Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7195/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7195
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.3016/01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA GENERALĂ, ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 3016 de la 01 iulie 2009 respins acțiunea formulată de reclamantul, impotriva pârâților Scoala Generală, Scoala Generală si Consiliul Local.
Pentru a se pronunța astfel instanța a arătat că reclamantul a fost cadru didactic la Scolile Generale si.
Potrivit dispozițiilor art.1, alin.2, din OUG nr.146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat se acorda pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.37 alin 1 lit.g din CCM NR.5521/2004" personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Legea insa, nu stabilește in mod concret, expres si limitativ, dreptul la prima de concediu, astfel ca dispoziția din Contractul Colectiv de munca nu este aplicabila si nu are eficienta atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale in ceea ce privește salarizarea si celelalte drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar.
De asemenea, textul prevăzut de CCM a impus si existenta unor fonduri necesare, respectiv prevederea in bugetul propriu a sumelor necesare din venituri proprii, ori tocmai acest fapt nu a fost dovedit, respectiv existența veniturilor proprii care pot lua destinația primelor de concediu in condițiile contractului colectiv de munca.
Nu se poate aplica criteriul analogiei cu alte categorii sociale profesionale, deoarece fiecare profesie are propriul sistem legal de salarizare in care se prevăd condițiile salarizării sau ale acordării primelor specifice propriilor profesii, mai ales ca pentru a ajunge la cuantificarea sumelor ce constituie prime de concediu era necesară si îndeplinirea celorlalte condiții descrise mai sus.
De altfel legea speciala face referire la premii si alte drepturi bănești prevăzute de lege si de contractul colectiv de munca si chiar daca potrivit art 7 din Legea 130/1996 privind CCM, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În speță nu sunt aplicabile disp.OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu, suspendate pe perioada 2001-2006, reclamantul nefăcând parte din alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu in baza legilor speciale, iar prin Legea 128/1007 privind statutul cadrelor didactice, care reprezintă legea speciala, nu este prevăzută acordarea dreptului solicitat.
Potrivit legii învățământului republicata nr. 84/1995 art. 16, al 12, unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot obține venituri proprii, astfel incit se constata ca unitățile școlare au buget propriu.
Față de aceste considerente, instanța a considerat neîntemeiată cererea de față, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal, reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului a arătat că a fost cadru didactic în cadrul unității de învățământ intimate și se încadrează în categoria salariaților din sectorul bugetar la care fac trimitere prevederile OUG nr.146/2007 și legea nr.172/2008. Condițiile de salarizare ale personalului didactic, ca făcând parte din sectorul bugetar, sunt reglementate prin lege specială(așa cum cere art.1 alin.2 din OUG nr.146/2007), respectiv Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, precum și de alte acte administrative cu caracter normativ specifice învățământului.
Contractul Colectiv de Muncă al personalului didactic pe anul 2004 și cel anterior, la art. 37 alin.1 lit.g, prevde acordarea primelor de vacanță odată cu indemnizația de concediu, aceeași reglementare fiind trecută și în CCM pe anii 2007-2010.
A mai arătat că personalul didactic și didactic auxiliar are reglementată prima de concediu(de vacanță) printr-o lege specială, respectiv Legea 128/1997, este cert că și acestuia îi sunt aplicabile prevederile OUG nr.146/2007.
Recursul este nefondat:
Recurentul-reclamant având calitatea de personal didactic susține că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea sa dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2001-2006.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Este nefondată susținerea reclamantului în sensul că dreptul s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși recurentul - reclamant a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2001-2006, în sprijinul susținerilor a invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește critica privind lipsa fondurilor necesare acordării primelor, aceasta este nefondată. Instanța de fond a argumentat soluția, analizând fiecare dintre condițiile legale pentru a stabili dacă dreptul pretins de reclamant există. Argumentul determinant care a dus la pronunțarea soluției a fost lipsa unei reglementări legale, nu ideea inexistenței unor venituri proprii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.3016/01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA GENERALĂ, ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea - - |
Grefier, - - |
17.12.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
