Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7279/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-(5645/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR.7279/

Ședința publică de la 09.12.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu

JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu

JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana

GREFIER

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, LICEUL PEDAGOGIC " " și INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.1095/03.06.2009 pronunțat de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPETORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN-A și intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR-A în numele membrilor de sindicat, C, a, Și.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 07.12.2009, după care,

Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1095/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T și a respins acțiunea față de acesta.

A respins, ca nefondate excepțiile privind nulitatea cererii și lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T față de pretinșii membri de sindicat ce au calitatea de reclamanți, invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean

A respins, ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului Local al Municipiului A, invocată de acest pârât prin întâmpinare.

A respins, ca nefondată excepția lipsei calității procesuale "ca reclamant" (active) a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, invocată de pârât Liceul Pedagogic " " din

A admis în parte acțiunea reclamanților, C, a, și formulată prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în contradictoriu cu pârâții Liceul Pedagogic " " din A, Primăria Municipiului A și Consiliul Local al Municipiului

A obligat pârâții să plătească reclamanților drepturi bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din legea nr. 128/1997, începând cu data îndeplinirii condițiilor de acordare și până la zio, conform perioadei de timp cât fiecare are calitatea de salariat respectiv termenul de prescripție de 3 ani anterior formulării cererii, drepturi bănești ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la plata efectivă a acestor drepturi.

A respins, ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei - unitatea școlară să asigure plata tranșelor suplimentare.

A obligat pârâții să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 privind Statutul cadrului didactic.

Dispozițiile art.48 din Legea nr.128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.

De asemenea art.41 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.

Conform art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.

Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.

de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, în concluzie legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat tranșă suplimentară însoțit de o crește a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.

Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu poate fi reținută.

Pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legale ulterioară, expresă sau tacită.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei unitatea școlară să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ conform acelorași dispoziții legale tribunalul le-a respins ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere că potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.

Potrivit art.38 alin.2 lit. d) din Legea nr.215/2001 consiliile locale au ca atribuții aprobarea bugetului local, repartizarea fondurilor și asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege și nu unitatea școlară unde își desfășoară activitatea reclamanții.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs Municipiul A, Consiliul Local al Municipiului A și Liceul Pedagogic " ", criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin recursul formulat, recurenții Municipiul A și Consiliul Local al Municipiului A au arătat că prin sentința civila nr. 1095 din 03 iunie 2009, au fost obligați la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acorda la 30, 35 și peste 40 de ani activitate în învățământ, pe o perioada de 3 ani anterioară formulării acțiunii, respectiv de la data îndeplinirii criteriilor de acordare și până la data pronunțării sentinței, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectiva a plații în concordanță cu prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997, către reclamanții, C, a, și prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar

Temeiul legal, considerat de instanța de judecata a fi aplicat în cauza de către instanța de fond l-a constituit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997. Recurenții consideră că instanța a procedat eronat când a considerat că aceste drepturi pot fi acordate în baza acestor acte normative deoarece:

Acțiunea a fost promovata în neconcordanță cu situația de fapt, unitățile școlare au făcut aplicarea prevederilor art. 50 alin 1 și 2 din Legea 128/1997, privind plata integrala a sumelor bănești corespunzătoare tranșelor de vechime în învățământ suplimentare, respectiv peste 30, 35, și 40 de ani. Drepturile bănești corespunzătoare au fost incluse în grilele de salarizare, stabilite prin acte normative, iar cuantumul bănesc al fiecărei tranșe a fost determinat prin modalitatea de calcul prevăzuta de art. 50 alin. 1 și 2.

Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acorda la 30, 35, și 40 de ani de activitate în învățământ; alin. 2 pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.

Recurenți consideră că în aceste condiții că raționamentul invocat nu reflecta realitatea, încercându-se obținerea unei hotărâri judecătorești care implica dublă plată, în afara legii.

De reținut, totodată că actele normative cuprinzând grilele de salarizare sunt în vigoare, nu au fost anulate sau modificate atât pe cale administrativa cât și pe cale judecătoreasca, ele producându-și efectul și astăzi.

Recurenții solicită instanței exercitarea rolului activ în clarificarea aspectelor de fapt și de drept ale cauzei, întrucât s-au pronunțat de către alte instanțe judecătorești hotărâri care consfințesc erori față de realitatea prezentată.

