Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 772/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIE Nr.772
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - împotriva sentinței civile nr. 228 din 11.02.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - și avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Avocat pentru intimatul depune împuternicire avocațială.
Avocat pentru recurenta - solicită proba cu înscrisuri, sens în care dorește ca instanța să efectueze o adresă la Casa Județeană de Pensii pentru a calcula data la care intimatul îndeplinea condițiile pentru pensionarea pentru limită de vârstă, respectiv pentru pensionarea anticipată.
Avocat pentru intimatul arată că s-au depus înscrisuri la dosar din care rezultă când acesta se putea pensiona anticipat și când pentru limită de vârstă. Consideră că nu sunt necesare aceste relații.
Avocat pentru recurenta - arată că asupra datei la care se putea pensiona intimatul trebuie să se pronunte o instituție abilitată. Depune la dosar o fisa de calcul. Precizează că la data de 18.06.2008 intimatul putea beneficia de pensionarea pentru limită de vârstă, dar el s-a pensionat în anul 2008. Mai arată că prima de pensionare se putea acorda în ultimii 3 ani înainte de pensionarea pentru limită de vârstă și nu s-a calculat când intimatul avea dreptul la pensie anticipată.
Avocat pentru intimatul arată că este clar că clientul său se putea pensiona anticipat înaintea îndeplinirii condițiilor pentru pensionarea la limită de vârstă.
Instanța constată că cererea de probe formulată de recurenta - nu este concludentă și pertinentă soluționării cauzei deoarece acest dosar nu este unul de asigurări sociale în care să fie contestată o decizia de pensionare. În consecință, respinge cererea recurentei - de a se efectua adresă la Casa Județeană de Pensii Mai constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii. Arată că s-a reținut că reclamantul nu a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare. Precizează că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.52 deoarece intervalul era de 3 ani înainte de îndeplinirea condițiilor de pensionare. Mai arată că este o situație pe care intimatul și-a asumat-o deoarece a preferat să rămână în societate și să ia primeasca pachetul compensatoriu. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală
După deliberare,
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 10020 din 17.12.2008 a chemat în judecată pârâta - Membru Grup pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cu titlu de primă de pensionare în cuantum de 10,452 lei sumă ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație din ziua plății efective precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamantul a precizat că a fost angajatul pârâtei până la data de 01.05.2008, când prin decizia nr. 13, emisă la această dată, a fost concediat în urma desființării postului și a primit suma de 26.132 lei cu titlu de indemnizație de concediere potrivit disp. art. 50 din contractul colectiv de muncă și dispozițiilor planului social.
La data de 03.- Casa Județeană de Pensii Iae mis decizia nr. - privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.
A mai arătat reclamantul că potrivit disp. art. 52 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în cazul în care salariatul protejat conform alin. 1 își dă acordul pentru desfacerea contractului individual de muncă, acesta beneficiază la data încetării raportului de muncă de indemnizația de concediere acordate pe baza Planului social cât și de prevederile art. 161, alin. 1 și 2 dar numai dacă încetarea raporturilor de muncă are loc în perioada ce începe cu 3 ani înainte de data la care au dreptul să solicite pensionarea anticipată și până la data la care se împlinesc condițiile de pensionare pentru limita de vârstă.
De asemenea, disp. art. 161 din Contractul Colectiv de Muncă prevăd că la data pensionării, indiferent de cauza acesteia, salariatul este premiat pentru întreaga activitate cu o sumă reprezentând două salarii avute la data pensionării, iar dacă salariatul are peste 15 ani vechime în petrol, suma acordată va fi de patru salarii avute la data pensionării.
Cu toate acestea, pârâta nu a procedat la plata drepturilor salariale constând în patru salarii avute anterior concedierii, cu titlu de premiu de pensionare.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei decizia nr. - din 03.12.2008 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, emisă de Casa Județeană de Pensii I, Decizia nr. 13/01.05.2008 privind încetarea contractului individual de muncă, carnetul de muncă și un extras din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Legal citată, la termenul de judecată din 28.01.2009, pârâta a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale pârâta a menționat că reclamantului i-a fost acordat un pachet financiar, reprezentat de plățile compensatorii, cu ocazia desfacerii contractului de muncă.
Consideră pârâta că reclamantului nu-i pot fi aplicabile disp. art. 52, alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2008 întrucât acesta nu și-a dat acordul pentru încetarea contractului individual de muncă.
În dovedirea apărării sale, pârâta a depus la dosarul cauzei contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei - Membru Grup, în baza contractului individual de muncă nr. 1881/01.04.1993.
Prin Decizia nr. 13 din 01.05.2008 pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul disp. art. 65 și art. 66 Codul muncii.
Potrivit disp. art. 52, alin. 2, teza I din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anul 2008 salariații care își dau acordul pentru desfacerea contractului individual de muncă beneficiază, pe lângă indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social, și de prevederile dispozițiilor art. 61, alin. 1 și 2, în sensul că primesc la pensionare, indiferent de cauza acesteia, o sumă ce reprezintă premiu pentru întreaga activitate constând în două salarii avute la data pensionării sau patru salarii pentru salariații cu peste 15 ani vechime în petrol.
De asemenea potrivit disp. art. 52 alin. 2 teza II din Contractul Colectiv de Muncă salariații beneficiază de aceste drepturi numai dacă încetarea raporturilor de muncă are loc în perioada ce începe cu 3 ani înainte de data la care aceștia au dreptul să solicite pensionarea anticipată și până la data la care îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limita de vârstă.
