Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7169/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5638/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7169R
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de recurenții: - INSTITUȚIA PRIMARULUI, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII COMUNA și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.839 din data de 30.04.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații: INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI T, UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNUVERSITAR T, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar astăzi, 07.12.2009, de către intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin întâmpinarea formulată de intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.839/30.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Școlar al Județului
A admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru următorii membrii de sindicat:, HG, împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII comuna, Instituția Primarului Comunei, Consiliul Local al Comunei.
A obligat pârâții la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele ce li s-ar cuveni prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007- 20.07.2007, cu actualizare la data plății.
A respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A obligat pârâții la 400 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
În considerente a reținut că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit legii nr. 128/1997, iar Ordonanța nr. 11/2007 a stabilit creșterile salariale ce urmau a se acorda personalului didactic din învățământ în cursul anului 2007.
Astfel, potrivit actului normativ menționat, în cursul anului 2007, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ urmau să fie majorate prin modificarea coeficientului de multiplicare în trei etape:pt. etapa 01.01.2007-31.03.2007 a fost prevăzută o valoare a coeficientului de multiplicare de 221,307 lei, pentru etapa cuprinsă între 01.04.2007-30.09.2007 de 225,733 lei, iar pentru perioada 01.10.2007-01.12.2007, de 259,593 lei.
Prin art. 9 s-a prevăzut că prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Modificarea esențială care vizează membrii de sindicat din prezenta cauză o reprezintă Ordonanța nr. 11/2007 care a fost aprobată prin Legea nr. 220/2007, act normativ prin care au fost modificate doar anexele privind coeficienții de multiplicare, fiind menținute aceleași etape de acordare.
Față de aceste modificări legislative, pârâtele au procedat la calcularea și acordarea creșterilor salariale, respectiv a modificării cu 10% a coeficienților de ierarhizare pentru personalul didactic cu gradul I, începând cu data de 20.07.2007, deși Legea nr. 220/04.07.2007 nu a menționat data de la care se aplică modificările.
Cu privire la termenul de aplicare a dispozițiilor modificatoare ale coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Legea nr. 220/2007 de aprobare a nr.OG 11/2007, Tribunalul a constatat că, în condițiile în care art. 9 privind termenul de la care se operează creșterile salariale nu a suferit modificări, nr.OG 11/2007 astfel cum a fost modificată trebuie aplicată de la data stabilită în cuprinsul său, prin art. 9, respectiv 01.01.2007 și nu de la data de 20.07.2007, cum în mod greșit au procedat pârâții.
Față de cele expuse și având în vedere dispozițiile art. 154 Codul Muncii, s-a admis acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii săi de sindicat, HG, cadre didactice, iar pârâții Școala cu clasele l-VIII comuna, Instituția Primarului Comunei, Consiliul Local al Comunei, au fost obligați la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele care li s-ar fi cuvenit prin aplicarea Legii nr. 220/2007 pe perioada 01.07.2007-20.07.2007, cu actualizare la data plății.
S-a respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civ. au fost obligații pârâții la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând onorariu avocat, la baza obligației stând culpa procesuală.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Instituția Primarului Comunei, Consiliul Local al Comunei și Școala cu clasele I-VIII Comuna, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului Instituția Primarului Comunei și Consiliul Local al Comunei au arătat că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Teleorman, Secția sub nr- din 27.02.2009, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii săi de sindicat, HG, au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I- Comuna, Instituția Primarului Comunei, Consiliul Local al comunei și Inspectoratul Școlar al județului T,solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele ce s-ar fi cuvenit prin aplicarea Legii nr. 220/2007 pentru intervalul 01.--20.07.2007, cu actualizare Ia data plății.
În susținerea acțiunii, s-a arătat că la data de 31.01.2007 s-a adoptat Ordonanța nr. 11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr. 128/1997.
De asemenea, a precizat reclamantul că prin noua modificare legislativă pentru cadrele didactice cu gradul I s-a prevăzut o majorare cu 10% a coeficientului de ierarhizare, fără a se preciza în mod expres data de la care se acordă aceste majorări.
Mai precizează reclamanții că în mod nelegal pârâții au refuzat aplicarea când a intrat în vigoare Legea nr. 220/2007.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității acțiunii, deoarece acțiunea nu cuprinde numele și prenumele reclamanților în numele cărora este formulată cererea de chemare în judecată și excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T față de pretinșii membri de sindicat din tabelul anexat, deoarece calitatea de membri de sindicat la data acțiunii nu este atestată de conducerea persoanei juridice prin semnătură și ștampilă, nu s-au depus la dosar cererile sau alte acte de aderare, hotărârile privind validarea acestora și dovada notificării lunare ca membri plini ai sindicatului.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Tai nvocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, susținând că nu se află în raport juridic de muncă și fiscal cu reclamanții, nu are calitatea de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor al drepturilor salariale al personalului didactic de predare și conducere.
