Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 730/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.730/R/Dosar nr-
Ședința publică din data de:-19 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi președinte secție civilă
- - - - - JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Tică
- - - JUDECĂTOR 3: Ligia
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva Sentinței civile nr.666/M din data de 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "drepturi salariale restante actualizate- spor risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară, începând cu data de 3 octombrie 2004".
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa reprezentanților recurenților pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a intimatului reclamant, precum și a reprezentantului intimatului pârât Curtea de APEL BRAȘOV.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Față de actele, lucrările și probele dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat de pârâți.
CURTEA:
Asupra recursului civil de fata,
Constata ca prin sentinta civila nr.666/31.03.2008 Tribunalul Bar espins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV, invocată de acesta prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin întâmpinare.
A admis, în parte, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare de Curtea de APEL BRAȘOV pentru perioada 3.10.2004-11.02.2005 și respinge excepția pentru restul perioadei solicitate.
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a obligat pârâții Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând sporul de risc și suprasolicitare nervoasă, echivalent a 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada noiembrie 11.02.2005 și până la data încetării calității de judecător prin pensionare, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală la data plății și a respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța aceasta sentința prima instant a reținut următoarele Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV prin întâmpinare, instanța constată că drepturile salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni au fost solicitate pentru anii 3.10.2004 și în continuare, iar în conformitate cu prevederile art.3 din Decretul 167/1958 termenul de prescripției este de 3 ani, astfel încât va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 3.10.2004-11.02.2005 și va respinge excepția invocată pentru restul perioadei.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Curtea de Apel Brașov, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată întrucât, la momentul solicitării drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, Curtea de APEL BRAȘOV are calitatea de ordonator de credite ceea ce îi conferă posibilitatea de a sta în judecată în calitate de pârâtă.
In consecință, această excepție va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța constată că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantul a avut calitatea de calitatea de judecător până la data eliberării din funcție prin decret președințial ca urmare a pensionării.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/ 1996 (republicată) " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, constituie un bun în sensul art.1 din protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" (pensie, părți sociale, acțiuni), potrivit practicii CEDO.
Pretențiile reclamantului se bazează pe un serviciu deja prestat ele constituind " un bun " în sensul practicii CEDO, așa cum rezultă și din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei, din 26.06.1986.
In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamant se analizează ca o valoare patrimonială, deci ca un bun, în sensul art.1 din Protocol.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamantului de a nu fi lipsit de el în mod nejustificat, din perspectiva art.44 din Constituția României, coroborat cu art.1 din Protocolul 1 al CEDO.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu era "necesară" într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică,
Securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, în baza art.20 alin.2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, instanța apreciază că a fost încălcat dreptul reclamantului privind proprietatea unui bun, acesta constând în contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, la data stabilirii acestui drept, prin art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, și care au fost caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât odată cu aderarea României la Uniunea Europeană au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, în condiții de calitate și eficiență sporite.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite, în parte, acțiunea reclamantului, sens în care va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV să calculeze și să achite reclamantului diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 11.02.2005 și până la data pensionării, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și cu dobânda legală.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, instanța constată că acesta este întemeiat, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 civ.
Este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Cât privește actualizarea creanței, instanța constată că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin B și Ministerul Justiției, acesta din urmă susținând că nu se poate reține nici o formă de culpă în sarcina sa pentru că nu avea obligația de a aproba și aloca fonduri de natura celor solicitate de reclamanți.
O altă critică vizează excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului Brașov, pentru perioadele în care reclamanții nu au avut calitatea de personal auxiliar la instanțele din raza sa de competență, o parte dintre ei fiind în concedii pentru creșterea copiilor cu vârste de până la 2 ani, alții în concediu de studii sau fără plată.
In ceea ce privește fondul cauzei, sentința este criticată pentru faptul că acțiunea a fost admisă în lipsa unui temei legal și făcută prin înfrângerea voinței legiuitorului, întrucât textul de lege care a consacrat sporul de 50% a fost abrogat expres.
Prin recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite și că numai legiuitorul poate stabili acordarea sporurilor, prin lege.
In ceea ce privește fondul cauzei, se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată sau plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta, recum și că acordarea dobânzii legale și actualizarea sumelor cu indicele de inflație sunt neîntemeiate.
Ministerul Justiției critică sentința pentru faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică către magistrați si personalul auxiliar de specialitate, reprezintă o altă problemă de legiferare. Prin abrogarea acestui spor nu s-a ajuns la diminuarea salariului ci, dimpotrivă, s-a dorit crearea unui sistem de salarizare diferit, bazat pe principii noi.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs faptul că art.1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, ci se aplică numai în privința bunurilor actuale ale reclamantului, care nu se poate plânge de o atingere de dreptul său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existența lui. Acest protocol nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede.
Totodată, se evidențiază faptul că dobânda legală este datorată cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, fiind invocate dispozițiile art.1082 Cod civ.
Examinând sentința în raport de criticile formulate, instanța reține că recursurile sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, așa încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și acest recurent nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea sa de a vira fondurile necesare efectuării plăților - fonduri pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință acesta urmează a fi respins.
In ceea ce privește restul criticilor din ambele recursuri care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, consideră că pretențiile reclamanților sunt întemeiate iar prima instanță în mod corect a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr.21 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție în data de 10.03.2008 s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
In conformitate cu dispozițiile art.329 al.3 teza finală Cod proc.civ. conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, se va aprecia că în mod corect pretențiile reclamanților au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate și în consecință vor fi respinse.
In ce privește acordarea, pe lângă dobânda legală și a altor daune cu caracter compensatoriu, instanța reține că acestea sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorită inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației e fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea în raport cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Cu privire la critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța reține că în materia obligațiilor extracontractuale, cum e cazul în speță, părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu e imperativă, astfel că această dobândă curge de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției, împotriva Sentinței civile nr.666/31.03.2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - pt. - - -, -
lecată p. în concediu de odihnă,
Semnează vicepreședintele instanței,
Grefier,
red.:-/25.06.08
dact.:-G - 14.07.08
2 ex./
Jud.fond:-; -.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Carmen Maria Tică, Ligia
