Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7234/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- -drepturi salariale-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7234
Ședința publică din data de 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamantul SINDICATUL C pentru și pârâtă SC Energetic C SA, împotriva sentinței civile nr.1334/09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru recurenta pârâtă consilier juridic, precum și avocat care HG depune împuternicirea avocațială la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că prin serviciul registratură apărătorul recurentului reclamant a depus o cerere prin care solicită și judecata cauzei în lipsă, după care, Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților prezente.
Consilier juridic și avocat pentru HG recurenta pârâtă, pe rând luând cuvântul, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței Tribunalului Dolj, în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată, menținând celelalte mențiuni ale sentinței.
Cu privire la recursul reclamantului, se solicită respingerea recursului ca nefondat conform motivelor expuse în întâmpinare și, menținerea sentinței Tribunalului Dolj, ca temeinică și legală sub toate aspectele.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr.1334/09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prematurității formulării cererii, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepții formulate de pârâta SC Energetic C SA.
S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamant SINDICATUL C în numele și pentru salariatul, în contradictoriu cu pârâta SC Energetic C SA.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța asfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat al unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Prin prezenta acțiune astfel cum a fost precizată, reclamantul solicită prima de vacanță prevăzută de art. 123 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze, valabile pe anii 2005 - 2007 și primele de Paști, de C, de ziua Meseriei și de aprovizionare toamnă-iarnă prevăzute de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze,valabile pe anii 2005 - 2007, drepturi aferente anilor 2005 - 2007.
Potrivit art. 123 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură " Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță de minimum 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă, astfel încât acest ajutor în valoare netă să nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu în valoare netă", iar potrivit art. 176 alin. (1) "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă".
Cu privire la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, determinată de faptul că nu s-a procedat mai întâi la încercarea de soluționare pe cale amiabilă în comisia mixtă patronat-sindicat, procedură prevăzută de art. 5 pct. 30 din CCM la nivel de unitate ca fiind obligatorie, instanța reține că este neîntemeiată deoarece nu se poate îngrădi accesul reclamanților la justiție, nu se poate încălca dreptul reclamanților de a se adresa instanței, drept garantat de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța apreciind că procedura soluționării pe cale amiabilă a fost prevăzută în favoarea salariaților pentru a le garanta o rapidă soluționare a nemulțumirilor și nicidecum ca o sancțiune împotriva acestora, ca o măsură ce le-ar interzice posibilitatea de a se adresa instanței.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, întemeiată pe dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii, potrivit căruia cererile ce au ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia se pot formula în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, instanța constată că este neîntemeiată deoarece drepturile solicitate de reclamanți au natură patrimonială și izvorăsc din raportul de muncă, termenul de prescripție aplicabil fiind de 3 ani în conformitate cu prevederile art. 283 lit. c din Codul muncii.
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, instanța constată că este neîntemeiată deoarece chiar dacă contractul colectiv de muncă pentru anii 2005 - 2007 pe care își întemeiază reclamanții pretențiile nu mai este în vigoare, drepturile salariaților născute în baza acestora pot fi solicitate în termenul de prescripție astfel cum este reglementat prin disp.art.283 C muncii.
Față de aceste considerente, instanța de fond va respinge excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat din probele administrate că pârâta a acordat reclamanților drepturile solicitate prin includerea lor în salariul de bază și nu se face vinovată de încălcarea vreunei prevederi legale sau contractuale.
Astfel, din raportul de expertiză întocmit de comisia formată din trei experți contabili rezultă că drepturile salariale reclamate de angajații unitații au fost introduse in salariul de bază de-a lungul anilor prin negocieri directe intre administrate și sindicate.
S-a reținut astfel ca introducerea acestor drepturi salariale in salariul de baza au avut ca suport legal art. 137 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura, care prevedea că " prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse in salariul de baza".
De asemenea în același contract incheiat la nivel de ramura se prevedea la art. 176 alin. (6) că " fiecare din adaosurile de mai sus( de Pasti, Ziua, C și in luna octombrie) se acorda in conditiile in care prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de bază".
mixte administratie - sindicate nu pot fi trecute cu vederea chiar daca au fost facute pe perioada cand unitatea avea alta denumire, deoarece prin Hotararile de Guvern prin care aceasta și-a schimbat denumirea s-a stipulat clar ca unitatea nou inființata prin reorganizarea celeilalte preia toate drepturile și vor fi ținute de toate obligațiile fostei unitați, iar personalul angajat al fostei unitaji se redistribuie noii societăți și se consideră transferat.
Drepturile prevazute de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă, respectiv suplimentarea drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixă in luna octombrie au fost introduse in salariul de bază incepând cu 01.05.1994 cand unitatea purta titulatura de RENEL, în urma negocierii mixte administratie - sindicat.