Instanța de judecată, față de excepția lipsei calității procesule pasive a acestui pârât a constatat că în raport de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 din care rezultă că unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin consiliile locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, a ajuns la concluzia că aceasta este întemeiată.
De asemenea, a mai reținut instanța că potrivit Ordonanței nr. 11/2007, în cursul anului 2007, salariile de baza ale personalului didactic din învățământ urmau să fie majorate prin modificarea coeficientului de multiplicare în 3 etape și anume:
Pentru etapa 01.01.2007-31.03.2007 a fost prevăzută o valoare a coeficientului de multiplicare de 221,307 lei.
Pentru etapa 01.04.2007- 30.09.2007 de 225,733 lei.
Pentru etapa 01.10.2007- 31.12.2007 de 259,593 lei.
Sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în primul rând pentru că recurenții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți, respectiv Instituția Primarului comunei și Consiliul Local al comunei, județul T deoarece între reclamanți și acești doi pârâți nu exista un raport juridic, nu aveau drepturi și obligații față de aceștia și recurenții consideră că acțiunea trebuie respinsă, ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 142 din Legea nr. 84/1995 care prevăd că inspectoratele școlare sunt organe de specialitate subordonate Ministerului Învățământului, având printre atribuțiile principale și pe cele privind încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic, cât și prevederile Legii nr. 128/1997 ce conferă calitate pasivă inspectoratelor, recurenții consideră că nu aveau calitate procesuală pasivă față de reclamanți, ce se aflau în raport juridic cu Inspectoratul Școlar al județului
Concluzia este aceea că recurenții consideră că nu pot fi obligați cei doi pârâți la plata sumelor solicitate de către reclamanți.
Mai mult decât atât, solicită să se observe că instanța de fond a reținut că pârâtele au procedat la calcularea și acordarea creșterilor salariale, respectiv a modificării cu 10% a coeficienților de ierarhizare pentru personalul didactic cu gradul I începând cu data de 20.07.2007, deși Legea nr. 220/04.07.2007 nu a menționat data de la care se aplică modificările.
În aceste condiții, recurenții consideră că acțiunea reclamanților a rămas fără obiect și, mai mult decât atât, aceștia și-au primit drepturile salariale solicitate față de cele menționate mai sus.
Prin recursul formulat, Școala cu clasele I-VIII comuna solicită să se constate nulitatea calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T pentru următoarele:
- Acțiunea nu este semnată și nici ștampilată de conducerea persoanei juridice a sindicatului în calitate de pretins reprezentant legal;
- Nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de la persoana juridică - Sindicatul Învățământ Preuniversitar T;
- Tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o dată cu aproximativ 1 an anterior;
- Acțiunea nu este pornită de sindicatul persoană juridică din școală, de la nivelul angajatorului ci de un sindicat județean cu structura de federație care, în opinia recurentei, nu poate formula în accepțiunea art. 28 din Legea nr.54/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de muncă, încheiate cu unitatea școlară;
- Prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toți membrii de sindicat, derivate din contracte colective încheiate la nivel național sau de ramură.
Motivarea instanței în înțelesul că noile dispoziții ale Legii nr.220/2007 se încorporează în actul de bază - Ordonanța Guvernului României nr. 11/2007 și, prin urmare, se aplică de la data intrării în vigoare a ordonanței premenționate 01.01.2007, nu este fundamentată legal din următoarele considerente:
- Conducerea unității școlare ca și Instituția Primarului și Consiliului Local al comunei, județul T, au aplicat majorarea de 10% acordată personalului didactic gradul 1 în mod corect de la data intrării în vigoare a Legii nr.220/2007 la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial și anume 20 iulie și nu de la data intrării în vigoare a ordonanței, deoarece legea nu stipulează expres aplicarea retroactivă, în considerarea unui efort financiar semnificativ datorat numărului mare de personal didactic cu gradul I la nivel național, județean și pe localități. În speță, efortul bugetar se estimează la nivelul școlii și localității la aproximativ 200 milioane lei vechi în expresie brut, incluzând și valoarea coeficientului de inflație, în condițiile austerității financiare și imposibilității asigurării veniturilor la nivelul cheltuielilor.
