Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7114/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7114
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, împotriva sentinței civile nr.1662/27.04.2009,pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurentul reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII și consilier juridic pentru intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursurilor de față.
Consilier juridic pentru recurentul reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, pune concluzii de admiterea recursului,modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1662/27.04.2009,pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Administrației Publice Forța Legii pentru membru de sindicat, împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Persoana pentru care s-a formulat acțiunea are calitatea de asistent medical la pârâtă, iar drepturile sale salariale sunt achitate din sumele alocate de la bugetul local finanțat la rândul lui și de bugetul de stat.
Drepturile solicitate sunt justificate de reclamantă prin prevederea lor în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, nr- și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Conform art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Salarizarea personalului din unitățile bugetare,altul decât funcționarii publici, se face conform nr.HG281/1993, modificată, care în capitolul III stabilește sporurile de care beneficiază acești angajați, fără ca între ele să fie enumerat sporul de disponibilitate.
Sporurile enumerate în acest text de lege nu sunt obligatorii pentru angajator care "le poate acorda" în raport de bugetul alocat,așa cum stabilește art.26 din nr.HG281/1993.
Pârâta a aratat în întâmpinare că nu i-au fost alocate fondurile necesare pentru plata acestor drepturi, astfel că cererea reclamantei este nefondată.
În ceea ce privește suma pentru refacerea capacității de muncă și contravaloarea mesei calde, conform art.2 din nr.HG281/1993, personalul bugetar "poate beneficia" în natură de masă gratuită, iar conform art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, alocația individuală de hrană se poate acorda sub forma tichetelor de masă "în limita prevederilor bugetului local", iar în cauza de față, pârâta a invocat tocmai lipsa fondurilor pentru plata acestor drepturi.
Rezultă din cele de mai sus că dispozițiile contractului colectiv de muncă invocate de reclamantă exced dispozițiile legale care stabilesc drepturile ce se cuvin angajaților bugetari și încalcă astfel dispozițiile art.12 alin.1 teza II și art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, astfel că, pârâta nu datorează reclamantei sumele solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu motivarea:
Tribunalul a respins primul capăt de cerere promovat de recurentă, ignorând starea de fapt în sensul că reclamanta a desfășurat și desfășoară activitățile prev. de CCM,air în drept este beneficiara prev. CCM aplicabil la nivel de unitate, în sensul că sporul de disponibilitate permanentă de 25% din salariul de bază prev. de art.86 al.1 și 2 din CCM se acordă personalului care are atribuții specifice ce presupun disponibilitate permanentă și obligativitatea persoanelor ce le ocupă de a fi pregătite în orice moment, în oricare zi a săptămânii să intervină pentru rezolvarea unor probleme deosebite și cu caracter de urgență pe care le presupune activitatea de asistență socială și protecție a copilului, situație în care se găsește și reclamanta.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere care a fost respins de instanță, fără să țină seama că reclamanta este beneficiara prev. CCM aplicabil la nivel de unități, de asistență socială 2007-2009, în sensul că drepturile pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei lunar și val. mesei calde de 7 lei /zi sunt prev. în art.84 al.2 și 5 din CCM.
Recursul este fondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs se vor reține următoarele:
Tribunalul a ignorat faptul la soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere în sensul că reclamanta este beneficiara a prev. CCM, aplicabil la nivel de unități de asistență socială 2007-2009 potrivit căruia, drepturile pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei lunar și val. mesei calde în cuantum de 7 lei/zi sunt prevăzute de art.84 al.2 și 5 din CCM.
Instanța s-a pronunțat astfel, invocând din eroare dispoz. art.1 și 2 din legea 142/1998 privind acordare tichetelor de masă, întrucât în speță s-a solicitat acordarea drepturilor pentru refacerea capacității de muncă și nu tichete de masă.
Cu privire la asigurarea de către angajator a condițiilor necesare pentru luarea de către fiecare salariat a unei mese calde gratuit, pentru fiecare zi în care își desfășoară activitatea, se apreciază că aceasta este posibilă în unitățile în care activitatea se desfășoară la sediul angajatorului, înlocuit alternativ cu plata val. acesteia, în situația în care angajatorul nu-i poate asigura angajatului servirea mesei calde, așa cum este cazul în speță.
Față de cele expuse, se apreciază recursul fondat, urmând ca în baza art.304 pct.9 pr.civilă rap. la art.312 al.1 pr.civilă să se admită recursul, modificându-se sentința în parte în sensul obligării pârâtei să acorde reclamantei drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei lunar și plata val. mesei calde în cuantum de 7 lei / zi, actualizate la data plății cu începere din ianuarie 2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației în raport cu perioada efectiv lucrată de reclamantă. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, împotriva sentinței civile nr.1662/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI.
Modifică sentința în parte în sensul obligării pârâtei să acorde reclamantei drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei lunar și plata val. mesei calde în cuantum de 7 lei / zi, actualizate la data plății cu începere din ianuarie 2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației în raport cu perioada efectiv lucrată de reclamantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/15.12.2009
și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