Prevederile din ultimul act normativ, Ordonanța Guvernului nr. 15 din 2008 clarifica faptul că s-a inclus procentul de 1/25 în tranșe de vechime suplimentare, modul de calcul a fost aplicat consecvent, prin urmare acest procent de 1/25 a fost aplicat încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 128/1997 și nu de la aplicarea ordonanței precitate nr. 15/2008, spre a se trage concluzia că anterior anului 2008 nu a fost aplicat același mod de calcul.

Recurenții consideră că, în conformitate cu prevederile Legii nr.18/2009 a bugetului de stat, ca sursă principală de finanțare o reprezintă bugetul de stat prin defalcare de TVA art.5 pct.3 lit. a) sumele defalcate din taxa pe valoare adăugata sunt destinate finanțării:

a) Cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar.

Prin recursul formulat, Liceul Pedagogic " " a solicitat să se constate nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar județean

Se susține că acțiunea nu este semnata și nici stampilata de conducerea persoanei juridice a sindicatului în calitate de pretins reprezentant legal;

- nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridica Sindicatul Învățământului Preuniversitar T;

- tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o data cu aproximativ 1 an anterior; nu se face nici dovada calității de angajați (salariați) ai unității școlare la data acțiunii;

- acțiunea nu este pornita de sindicatul persoana juridica din scoală, de la nivelul angajatorului ci de un sindicat județean cu structura de federație care, nu poate formula în accepțiunea art. 28 din Legea nr.53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de muncă, încheiate cu angajatorul unitate de învățământ;

- prin excepție, sindicatele județene cum este cel în cauza, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, derivate din contracte colective încheiate la nivel național și de ramură.

Prin efectul sentinței instanței de fond au fost obligați neîntemeiat și nelegal la plata tranșelor suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35 și 40 ani, după caz, conform prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic.

Obligarea recurentului-reclamant s-a dispus, în condițiile în care plata drepturilor solicitate a fost efectuata, în cadrul salariului funcției de baza, astfel cum rezultă din actele administrate la dosarul cauzei.

Conform art. 48 și următoarele din Legea nr.128/1997, salariul funcției de baza al personalului didactic de predare, se stabilește pe coeficienți de multiplicare ținând seama de nivelul de studii, grade didactice pe tranșe de vechime în învățământ, (până la 2 ani, 2-6 ani, 6-10 ani, 10-14 ani, 14-18 ani, 18-22 ani, 22-25 ani, 25-30 ani, 30-35 ani, 35-40 ani, peste 40 ani). Se observa includerea tranșelor suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35 și 40 ani, în funcție de care se stabilește salariul funcției didactice de baza la care se adaugă alte drepturi bănești cum sunt: spor mediu rural, spor învățământ simultan, spor de vechime în muncă.

tranșe de vechime îi corespunde un cuantum bănesc, ce reprezintă o creștere față de tranșa anterioară. suplimentare de vechime în învățământ de peste 30, 35 și 40 ani reprezintă în succesiune, o creștere cuprinsă în coeficienții de multiplicare de la o tranșă la alta, în grilele progresive de salarizare înscrise în actele normative din perioada revendicata respectiv: Ordonanțele Guvernului României nr. 68/2004.138/2005, nr. 4/2006.11/2007 și nr. 15/2008.

Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.

Instanța de fond a eludat prevederile legale, inclusiv valoarea de adevăr a cuantumului bănesc corect determinat prin calcul, cuprins în grile (anexe ale actului normativ) și a dispus plăți suplimentare necuvenite, nedatorate, cunoscând fiind ca actele administrative normative și anume Ordonanțele aprobate prin lege menționate la litera a) nu au fost anulate sau modificate pe calea procedurilor legale, în privința cuantumului grilelor corespunzătoare tranșelor de vechime. Nu s-au pronunțat decizii ale Curții Constituționale, privind nelegalitatea ordonanțelor sau legilor adoptate, care să vizeze greșita aplicare a legii în privința calculelor grilelor de salarizare. Din efectuarea unei simple operațiuni de înmulțire a coeficientului tranșei anterioare cu 1/25 rezultă un coeficient de multiplicare, înscris în lege și aplicat, care nu numai că asigură minimul de 1/25, dar și o creștere superioară acestui procent, sume suplimentare, rezultate prin rotunjire în beneficiul persoanei. Suplimentar, recurentul, arată că nu s-a invocat excepția de nelegalitate a unor prevederi incidente în cauză din anexele care cuprind grilele de salarizare ale actelor normative și în funcție de care s-au efectuat plățile în toate unitățile școlare inclusiv de către instituția de învățământ Liceul Pedagogic " "- A, în calitate de pârât în cadrul procesului civil.

