respective sunt sume brute pentru a evita introducerea ulterioară de contestații la executare privind înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului, dat fiind că executorii judecătorești încep executarea pentru sumele expres prevăzute în hotărâre.
La 9.09.2008, a formulat cerere de întoarcere a executării silite, solicitând ca, în cazul în care va fi admis recursul să se dispună restabilirea situației anterioare și obligarea intimaților la plata sumei de bani rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs, precum și la plata dobânzii legale de la data executării sumei stabilite de prima instanță și până la data restituirii integrale a diferenței executate în plus.
Recursul este fondat și va fi admis din perspectiva criticilor formulate prin motivul ce vizează omisiunea instanței de a menționa că aceste sume sunt brute, celelalte critici fiind neîntemeiate.
1)În referire la critica ce vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune:
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
2)În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată,Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
3)Referitor la caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare,argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2008 Comisia paritară, Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 al.1 și 2 nu are nicio semnificație juridică, întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă.
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective având în vedere prev. art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților. În sprijinul aceste interpretări au adus și hotărârea Comisiei paritare, care a interpretat alin.2 al art. 168 din CCM în iunie 2007. Concluzia Comisiei paritare a fost aceeași, respectiv că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum aceasta a rezultat după includerea primelor.
Prin modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 168 din Decizia Comisiei paritare din 31.08.2007 s-a încercat modificarea sensului real al voinței părților, dându-se o nouă interpretare, deși de la momentul anului 2003 s-au scurs aproximativ 4 ani de zile.
În cauză nu se contestă posibilitatea reală a întrunirii Comisiei paritare în lumina disp. art. 10 din CCM, însă atributele acesteia sunt în legătură cu următoarele operațiuni juridice: executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă și nu interpretarea acestuia prin alterarea voinței părților semnatare și oricum, efectele deciziei Comisiei paritare nu pot fi decât pentru viitor.
4)Referitor la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate:
Art. 269(1) Codul Muncii obligă angajatorul în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl, despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului.
Art. 295(1) din Codul Muncii dispune că prevederile prezentului cod se întregesc și cu dispozițiile legislației civile.
Iată deci, în Codul Muncii se face trimitere expresă în ce privește despăgubirea salariatului în situația în care a suferit un prejudiciu din culpa angajatorului la normele de drept comun din legislația civilă.
Repararea integrală a prejudiciilor are semnificația obligării atât la plata despăgubirii propriu - zise(în cazul de față dreptul s-a executat benevol) cât și la plata de daune - interese.
Daunele interese sunt cuvenite de la momentul la care sumele erau datorate, nefiind necesară punerea în întârziere întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1079(3) Codul civil, știut fiind că în privința drepturilor salariale angajatorul este de drept în întârziere, obligația putând fi îndeplinită decât un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
sub forma actualizării cu indicele de inflație are în vedere disp.art. 1084 Cod civil numai în acest fel putând fi acoperit integral prejudiciul suferit de salariat.
Dispozițiile cuprinse în art. 1088 Codul civil nu au putut avea în vedere situația daunelor - interese în privința neexecutării obligațiilor din contractele de muncă întrucât legislația în domeniul muncii a evoluat din anul 1865 - momentul adoptării codului civil, ca urmare a transformărilor structurale a orânduirii economice și sociale în această perioadă de aproximativ 150 de ani.
5)În fine, critica referitoare la consemnarea în dispozitiv a împrejurării că sumele prevăzute în titlu sunt sume brute, este întemeiată și avem în vedere următoarele considerente:
Orice sume reprezentând și alte drepturi salariale sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat ce intră în atribuția fiecărui angajat în parte din perspectiva disp. Legii nr. 571/2003 ( Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare), a disp. legii nr. 19/2000 ( pentru contribuția individuală la asigurarea socială), a disp. Legii nr. 95/2006 (referitor la contribuția individuală la asigurări de sănătate), cât și a disp. Legii nr. 76/2002 cu privire la contribuția pentru șomaj.
Regula generală cu privire la aplicarea prevederilor din legile mai sus arătate este aceea că impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
Referitor la cererea de întoarcere a executării silite, instanța urmează aor espinge,întrucât recurentul pârât nu a făcut dovada în recurs că a pus în executare hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă "", cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 384/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în T,-, - 2,. B,. 4,. 18, județul T, domiciliată în B,-, bloc 57,. D,. 10, județul T, domiciliat în B,-, bloc 44,. C,. 16, județul T, domiciliată în B,-, - 2,. A,. 9, județul T, domiciliat în T,-, - 2,. A,. 4,. 18, județul T, domiciliat în T,-, județul T, domiciliat în T,-, județul T, domiciliat în localitatea, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul menționării că sumele datorate reclamanților sunt sume brute.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge cererea de întoarcere a executării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond; Șt.
Red.dec.jud. /30.10.2008
Dact.gref.
4 ex./ 30.10.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
