Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7294/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2867/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 7294/
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-pârât, împotriva sentinței civile nr. 40 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL A, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă - SRL A, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 04.12.2009, precum și faptul că atât recurentul-pârât cât și intimata-reclamantă - SRL A, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 40 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL A și s-a dispus obligarea pârâtului să plătească acesteia suma de 5000 lei cu titlu de daune patrimoniale.
Pârâtul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- instanța nu a motivat temeinic admiterea acțiunii, considerentele hotărârii nepermițând să se constate dacă în patrimoniul reclamantei s-a produs un prejudiciu cu caracter real, actual, cert și evaluabil.
- nu se poate susține faptul că obligația pârâtului de a plăti reclamantei suma de 5000 lei care ar reprezenta prejudiciul, subzistă pentru întreaga perioadă, respectiv de la data părăsirii locului de muncă (28.03.2008) și până la data promovării acțiunii, întrucât această obligație deriva din raportul juridic de muncă;
- or, reclamanta, luând act că din data de 28 martie 2008, pârâtul nu s-a mai prezentat la serviciu, avea posibilitatea de a-l sancționa, dar și pe aceea de a angaja alte persoane în vederea realizării activității, lucru pe care nu l-a făcut;
- în aceste condiții, faptul că reclamanta nu și-a realizat comenzile, nu poate fi imputat pârâtului, ci denotă culpa acesteia în organizarea activității;
- de menționat faptul că la aceeași dată au mai părăsit locul de muncă încă doi salariați ai reclamantei, această situație datorându-se unor neînțelegeri de ordin salarial;
- mai mult, din copia carnetului de muncă rezultă că pârâtul a fost încadrat ca muncitor necalificat și nicidecum confecționer rame PVC;
- acțiunea nu putea fi admisă în condițiile în care reclamanta nu și-a îndeplinit sarcina probei, nefăcând dovada cuantumului prejudiciului.
Prin întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alineatul 1 teza I, art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Soluția Tribunalului se bazează pe o eronată interpretare și aplicare a dispozițiilor legale relevante în cauză, dar și pe o greșită apreciere a probatoriului administrat.
Astfel, prin acțiune, intimata-reclamantă a solicitat obligarea recurentului-pârât la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune materiale pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin părăsirea locului de muncă.
Ca temei juridic au fost invocate prevederile art. 998-999 Cod Civil, însă acestea nu sunt aplicabile în speță, ci au relevanță cele ale art. 270 din Codul Muncii. Acestea din urmă trebuia avute în vedere la soluționarea pricinii, instanța de judecată nefiind ținută de temeiul juridic indicat de autorul acțiunii.
Potrivit art. 270 alineatul 1 din Codul Muncii, "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestui text legal, în acord cu principiile ce guvernează instituția răspunderii civile contractuale, concluzia care se impune este aceea că mai multe condiții trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se pune problema angajării răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator. Lipsa fie și a uneia dintre aceste condiții are ca efect inexistența unei asemenea răspunderi civile.
Printre aceste condiții se află și cea privitoare la existența unui prejudiciu, care trebuie să aibă caracter cert, adică să fie actual sau sigur că se va produce în viitor.
În speță, sarcina probării existenței unui astfel de prejudiciu revenea intimatei-reclamante, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 cod civil și art. 287 din Codul Muncii.
Or, probatoriul administrat în cauză este absolut insuficient și concludent pentru a permite să se afirme că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate și justificate.
Intimata-reclamantă a depus la dosar sub acest aspect o serie de documente (filele 18-21 dosar fond). Aceste documente emană chiar de la autoarea acțiunii, însă ele nu sunt opozabile recurentului-pârât și nu pot produce nici un efect față de acesta, pentru simplul motiv că nu au valoarea juridică a unor înscrisuri autentice în sensul art. 1171 și urm. Cod Civil sau a unor înscrisuri sub semnătură privată în înțelesul prevăzut de art. 1176 și urm. din același cod. Ele nu constituie nici măcar un început de dovadă scrisă în sensul art. 1198 Cod Civil, dar chiar dacă ar fi considerate astfel, trebuiau completate și cu alte dovezi (interogatoriul pârâtului, depoziții de martori, expertiză contabilă). Doar într-un asemenea caz s-ar fi putut afirma că s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu cu caracter cert și a cărui întindere este determinată sau determinabilă.
Așa fiind, este evident că intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit corespunzător sarcina probei, cu toate consecințele decurgând de aici, inclusiv acela al respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În plus, actele de care s-a folosit intimata-reclamantă nu oferă nici un element din care să rezulte cum s-a calculat sau determinat suma de 5000 lei solicitată cu titlu de despăgubiri.
Toate cele ce preced justifică admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât, împotriva sentinței civile nr. 40 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL
Modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./29.12.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
