Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 760/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 760
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT G, împotriva sentinței civile nr. 3505/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA GENERALĂ și CONSILIUL LOCAL, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 3505 de la 22 octombrie 2009 respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ G, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală și Consiliul Local.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că membrii reclamantului sunt cadre didactice la Școala Generală, județul G, așa cum rezultă din copia carnetelor de muncă depuse la dosar.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din OUG 146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate, pe lângă categoriile de personal menționate expres, "și altor categorii care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Așadar, legea specială face referire la premii și alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar OUG 146/2007 se aplică funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției, membrilor corpului diplomatic și consular al României, precum și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale.
Coroborând dispozițiile legale invocate mai sus instanța reține că pentru categoria profesională a cadrelor didactice, nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a primei de vacanță întrucât legea specială la care face trimitere OUG 146/2007, nu prevede expres sintagma "prime de vacanță" ci face vorbire de premii și alte drepturi, fără a le enumera.
Pe de altă parte conform dispozițiilor art.50 alin.12 din Legea 128/1997, premiile și alte drepturi cuvenite personalului didactic, trebuie prevăzute concomitent de lege și de contractul colectiv de muncă al acestei categorii profesionale, condiție care nu este îndeplinită în situația cadrelor didactice.
În consecință, pentru considerentele arătate Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul susține că primele de vacanță a căror plată a fost suspendată periodic prin legile bugetului de stat sunt prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007, potrivit căreia aceste prime trebuiau acordate, pe lângă categoriile de personal expres nominalizate "și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale".
Personalul didactic beneficiază de concediu de odihnă, potrivit Legii nr. 128/1997, astfel că își găsesc aplicabilitatea și dispozițiile OUG nr. 128/1997, personalul având dreptul și la prime de vacanță.
Mai mult, potrivit art. 37 alin. 1 lit. din contractul colectiv de muncă "personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu" și aceasta în condițiile prevăzute de art. 1 alin. 3 din OUG nr. 146/2007.
Privitor la faptul că nu s-a făcut dovada existenței fondurilor necesare acordării primelor de vacanță, acesta nu poate fi un motiv de nerecunoaștere a unui drept patrimonial, cu atât mai mult cu cât drepturile de natură salarială ale personalului didactic se acordă de către consiliile locale din bugetele locale, școlile neavând bugete proprii, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Acordarea primelor de vacanță a fost suspendată în mod repetat, termenul general de prescripție de 3 ani fiind suspendat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant având calitatea de personal didactic susține că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea sa dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Este nefondată susținerea reclamantului în sensul că dreptul s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși recurentul - reclamant a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, în sprijinul susținerilor a invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește critica privind lipsa fondurilor necesare acordării primelor, aceasta este nefondată. Instanța de fond a argumentat soluția, analizând fiecare dintre condițiile legale pentru a stabili dacă dreptul pretins de reclamant există. Argumentul determinant care a dus la pronunțarea soluției a fost lipsa unei reglementări legale, nu ideea inexistenței unor venituri proprii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT G, împotriva sentinței civile nr. 3505/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA GENERALĂ și CONSILIUL LOCAL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
09.02.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