Cu titlu de exemplu a se compara coeficienții de multiplicare următori, din OG nr.4/12.01.2006 în cazul profesorului din învățământul preuniversitar cu gradul didactic I: 25 -30 ani vechime în învățământ - 5,450 (coeficient de multiplicare), 30-35 ani vechime în învățământ - 5,735 (cm), 35 - 40 ani vechime în învățământ 6, 048 (cm), peste 40 ani vechime în învățământ 6,366 (cm). Se observa creșterea progresiva de la un coeficient de multiplicare la altul, de la o tranșă la alta, care a asigurat plata salariului reclamanților din acțiune in concordanta cu prevederile legale asigurând creșterea de 1/25.

Instanța nu-și poate întemeia deducția neplății drepturilor bănești solicitate cu titlu de tranșe de vechime în învățământ de 30, 35 și 40 ani, pe mențiunea că în Ordonanța Guvernului României nr. 15/2008, art. 5 alin. 2: În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Această mențiune este o normă precizatoare, clarificatoare, lămuritoare și nu trebuie înțeleasă că în anii precedenți nu s-a aplicat același mod de calcul.

eludând precizarea art. 5 alin. 2 din Ordonanța nr.15/2008, în sensul că s-a asigurat creșterea de 1/25 în privința plății cuantumului bănesc al tranșelor de vechime în învățământ de peste 30,35 și 40 ani instanța de fond, ignorând, a obligat recurentul și pentru acest an calendaristic la plata dublă a părții de salariu reprezentând tranșele menționate.

Norma juridică înscrisă la art. 50 alin. 2, nu poate întemeia convingerea instanței în sensul că procentul de 1/25 se aplică de două ori și nici că reprezintă un adaos special salarial, neacordat peste suma cuprinsă în grile, rezultata prin procedeul de calcul unic de aplicare a procentului de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare, procedeu care aplicat, asigura o creștere a plății tranșei față de cea anterioară cuprinsă în grile.

În consecința, în mod greșit a reținut instanța că nu se regăsește în coeficienții de multiplicare ai actelor normative din perioada revendicată, creșterea de 1/25 față de coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare.

Se poate reține de instanța de control, pe lângă aplicarea greșita a legii, lipsa de obiect a acțiunii și faptul că prima instanța nu a deslușit înțelesul corect al obiectului acțiunii, al modului de plata, nu a înțeles că grila de salarizare pentru tranșele premenționate reprezintă o sumă de bani care se include în salariul funcției de baza, ci nu un adaos special, cum greșit a reținut, în afara sumelor cuprinse în grile, calculate conform art. 50 alin. 2 din Legea nr.128/1997 și incluse în anexele ordonanțelor precitate.

De menționat ca acest procedeu s-a aplicat de la intrarea în vigoare a Legii nr. 128/1997 achitându-se, întocmai, drepturile bănești.

Cheltuielile de judecata s-au acordat reclamanților folosindu-se în completare sintagma greșita prin reprezentantul lor legal, cunoscând ca Sindicatul nu are calitatea de parte procesuala în cauză și nu își poate recupera cheltuielile făcute în numele membrilor săi de sindicat. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada ca reclamanții au efectuat cheltuieli personale privind plata avocatului, alte cheltuieli.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

La momentul adoptarii Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, in forma publicata in Monitorul Oficial din 16.07.1997, reglementarile referitoare la salarizarea cadrelor didactice nu erau cuprinse in acest act normativ, ci in nr.OG 39/1994 privind stabilirea unor coeficienți de ierarhizare a salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar, care in anexa 5/1 stabilea coeficientii de ierarhizare pentru functiile didactice din invatamant.

In aceasta anexa diferentierea coeficientilor de ierarhizare se realiza in functie de mai multe criterii, printre care si vechimea in invatamant, ultima transa de vechime pentru care se prevedea un coeficient fiind cea de 25-30 de ani.