Într-adevăr, de regulă, Ordonanțele Guvernului României, aprobate ulterior de Parlament produc efecte juridice de la data intrării in vigoare a ordonanței. De la această regula sunt exceptate acele prevederi legale prin care legea de aprobare a ordonanței modifică sau completează ordonanța, cum este cazul în speță. Prin urmare, raportat la prevederile art.1 din Codul Civil care stipulează că legea civilă produce efecte juridice numai pentru viitor, atunci când legiuitorul nu precizează expres că se aplică și retroactiv, noile prevederi ale legii intră în vigoare după aplicarea în Monitorul Oficial, dacă nu este stipulată o altă dată.
Edificatoare și fără putință de tăgadă sunt și prevederile Legii nr. 24/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.189/2004 din care rezultă intrarea în vigoare a noilor prevederi din legea care modifică și completează Ordonanța Guvernului României
Art. 10 (1) Legile și ordonanțele emise de guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.
Art.58 din Legea nr.24/2000: Modificarea, completarea, abrogarea și alte elemente legislative: astfel, Dispozițiile de modificare și de completare se incorporează, de Ia data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.
Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot Ia actul de baza.
Norma juridică se referă, ca moment al intrării în vigoare, Ia data adoptării și publicării noilor dispoziții care modifică sau completează ordonanța. de la data intrării în vigoare se refera Ia noile prevederi și nu, cum greșit a înțeles reclamanta, la data intrării în vigoare a ordonanței. Faptul că noile prevederi modificatoare sau completatoare se incorporează în actul de bază nu conduce la concluzia că intrarea lor în vigoare este retroactivă, în termen de 3 zile de la data publicării Ordonanței în Monitorul Oficial.
În susținerea fundamentării recursului și nelegalității sentinței instanței de fond, recurenta a argumentat că Legea nr.220/2007 astfel cum rezulta din anexa nr. 2 - învățământul preuniversitar, a modificat coeficienții de multiplicare la personalul didactic cu gradul I pentru fiecare tranșă de vechime în învățământ, înscriși în anexa nr. 2 Ordonanței nr.11/2007, asigurând o majorare suplimentară de 10%.
Un profesor gradul I aflat Ia tranșa de vechime în învățământ 22-25 ani are coeficientul de multiplicare de 5,483 (anexa nr. 2 Ordonanța nr.11/2007, iar în anexa nr. 2 Legea nr. 220/2007 pentru aceeași tranșă de vechime în învățământ i se aplică un coeficient majorat de 6,031, asigurând creșterea de 10%. La aceeași tranșă de vechime în învățământ (22-25 ani), învățătorul cu grad I are coeficientul de multiplicare 4,262 (anexa nr. 2 Ordonanța nr.11/2007), iar în anexa nr. 2 Legea nr.220/2007 pentru aceeași tranșă de vechime în învățământ i se aplica un coeficient majorat de 4,688 asigurând creșterea de 10%.
Faptul ca Legea nr.220/2007 lasă nemodificată valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru toate cele trei perioade ( ianuarie -martie-221,307 lei; aprilie - septembrie -225,733 lei, octombrie - - 259,593 lei ) inclusiv pentru perioadele de până la intrarea in vigoare a Legii nr.220/2007, nu conduce la concluzia prevederii exprese de aplicare retroactivă a majorării suplimentare. Aceasta deoarece valoarea coeficientului de multiplicare (1) în aplicarea art.48 din Legea nr.128/1997, rămâne constantă, indiferent la ce coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe tranșe de vechime și grade didactice se aplică. În exemplul dat, valoarea coeficientului de multiplicare (1) de 221,307 se înmulțește în perioada ianuarie - martie cu coeficientul de multiplicare pentru personalul didactic pe tranșe de vechime și grade didactice din Ordonanța nr.11/2007, respectiv cu 5,483 (profesor gradul I aflat la tranșa de vechime în învățământ 22-25 ani). În perioada martie - 20 iulie 2007 coeficientul de multiplicare pentru personalul didactic pe tranșe de vechime și grade didactice din Ordonanța nr.11/2007, respectiv, în exemplul dat, cu 5,483 (profesor gradul I aflat la tranșa de vechime în învățământ 22-25 ani), se înmulțește cu valoarea coeficientului de multiplicare (1) care este de 225,733 iar de la data intrării în vigoare a Legii nr.220/2007 (20.07.2007) aceeași valoare a coeficientului de multiplicare (1) care este de 225,733 se înmulțește cu un alt coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice care asigura majorarea de 10% respectiv 6.031 față de 5,483. Pe de alta parte, preluarea valorii coeficientului de multiplicare prevăzut de însăși Ordonanța nr.11/2007 anexa 2 s-a impus pentru rațiuni de aprobare a ordonanței de către lege, lege care, astfel cum a arătat în același timp, modifică și completează anexa 2 ordonanței în privința coeficienților de multiplicare pe tranșe de vechime în învățământ și grade didactice, modificare și completare care nu retroactivează, astfel cum a argumentat în cuprinsul recursului.