Astfel în Contractul Colectiv de Munca pe anul 1992-1993 la art. 57 era prevăzut că Pentru asigurarea aprovizionarii de toamna- iarna se va acorda fiecarui salariat un ajutor material echivalent clasei 4 de salarizare din grila RENEL din luna in care se platește. Ajutorul se va acorda in prima jumatate a lunii octombrie iar începand cu anul 1994 in Contractul Colectiv de munca incheiat la nivel de unitate la art. (7.20) nu mai este menționat acest drept salarial.
Prin nr.HG 365/1998 RENEL s-a transformat in prin reorganizare. In urma acestei hotarari toate drepturile castigate de personal au fost pastrate la noua umitate. In carțile de munca ale angajatilor apar aceste negocieri salariale care se pastrează in continuare, salariul de baza nemaifiind modificat de atunci decât în sensul creșterii.
In anul 2000 prin HG 627 s-a transformat in SC SA Prin acesta restructurare toate drepturile salariale castigate anterior s-au pastrat in continuare conform art. 36 alin (1) și a art. 43 alin (1).
In anul 2002 cu procesul verbal nr. 11/20.12.2002 privind negocierea la nivel de unitate pe anul 2003 dintre administrație si organizațiile sindicale ale unitații Federația energetica si Federația termoF. au stabilit introducerea in salariile de baza a urmatoarelor adaosuri in suma fixa existente in contractul colectiv de munca al SC SA incepand cu 01.01.2003: ontravaloarea unei cote de energie conform. Art. 4.90 din CCM; daosul pentru Paste conform. Art. 4.88 (1) lit. a; adaosul pentru ziua energeticianului conform. Art. 4.88 (1) lit. b; adaosul pentru C conform. Art. 4.88 (1) lit. c; rima p. de vacanta.
Incepand cu 01.01.2003 s-a trecut de la 49 clase de salarizare cu trepte de la la K, la 53 clase de salarizare cu trepte de la la
In anul 2003 s-a negociat CCM care este valabil doi ani, adica 2003 si 2004.
La 18.02.2004 a aparut HG. nr. 103/2004 care desființeaza SC SA si inființeaza noua unitate SC Energetic C SA. căreia i s-a aplicat contractul colectiv de muncă al aprobat prin act adițional la CCM din anul 2003 inregistrat Direcția Generală de Munca si Protectie Sociaia cu numarul 4442/06.07.2004. Prin aceasta prelungire cu act adițional a CCM 2003 al SC SA cele doua confederații sindicale care au semnat impreuna cu administrația acest act adițional au recunoscut continuitatea ințelegerilor avute impreuna sub o altă denumire a unității.
In anul 2005 avut loc o noua negociere a Contractului Colectiv de Munca. La art. 1.2 s-a prevăzut " Contractul colectiv de munca SC Energetic C SA are la baza: CCM la nivel national, CCM la nivel de ramura, CCM la nivel SC SA și legislatia in vigoare". La art. 4.86 s-a stabilit că reprezintă vechime neintrerupta in SC Energetic C, inclusiv vechimea in fostele unitați, RENEL, SC SA. ceea ce inseamna ca și negocierile salariale obținute sub diverse titulaturi s-au pastrat.
In carțile de munca ale salariaților sunt evidențiate aceste negocieri salariale care s-au pastrat pana in present, singurele modificari fiind cele de indexare a grilei de salarizare cu coeficientul de crestere salariala negociat. Daca aceste drepturi salariale nu ar fi fost păstrate ar fi trebuit să se micșoreze aceste salarii de baza ceea ce nu s-a intamplat de la înfiintarea RENEL și pana in prezent.
Din grilele de salarizare aferente anilor 2003 - 2007 rezultă că în anul 2003 drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază lunar, acesta devenind mai mare.
La acest salariu, care cuprindea și drepturile solicitate s-au aplicat în anii următori creșterile salariale acordate prin Hotărâri de Guvern - indexări. Niciodată salariile nu au mai fost diminuare cu sumele ce ar reprezenta prima de vacanță și primele de Paști, C, Ziua Meseriei și aprovizionare toamnă-iarnă.