In acest context, art. 50 al. 1 si 2 din Legea nr. 128/1997 a prevazut ca "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege (nr.OG 39/1994)și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime."

Se observa ratiunea introducerii dispozitiei legale cuprinse in art. 50 din Legea nr. 128/1997, si anume aceea ca pentru transele de vechime 30-35 ani, 35-40 ani si peste 40 ani nu existau reglementati coeficienti de ierarhizare in actul normativ de salarizare in vigoare in momentul respectiv.

Ulterior, reglementarile referitoare la salarizarea cadrelor didactice au fost "mutate" in Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică. In acest act normativ, in anexa 7/1 s-au prevazut coeficientii de ierarhizare (multiplicare) pentru functiile didactice din invatamant, cu precizarea ca de aceasta data legiuitorul a stabilit astfel de coeficienti si pentru transele de vechime 30-35 ani, 35-40 ani si peste 40 ani.

Mai notam si faptul ca la finalul Legii nr. 154/1998 legiuitorul a prevazut ca " cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, Legea nr. 40/1991, republicată, și Ordonanța Guvernului nr. 39/1994, cu modificările ulterioare, privind stabilirea salariilor de bază se mențin în vigoare în vederea salarizării personalului încadrat în activitățile cărora nu li se aplică prevederile prezentei legi.

Celelalte reglementări cu privire la nivelul salariilor, stabilirea gradațiilor pentru personalul prevăzut în prezenta lege, precum și orice alte dispoziții contrare se abrogă."

Din cele expuse anterior, rezulta ca prin efectul alineatului final din Legea nr. 154/1998 ar fi operat o abrogare implicita a prevederilor art. 50 alin. 1 si 2 din Legea nr. 128/1997, intrucat aceasta prevedere referitoare la acordarea unor drepturi suplimentare si in cazul transelor de vechime 30-35 ani, 35-40 ani si peste 40 ani era contrara noilor reglementari.

si faptul ca Legea nr. 154/1998 a aparut anterior Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care a instituit prin art. 63 alin. 3 cerinta ca abrogarea sa fie expresa.

Prin urmare, in mod justificat s-ar fi putut considera ca art. 50 alin. 1 si 2 fost abrogat implicit.

Cu toate acestea, legiuitorul a continuat sa prevada acest drept al cadrelor didactice cu vechime de peste 30 de ani la acordarea unei cresteri cu 1/25 a coeficientului de ierarhizare de cel prevazut pentru transa anterioara, pastrand nemodificat continutul art. 50 alin. 1 si 2 in toate formele ulterioare ale Legii nr. 128/1997, desi aceasta a suferit numeroase modificari prin Legea nr. 195/1999, OG nr. 8/2000, Legea nr. 132/2001, Legea nr. 269/2001, Legea nr. 83/2002, Legea nr. 493/2002, Legea nr. 349/2004, Legea nr. 195/2005, Legea nr. 223/2005, Legea nr. 189/2006, Legea nr. 215/2006, Legea nr. 481/2006, Legea nr. 108/2007, Legea nr. 148/2007, Legea nr. 149/2007, Legea nr. 150/2007, Legea nr. 220/2007 si Legea nr. 12/2008.

Abia prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, legiuitorul a inteles sa modifice textul art. 50 alin(2), aratand in art. 5 alin. 2 din acest act normativ ca "in coeficienții de multiplicare dinanexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute deart. 50alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare."

Concluzia care se impune este aceea ca dreptul cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar la acordarea acestor transe suplimentare de vechime, prevazut de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1999, a supravietuit si dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 154/1998, reprezentand un drept suplimentar de cel cuvenit prin aplicarea coeficientilor de multiplicare din grilele succesive de salarizare, stabiliti pentru cadrele didactice cu vechime de 30-35 ani, 35-40 ani si peste 40 de ani.

Normele care reglementeaza acest drept salarial suplimentar, pretins de catre reclamanti, sunt in vigoare si in prezent, intrucat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 983/2009 a declarat neconstitutional art. 5 din OG nr. 15/2008, (care prevedea includerea transelor suplimentare prevazute de art. 50 din Legea nr. 128/1999 in coeficientii de ierarhizare din anexele actului normativ).

de considerentele de fapt si de drept expuse, in baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

Criticile recurenților referitoare la soluția dată fondului cauzei sunt nefondate, Curtea reținând următoarele:

Celelalte reglementări cu privire la nivelul salariilor, stabilirea gradațiilor pentru personalul prevăzut în prezenta lege, precum și orice alte dispoziții contrare se abrogă."