Cheltuielile de judecată s-au acordat reclamanților folosindu-se în completare sintagma greșită prin reprezentantul lor legal, cunoscând că Sindicatul nu are calitatea de parte procesuală în cauză și nu-și poate recupera cheltuielile făcute în numele membrilor săi de sindicat. Potrivit dispozițiilor art.28 din Legea sindicatelor nr.54/2003,organizațiile sindicatelor au mandat legal pentru a promova acțiuni de chemare în judecată în interesul membrilor lor numai privind drepturile salariale. Prin urmare, aceste organizații nu pot reprezenta membrii pentru alte drepturi bănești, cum ar fi cheltuieli de judecată ocazionate de proces. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că reclamanții au efectuat cheltuieli personale privind plata avocatului, alte cheltuieli.
Cercetând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Motivul de recurs referitor la lipsa calității procesuale pasive a recurenților Consiliul Local și Primarul Comunei, este nefondat.
Sub acest aspect, instanța reține calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local și Primăriei Comunei, în considerarea dispozițiilor OUG nr.32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001 potrivit cărora, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, în același sens sunt și dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 republicată, care statuează că "unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli de personal; etc".
Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigură din bugetul de stat, ca finanțare de bază a unității de învățământ, însă prin intermediul bugetului local.
Concret, atribuțiile instituțiilor publice locale implicate în această
finanțare pot fi lămurite ținând seama, pe de o parte, de prevederile
art.38 din Legea nr.215/2001 republicată, potrivit cărora consiliul local
aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite etc,
iar pe de altă parte, de prevederile art.63 alin.1 și 4 din Legea
nr.215/2001 republicată potrivit cărora primarul îndeplinește atribuții
referitoare la bugetul local, are funcția de ordonator principal de credite,
întocmind proiectul bugetului local pe care îl supune spre aprobare
consiliului local.
Cum drepturile bănești cuvenite intimaților-reclamanți cu titlu de
spor salarial sunt cheltuieli de la bugetul de stat, dar aprobate spre plată prin intermediul ordonatorului principal de credite, primarul, prin bugetul local aprobat de către consiliul local, rezultă fără îndoială, calitatea procesuală pasivă a acestor două instituții publice locale în cauza de față.
Cât privește recursul formulat de unitatea școlară, motivul referitor la lipsa calității de reprezentant a sindicatului care-a introdus acțiunea este neîntemeiat, legitimarea procesuală a acestuia fiind acordată de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 care consacră mandatul tacit conferit sindicatelor pentru apărarea drepturilor și intereselor economice ale membrilor lor, drepturi esențialmente individuale, chiar cuprinse în acte colective, întrucât sunt prevăzute în beneficiu individual și pot fi reclamate de fiecare salariat în parte, iar nu de colective, indiferent de nivelul de reprezentativitate a sindicatului care formulează acțiunea în instanță.
Din acest punct de vedere, numai mandantul, în speță membrii de sindicat reprezentați pot invoca absența dreptului de reprezentare, pot retrage mandatul ori face acte de dispoziție, după cum pot și ratifica retroactiv actele și operațiunile efectuate fără mandat, lipsa calității de mandatar a sindicatului nefiind o apărare la latitudinea altei persoane, de vreme ce acesta este reprezentativ la nivel județean, existând aparența de mandat.
Din acest punct de vedere, este irelevantă data la care s-a acordat mandatul și timpul scurs până la introducerea acțiunii, esențiale fiind manifestarea voinței de a împuternici și nerevocarea acesteia până la data formulării cererii, după cum nu atrage nulitatea acțiunii, nesemnarea ei de către liderul sindicatului, cerința semnăturii fiind pe deplin asigurată de semnarea acțiunii de către avocatul ales, care face dovada, calității de reprezentant potrivit delegației aflate la fila 21 dosarului de fond, în condițiile art. 68 alin. 1 teza a-II-a pr. civ.
Pe fondul recursului Școlii Comunei, Curtea reține pe de o parte că sunt irelevante motivele referitoare la valorile coeficienților de multiplicare pe tranșe de vechime și grade didactice aplicabile, în discuție nefiind propriu-zis modul de determinare a valorii acestora, ci data de la care se acordă coeficienții de multiplicare reglementați de OG nr. 11/2007 astfel cum a fost aprobată de Legea nr. 220/2007.