Susținerea reclamantei că pârâta încalcă prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură nu poate fi reținută de instanță deoarece potrivit art. 137 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază", iar potrivit art. 176 alin. 6 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură se prevede că "fiecare din adaosurile prevăzute de acest articol se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Având în vedere că drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixă reprezentând prima in luna octombrie au fost introduse in salariul de bază incepând cu 01.05.1994, iar drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixă reprezentând ontravaloarea unei cote de energie conform. Art. 4.90 din CCM; daosul pentru Paste conform. Art. 4.88 (1) lit. a; adaosul pentru ziua energeticianului conform. Art. 4.88 (1) lit. b; adaosul pentru C conform. Art. 4.88 (1) lit. c; rima p. de vacanta au fost introduse in salariul de bază incepand cu 01.01.2003 instanța a constatat că nu mai pot fi acordate încă odată motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Pe de alta parte, tribunalul a constatat ca sustinerile reclamantilor vin in contradictie cu faptele si imprejurarile consemnate in Procesul verbal de negociere al CCM pe anul 2008.Potrivit acestui inscris "toate celelalte revendicari solicitate prin Adresa Sindicatului nr. 345/20.02.2008 catre D, cat si cele consemnate in procesul-verbal de conciliere anterioare prezentului (revendicari ce constituie si obiectul prezentei cauze- nota instantei)sunt declarate de catre ambele parti implicate in conflictul de interese, fara obiect si nu se justifica".
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, atât reclamantul Sindicatul C pentru reclamant, cât și pârâta SC Energetic C SA.
Recurentul reclamant Sindicatul C, critică sentința pentru faptul că instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză în sensul că salariatul nu a mai primit drepturile solicitate începând cu data înființării unității prin HG nr. 103/2004, fără a motiva acest lucru.
În schimb instanța face trimitere la modul de calcul al drepturilor salariale solicitate începând cu 1992-1993 când nu exista SC Energetic C SA.
Astfel concluzia că drepturile salariale au fost incluse în salariul de bază este eronată deoarece perioada în discuție este alta decât cea analizată de instanță și anume 2005-2007.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 287 Codul muncii referitoare la sarcina probei ce revenea pârâtului și care nu a făcut nici o dovadă a susținerilor sale cu acte scrise.
Astfel, angajatorul nu a dovedit pentru fiecare angajat cum a făcut calculul salariului de bază, adaosurilor pretinse de salariați și includerii acestora în salariul de bază, problemă pe care a avut-o de rezolvat și expertul și pe care nu a făcut-o, anexa la raportul de expertiză fiind una generală și nu corespunde perioadei pentru care s-au solicitat drepturile salariale și nu este însoțită de statele de plată sau de fișele de calcul ale salariilor.
Cu privire la adaosul din luna octombrie se reține în mod greșit că acesta ar fi fost primit încă din anul 1994 prin includerea în salariu.
Instanța nu a aplicat dispoz. art. 176 alin.1 din CCM la nivel de ramură energie electrică, gaze și petrol pe anii 2005-2007 potrivit cu care salariații beneficiau de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă și de asemenea nu a analizat nici dacă intimata a respectat dispoz. art.8 alin.2 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă care dispune că, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească dreptul la un nivel inferior celui stabilit prin contractele de muncă încheiate la nivel superior.
O altă critică a vizat faptul că a fost nesocotite dispoz. art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize, respinsă fără nici o motivare de către instanță aceasta situându-se de partea intimatei.
Recurenta pârâtă SC Energetic SA C, prin cererea de recurs, apreciază ca nelegală și netemeinică soluția primei instanțe referitoare la neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, neacordând onorariul achitat apărătorului ales, pe motiv că nu s-a făcut dovada cheltuielilor suportate, facturile fiscale depuse la dosar fiind insuficiente pentru a proba plata efectivă a onorariului convenit cu avocatul.
Consideră că din înscrisurile atașate la cererea de recurs, copie contract asistență juridică și copii de pe ordinele de plată, înscrisuri care se coroborează cu facturile fiscale depuse la dosarul de fond, rezultă fără echivoc achitarea efectivă a onorariului stabilit către apărătorul ales.
Analizând recursurile formulat în raport de motivele invocate cât și prin prisma art. 304/1 Cod pr. civ. instanța reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de reclamantă
Cu privire la primul motiv de recurs, se observă că instanța a avut în vedere și celelalte probe, nu numai rapoartele de expertiză, respectiv expertiza efectuată de cei trei experți, instanța de fond argumentând această "însușire" a concluziilor raportului de expertiză, prin raportare la dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură și apoi la contractul colectiv de muncă pe unitate, urmărindu-se corespondența acestor dispoziții cu mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului.
Nici cel de-al doilea motiv nu este întemeiat, fiind luate în considerare toate probele, procesele verbale și protocoalele încheiate între societate și sindicat, precum și Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003, grilele de salarizare.
Expertiza celor trei experți a avut în vedere grilele de salarizare aplicabile pe perioada dedusă judecății, aceste grile reprezentând în fapt grila valabilă începând cu data de 01.01.2003 majorată de la an la an cu un anumit procent negociat de parteneri de dialog social.
De altfel, recurentul și-a însușit mențiunile din procesul verbal nr. 6821 din 14.03.2008 încheiat între reprezentantul recurentei și patronat, semnând actul în cauză, din care se desprinde că, solicitările ce vizau sporurile și adaosurile, nu sunt fundamentate, act prin care s-a soluționat conflictul de interese.
privind CCM pe anul 2008, reprezintă înțelegerea părților.
