Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 758/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.758
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2895 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, G, -, G, G, -, G, toți cu domiciliul ales în P,-,.9,.B,.24, județul P - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat din Baroul Prahova, în substituirea domnului avocat, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că alte cereri nu mai are de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul în fond, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA astfel cum a fost comunicat prin adresa aflată la dosar, cu mențiunea că sumele sunt brute. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC "" SA, împotriva sentinței civile nr.2895 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantii -, G, -, G, G, -, G, au chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligarea paratei la plata drepturilor banesti cuvenite cu titlu de prima de C pentru anul 2007 in cuantum de 2000 lei pentru fiecare reclamant; la plata dobanzilor legale (calculate conform art.3 al.3 din OG 9/2000) pentru fiecare suma aferenta diferentelor intre drepturile incasate si cele cuvenite; obligarea paratilor la actualizarea prin indexare a sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflatie, incepand cu momentul nasterii dreptului si pana in momentul platii efective, cat si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii reclamantii au arătat că au fost angajatii paratei in baza unor contracte individuale de munca pe perioada nedeterminata si ca pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constand in suplimentari salariale cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C, drepturi ce nu le-au fost acordate pentru C 2007.
Pârâta a depus intampinare solicitand respingerea actiunii atat timp cat drepturile solicitate au fost incluse in salariul de baza incepand cu 2003 si a invocat excepția prescriptiei dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, exceptie pusa in discutia partilor si unita cu fondul.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata și a admis in parte actiunea formulata, obligând parata să plătească fiecărui reclamant, prima de C 2007 in suma bruta de 1387 lei, actualizata cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective. A respins tribunalul capatul de cerere privind acordarea dobanzii legale, ca neintemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în conformitate cu actele existente la dosar, reclamantii au fost si sunt salariatii paratei in baza contractelor individuale de munca pe perioada nedeterminata, insa nu au incasat drepturile salariale reprezentand suplimentari pentru C 2007.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipuleaza că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, mentionandu-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Din analiza probelor adminJ. in cauza a rezultat ca reclamantii pentru sarbatoarea de craciun 2007 nu au incasat drepturile salariale suplimentare prevazute in CCM, astfel incat parata este obligata sa achite aceste drepturi reclamantilor, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
Prin urmare instanta, in baza Contractelor colective sus-mentionate si a art.161 si urm. muncii, a admis in parte actiunea si a obligat pârâta să plătească fiecarui reclamant, prima de C 2007 in suma bruta de 1387 lei, actualizata cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamantii au suferit un prejudiciu constand in imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadenta.
Totodata, instanta a respins capătul de cerere privind obligarea paratei la plata dobanzii legale apreciind ca prin obligarea acesteia la plata sumelor aferente actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei, se acopera integral prejudiciul suferit de reclamanti prin neplata sumelor la data nasterii dreptului acestora.
In ceea ce priveste excepția prescripției dreptului la acțiune, invocata de parata, instanta a constatat ca in speta sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform caruia actiunea este supusa termenului de 3 ani, fiind vorba de drepturi salariale, care a inceput sa curga de la data scadentei sumelor incepand cu anul 2007, cu atat mai mult cu cat prezenta actiune vizeaza un conflict de munca, motiv pentru care o va respinge.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea în parte a acțiunilor conexate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2895 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, G, -, G, G, -, G, toți cu domiciliul ales în P,-,.9,.B,.24, județul P - la Cabinet de avocatură, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
--- - - - - -
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored
2 ex/ 14.05.2009
dosar fond - al Trib.
R -
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Violeta Dumitru Cristina