Prin urmare, in mod justificat s-ar fi putut considera ca art. 50 alin. 1 si 2 fost abrogat implicit.

Abia prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, legiuitorul a inteles sa modifice textul art. 50 alin(2), arătând in art. 5 alin. 2 din acest act normativ ca "in coeficienții de multiplicare dinanexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute deart. 50alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare."

Cât privește critica reclamantului Liceul Pedagogic " " referitoare la nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant a sindicatului Învățământului Preuniversitar județean T, Curtea reține următoarele:

Referitor la nulitatea cererii de chemare în judecată, se observă că această cerere a fost semnată de avocat în baza împuternicirii avocațiale, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.80/2008, avocatul fiind împuternicit de către T să susțină și să reprezinte reclamantul în fața Tribunalului Teleorman, și să redacteze cererile de chemare în judecată pentru toate unitățile școlare din județul T, cereri având ca obiect aplicarea Legii nr.220/2007 începând cu data de 01.01.2007 și plata drepturilor salariale rezultând din aplicarea tranșelor suplimentare de vechime (art. 50 din Legea nr.28/1997).

Tabelul nominal anexat cererii de chemare în judecată cuprinde membrii de sindicat ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar T cu activitate în învățământ de 30, 35 și peste 40 de ani-care își dau acordul cu privire la promovarea cererii de chemare în judecată având ca obiect plata retroactivă a drepturilor salariale cuvenite conform art.50 alin.(1) și (2) din Legea 128/1997 și neacordate, precum și asigurarea plății tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.

calitate a reclamanților de cadre didactice și membri de sindicat, precizată în capătul de tabel,este atestată prin semnătură și ștampilă de Directorul unității școlare și liderul grupei sindicale din care fac parte reclamanții.

Susținerea recurentului Liceul Pedagogic " " în sensul că tabelul nominal al reclamanților nu a fost actualizat la data promovării cererii de chemare în judecată nu a fost reținută, deoarece niciunul din recurenți, cu ocazia soluționării în fond a cauzei, nu au contestat și nu au produs dovezi din care să rezulte că reclamanții nu mai au calitatea de cadre didactice.

Mai mult, obiectul cauzei îl constituie achitarea drepturilor salariale rezultând din aplicarea prevederilor art.50 din Legea nr.128/1997 pe o perioadă de 3 ani anterioară promovării acțiunii pentru acele cadre didactice care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ de 30, 35 și peste 40 de ani-condiție îndeplinită de către reclamanții la data întocmirii tabelului nominal,dar și la data promovării cererii de chemare în judecată.

Sindicatul Învățământului Preuniversitar T nu are structura unei federații sindicale cum afirmă cei trei recurenți-pârâți, ci este un sindicat al cadrelor didactice încadrate în unitățile școlare din județ, structura de la nivelul unităților școlare fiind de grupă sindicală, ci nu de sindicat autorizat de Judecătorie.

Prevederea art.28 din Legea nr.54/2003, care conferă Sindicatelor dreptul de reprezentare legală în instanțe a membrilor de sindicat,este deopotrivă aplicabilă și Federațiilor sindicale, deoarece legea nu distinge între sindicate și federații sindicale sau Confederații privind apărarea unor drepturi decurgând din acte normative.

Astfel, toate criticile exprimate fiind găsite nefondate, recursurile vor fi respinse conform art.312 alin. 1. pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, cu sediul în A,-, jud. T, LICEUL PEDAGOGIC " ", cu sediul în A,-, jud. și INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI A, cu sediul în A,-, jud. împotriva sentinței civile nr.1095/03.06.2009 pronunțat de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPETORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN-A, cu sediul în A,-, jud. T și intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR-A, cu sediul în A,-, jud. în numele membrilor de sindicat, C, a, și.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.LH/th.red.

2ex-28.12.2009

Jud. fond:

Președinte:Maria Ceaușescu
Judecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana

#Judecator Maria Ceausescu

Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7279/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7279/2009. Curtea de Apel Bucuresti