Cu privire la criticile privind CCM pe anul 2005-2007, nu se mai poate invoca o eventuală nelegalitate a clauzelor acestora putând fi introdusă o acțiune de anulare numai pe perioada existenței acestora.
Recurenta face trimitere și la dispozițiile art. 176 alin. 1 din CCM pe ramură, critică nefondată, atâta timp cât alin. 6 al aceluiași articol stabilește că "fiecare din adaosurile indexate, se acordă în unitățile în care prin CCM încheiat la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază".
Pârâta a făcut dovezi că, aceste sporuri și adaosuri, au fost cuprinse în salariul de bază, constatarea instanței de fond fiind corectă și prin prisma dispozițiilor art. 137 din CCM pe ramură.
Aceste aspecte sunt concretizate în probele aflate la dosarul cauzei (procese verbale, protocoale și CCM -uri).
Instanța a avut în vedere întreg probatoriul efectuat în cauză, apreciind că față de acesta nu era necesară încuviințarea efectuării unei noi expertize, dând posibilitatea părților să formuleze obiecțiuni, iar expertul a răspuns integral la acestea, nemaijustificându - se astfel cererea reclamantei.
Argumentele aduse de recurent cu privire la aplicarea de către instanța de fond a analogiei judiciare nu subzistă unei analize de tip logico-juridic întrucât în nici una din situațiile expuse, acesta nu a putut demonstra o situație în car,e după data pretinsă de instanță a fi cea în care s-a operat introducerea în salariul de bază a acestor adaosuri - 2003-2004, respectiv 1992-1993-1994 când, de fapt, unitatea nici nu exista, prin aplicarea indexărilor și creșterilor salariale, în final, să se poată identifica o scădere în valoare nominală a salariului de bază, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, pentru perioada analizată: 2005-2007.
Recurentul nu ține cont de faptul că, datorita specificului domeniului de activitate, unitatea intimata in care isi desfăsoară activitate salariatul recurent, a suferit mai multe reorganizări si transformări, având mai multe forme de organizare - unitate/sucursala/societate comerciala - fara a fi insa afectate drepturile si obligațiile salariaților, inclusiv cele privind drepturile patrimoniale, aceștia păstrându-si același statut, drepturile si obligațiile din contractele colective de munca transmițându-se de la o forma de organizare la alta.
În ceea ce privește suplimentarea salarială pentru toamnă-iarnă, prin Procesul-verbal de conciliere nr. 5 încheiat la 26. 04.1994 cu ocazia concilierii directe a unor articole din contractul colectiv de muncă rămase în divergență, precum și a unor articole amânate, s-a stabilit introducerea în salariul de bază al reclamantului a suplimentării salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, acest spor nemaifiind prevăzut in dispoziția contractuala, el regăsindu-se in creșterea salariala așa cum rezulta din procesul verbal respectiv.
Nu se poate reține, nici încălcarea dreptului la un proces echitabil potrivit art.6 din Convenție, în condițiile în care instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă în cauză a prevederilor legale relevante în soluționarea justă a cauzei, fiind respectat termenul rezonabil impus de normele europene, soluția de respingere a acțiunii formulată de recurent fiind, dimpotrivă, argumentată pe dispozițiile legale corect interpretate într-un termen rezonabil, mai ales în condițiile efectuării a două expertize de specialitate -lucrări a căror realizare conduce în general la prelungirea procesului.
În ceea ce privește decizia XXI din 12 iunie 2006 a ICCJ a Secțiilor Unite. privind interpretarea art. 81 din Legea 169/1999, Curtea apreciază că acest motiv de recurs rămas în fază incipientă, nedezvoltat, nu produce consecințe în planul soluției din recurs întrucât, decizia precizată produce efecte juridice -în plan procesual civil în cauză, numai dacă, prima instanță, soluționând cauza nu ar fi pronunțat o soluție pe fond, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În consecință, se constată că, nici unul dintre motivele expuse prin cererea înaintată, nu este întemeiat, urmând a fi respins recursul în baza art. 312.Pr.Civ. și menținută hotărârea recurată, ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la recursul pârâtului în raport de clauza contractuală potrivit căreia onorariul se va achita în totalitate la rămânerea definitivă a hotătârilor, cererea de acordare a cheltuielilor se consideră a fi prematură, aceste cheltuieli putând însă a fi solicitate separat.
Sunt argumentele pentru care, Curtea, constatând că nici unul dintre motivele expuse în cererile înaintate, nu este întemeiat, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile și va menține hotărârea recurată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul SINDICATUL C pentru și de pârâta SC C SA, împotriva sentinței civile nr.1334/09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.CT /15.2 2010
Tehn. red. IB / 2 ex /
/ R și M
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