Or, din acest punct de vedere, prevederile art. 9 din ordonanță sunt exprese și neechivoce, în sensul că se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007, dispoziție pe deplin valabilă încă de la intrarea în vigoare a ordonanței, pe perioada de existență a acesteia și menținută și prin legea de aprobare, asigurând continuitatea efectelor ulterior publicării acesteia din urmă.
Din perspectiva existenței dreptului pretins, este irelevantă forma sub care a fost enunțată norma juridică ce constituie temeiul acțiunii: ordonanță de guvern, respectiv lege de la data publicării legii de aprobare, ambele acte fiind pe deplin valabile și aplicabile pe perioada existenței lor, ordonanța de la data intrării în vigoare, subsecventă publicării în Monitorul Oficial până la aprobarea prin lege, de la a cărei intrare în vigoare, același conținut continuă să producă aceleași efecte, chiar dacă sub o altă formă juridică, de lege (ca izvor formal de drept).
Esențial este că legea nu a antamat periodizările pe care le-a introdus ordonanța cu privire la coeficienții de multiplicare acordați, respectiv data de la care aceștia se aplică, începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007, prevederi care au fost automat preluate în lege, nefiind modificate ori abrogate de aceasta, rămânând să-și producă efectele în continuare, aceasta în condițiile în care este distincție între intrarea în vigoare a unui act normativ și periodizările pe care acesta le operează privitor la aplicarea diferitelor sale reglementări și care trebuie considerate ca atare.
Rezultă că până la o eventuală declarare a neconstituționalității legii pentru pretinsa retroactivitate, cu consecința că și drepturile pe care le reglementează nu ar putea privi decât perioadele ulterioare intrării în vigoare, legea e pe deplin aplicabilă, nefiind la latitudinea judecătorului s-o modifice ori amendeze, statuând asupra unei alte date de acordare a drepturilor reclamate, decât cea stipulată expres în cuprinsul ei.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ. recursurile formulate vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții: PRIMARUL COMUNEI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în COMUNA, jud. T, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII COMUNA, cu sediul în COMUNA, jud. T și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în COMUNA, jud. T împotriva sentinței civile nr.839 din data de 30.04.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, cu sediul în A, STR. -, nr. 15, jud. T, UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNUVERSITAR, cu sediul în A, STR. - -. 15 în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./06.01.2010
Jud. fond:
Cu opinia separată a domnului judecător A, în sensul admiterii ambelor recursuri și modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii.
OPINIE SEPARATĂ
În sensul admiterii recursurilor, modificării în tot a sentinței recurate și respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Intimații reclamanți au calitatea de cadre didactice, conform adeverințelor depuse la dosarul de fond, îndeplinind condițiile de vechime pentru aplicarea anumitor coeficienți de ierarhizare.
Prima instanța a reținut în mod corect că, potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Însă, așa cum se poate constata din evoluția valorilor coeficienților de multiplicare în raport cu treptele de vechime în învățământ, astfel cum sunt evidențiați in grilele cuprinse in anexele Legii nr. 128/1997, in vigoare in perioada ce face obiectul judecații, și anume ianuarie 2005 - 2007, existat o creștere a valorii acestui coeficient după fiecare treapta de vechime. Astfel, pentru anul 2005, pentru un profesor cu gradul didactic, coeficientul de multiplicare pentru transa de vechime 25-30 de ani era de 5,193, pentru transa de vechime 30-35 de ani era de 5,478, pentru transa 35-40 coeficientul era de 5,792 și pentru o vechime de peste 40 de ani coeficientul era de 6,106. O situație similară o regăsim și în grilele aferente anilor 2006 si 2007.
În carnetele de munca ale cadrelor didactice au fost efectuate mențiuni privitoare la acordarea acestor coeficienți.
În consecință, apreciem că această creștere a valorilor coeficienților de multiplicare a fost determinată și de includerea coeficientului de 1/25 invocat de intimații reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
Prevederea art. 5 alin. 2 din OG nr. 15/2008, la care intimații au făcut referire în cererea de chemare în judecată nu face decât să constate în mod expres o situație care exista în fapt, și anume includerea în coeficienții de multiplicare și a creșterii de 1/25, prevăzută de art. 50 alin 2 din Legea nr. 128/1997.
Pentru aceste considerente, apreciem că prima instanță a procedat o interpretare și aplicare greșite ale legii, devenind aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
JUDECĂTOR,
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Adela Cosmina Bodea
