Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7515/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7515
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
*********************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, împotriva sentinței nr. 2354 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și reclamanta C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă C, reprezentată de avocat, cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind recurentul pârât și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2354 de la 10 iunie 2009 admis acțiunea precizată formulată de reclamanta C, în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL SĂNĂTĂȚII B, și pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN NR.1
A obligat pârâtul să achite reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada 01.03.2006 - 10.06.2009 cu indexările și majorările survenite și salariile efectiv plătite în această perioadă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pârâtul să achite reclamantei o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate lunar pentru perioada 01.03.2006 - 10.06.2009, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
A respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta este angajată a pârâtului Spitalului Clinic de Urgență nr.1 în funcția de biolog, având locul de muncă la Policlinica pentru sportivi.
Cererea reclamantei privind plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice vizează perioada martie 2006 - 10.06.2009.
OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar stabilește în dispozițiile art. 4 că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar conform rt. 5 alariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în anexele nr. I-IV.
În cuprinsul anexei I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit. h din Legea nr.270/2003 modificată prin nr.OG 40/2004 definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin două clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispozițiile Legii nr. 95/2006.
Textele menționate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice, ca urmare ipoteza textelor nu se referă la salarizare. Astfel, condiția desfășurării activităților de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la spitalul clinic, astfel că nu poate fi reținută apărarea pârâtului în sensul că reclamanta nu desfășoară acest tip de activități.
Legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
Părți ale contractului individual de muncă sunt reclamanta și spitalul clinic pârât și, prin urmare, în intervalul litigios, salariul reclamantei trebuia calculat conform grilei de salarizare în varianta pentru unitățile clinice, astfel că instanța va obliga pârâtul la plata diferențelor dintre drepturile salariale stabilite potrivit unităților clinice și cele efectiv primite, până la data de 10.06.2009.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea unității pârâte de a efectua înscrierile corecte în carnetul de muncă a modificărilor de salariu, instanța a considerat că aceasta este întemeiată, această obligație fiind o consecință directă a admiterii capătului de cerere privind drepturile bănești și rezultând din prevederile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea tichetelor de masă, instanța a reținut următoarele:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizica ori persoana juridica, care are calitatea de angajator, așa cum prevede art. 1 alin 1 din Legea nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivel de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea si condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși pârâtul, în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept si celorlalte categorii de salariați.
Această diferențiere în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din niciun act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate publică finanțată din venituri proprii.
Astfel, s-a constatat că reclamanta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul, deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu ce ar încălca dispoz. art 5 alin 1 si art. 39 alin 1 lit d din Codul Muncii.
Din punct de vedere constituțional, o hotărâre de guvern nu poate adăuga și nici modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
In domeniul sanitar, sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. art 23, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masă.
Nici legile bugetului de stat nu contravin acestor reglementări aplicabile în domeniul sanitar, deoarece instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este situația spitalelor - sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe anii 2005-2007, in articolul 139, prevede ca angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998 și în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
În raport de aceste considerente, instanța a admis și acest capăt de cerere și a obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 01.03.2006 - 10.06.2009, proporțional cu zilele lucrate, dar nu mai mult de 20 tichete lunar.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție întrucât potrivit art.188 Lg. nr. 95/2006, spitalele sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare, astfel încât cererea de chemare în garanție este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor prin adresa nr. 6154/1993 a stabilit următoarele criterii în ceea ce privește unitățile clinice: sunt acele unități sau în cadrul lor, acele secții, laboratoare, sau compartimente în care se desfășoară în mod permanent, pe lângă asistență medicală de specialitate și activitate de învățământ superior medical sau farmaceutic, precum și de cercetare medicală sau farmaceutică.
S-a mai arătat că în rețeaua de medicină școlară în cadrul cabinetelor de specialitate nu își desfășoară activitatea medici care să aibă norma de bază la Universitatea de Medicină și farmacie C, iar cu spitalul să aibă contract de muncă cu timp parțial prin cumul de funcții, ci doar medici cu funcția de bază la spital.
Referitor la capătul de cerere de acordare a tichetelor de masă s-a arătat în motivarea recursului că Ordinul Ministrului face referire doar la posibilitatea acordării tichetelor de masă numai pentru unități finanțate din venituri proprii, finanțare prin Casa de Asigurări D în urma serviciilor realizate, spitalul nu a putut acorda tichete de masă pentru personalul din cadrul cabinetelor medicale din școli și grădinițe, întrucât nu a existat bază legală.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a arătat reclamanta este angajată a pârâtului în funcția de asistent medical principal în baza unui contract individual de muncă având locul de muncă la Cabinetul medical școlar - Școala Generală nr. 36
Prin OUG nr.24/2000 s-a stabilit conform anexei IV/1 că salarizarea în unitățile sanitare se face diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială altele decât cele clinice și unități clinice, institute și centre medicale. De asemenea OUG 115/2004 anexa I prevede grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice. Legea, așa cum a reținut și instanța de fond, stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând nici o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
În aceste condiții criticile recurentului în sensul că reclamanta nu poate fi încadrată la grila "clinic" deoarece prin activitatea pe care o desfășoară în cadrul cabinetului medical nu desfășoară activitate de învățământ și nici cercetare științifică medicală sau educație continuă nu sunt întemeiate. Nu există în prevederile legale mai sus enunțate o asemenea diferențiere pe criteriul activității desfășurate de către salariat, iar adresele invocate de către aceasta nu pot în nici un caz conduce la concluzia că prin aceste adrese se modifică legea de salarizare.
Nici susținerea că în cadrul spitalului clinic există mai multe subunități în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, cât și activitate neclinică nu conduce la concluzia că reclamanta ar trebui salarizată altfel decât ca personal clinic deoarece este salariata unei unități clinice și aceasta este singura condiție prevăzută de lege pentru a beneficia de salarizarea conform grilei "clinic" prevăzută de textele de lege.
În ceea ce privește tichetele de masă, acestea reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă. Spitalul în calitatea sa de angajator acorda tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu intimatul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Se constată că intimata are contract individual de muncă încheiat cu spitalul - recurent în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul Muncii.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul Muncii.
Critica recurentului - pârât că reclamanta nu desfășoară activități de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu este fondată, deoarece condiția desfășurării acestor activități nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la Spitalul clinic, legea stabilind o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând o dispoziție de înlăturare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare de la salarizarea " clinic ".
Un alt argument este și cel care rezultă din faptul că, reclamanta are încheiat contract de muncă individual cu pârâtul, iar salariul acesteia trebuie calculat conform grilei de salarizare a Spitalului Clinic.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 312 Cod pr.civilă va fi respins recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, împotriva sentinței nr. 2354 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și intimata - reclamantă
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.01.2010
Red.jud.
2 ex/AS
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Elena Stan