În speță, reclamantului nu i s-a solicitat în mod expres acordul pentru încetarea contractului individual de muncă, însă nici nu a contestat decizia de concediere.
Mai mult, pensionarea sa pentru munca depusă și limită de vârstă a avut loc după emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă, drepturile de pensie fiind stabilite prin Decizia nr. - din 03.12.2008 începând cu data de 30.0.2008, adică după 6 luni de la concediere, fapt ce denotă că la data emiterii deciziei nr. 13/01.05.2008 reclamantul făcea parte dintre salariații ce beneficiau de disp. art. 52 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - Membru Grup și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 10.452 lei, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective, sumă reprezentând prima de pensionare conform contractului colectiv de muncă.
În temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs - Membru Grup, considerand-o nelegala si netemeinica.
A invocat recurenta ca art.52 al.2 din CCM pe 2008 nu este aplicabil reclamantului intimat intrucat prevede ca doar in situatia in care salariatul isi da acordul pentru desfacerea contractului de munca beneficiaza, pe lângă indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social, și de prevederile dispozițiilor art. 61, alin. 1 și 2, în sensul că primesc la pensionare, indiferent de cauza acesteia, o sumă ce reprezintă premiu pentru întreaga activitate constând în două salarii avute la data pensionării sau patru salarii pentru salariații cu peste 15 ani vechime în petrol.
Ori, in cauza, arata recurenta, salariatul nu si-a exprimat acordul pentru incetarea raporturilor de munca preferand sa primeasca platile compensatorii pentru concediere.Acordul la incetarea contractului de munca este prevazut la art.55 din Codul muncii iar concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului este o masura unilaterala, fiind prevazuta la art.65 din Codul muncii, cele doua modalitati avand cauze si temeiuri de drept distincte.
In drept recursul nu a fost motivat insa motivele invocate se circumscriu art.304 pct.9 pr.civ.
Intimatul nu a formulat intampinare.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate, probatoriul administrat si dispozitiile legale aplicabile, Curtea constata ca recursul este fondat.
Reclamantul a fost angajatul pârâtei - Membru Grup, în baza contractului individual de muncă nr. 1881/01.04.1993.
Prin Decizia nr. 13 din 01.05.2008, pârâta a dispus concedierea sa pentru motive neimputabile, data fiind desfiintarea postului ocupat de salariat, în temeiul disp.art. 65 și art. 66 Codul muncii.
Potrivit disp. art. 52, alin. 2, teza I din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anul 2008 salariații care își dau acordul pentru desfacerea contractului individual de muncă beneficiază, pe lângă indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social, și de prevederile dispozițiilor art. 61, alin. 1 și 2, în sensul că primesc la pensionare, indiferent de cauza acesteia, o sumă ce reprezintă premiu pentru întreaga activitate constând în două salarii avute la data pensionării sau patru salarii pentru salariații cu peste 15 ani vechime în petrol.
Cele doua modalitati de incetare a raporturilor de munca sunt distincte, au cauze si temeiuri juridice diferite. Astfel incetarea prin acordul partilor este prevazuta de art.55 lit.b din Codul muncii si presupune intalnirea a doua acorduri de vointa: al salariatului si al angajatorului. Concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului este insa o masura unilaterala a angajatorului, ce deriva in cauza din reorganizarea unitatii si este prevazuta de art. 65 din Codul muncii.
In mod gresit instanta de fond a apreciat ca salariatului nu i s-ar fi solicitat acordul si ca atitudinea acestuia de a nu ataca decizia de concediere echivaleaza cu o incetare prin acord a contractului individual de munca, astfel reclamantul putând beneficia, pe langa platile compensatorii si de indemnizația de concediere. Eventualul acord al salariatului pe disp.art.55 din Codul muncii trebuia sa existe la momentul incetarii raporturilor de munca iar atitudinea sa de a nu ataca decizia de concediere a fost ulterioara.De altfel, reclamantul nici nu ar fi avut interes sa atace actul unilateral pentru simplul motiv ca, in mod ipotetic, anularea acestuia ar fi avut drept consecinta obligarea sa la restituirea sumei primite ca urmare a disponibilizarii, in cuantum de 26.132 lei.
Curtea mai constata ca nu are relevanta in cauza faptul ca pensionarea sa pentru munca depusă și limită de vârstă a avut loc după emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă, drepturile de pensie fiind stabilite la data de 03.12.2008, începând cu data de 30.10.2008, adică după 6 luni de la concediere.
Practic, obligarea - Membru Grup la plata primei de pensionare în cuantum de 10.452 lei potrivit disp. art. 52, alin. 2, teza I din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anul 2008, ar insemna ca salariatul beneficiaza de doua despagubiri, ceea ce nu este posibil. Astfel, pe de o parte, acesta a incasat sumele cuvenite ca urmare a actului unilateral al angajatorului(concedierea) iar pe de alta parte, ar primi si prima de pensionare stabilita de CCM doar in ipoteza incetarii raporturilor de munca prin acord.
Față de aceste considerente, constatand ca tribunalul a pronunțat sentința cu interpretarea gresita a legii, Curtea va admite recursul, in baza disp.art.312 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va modifica in tot hotararea instantei de fond si va respinge ca neîntemeiata actiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA, prin reprezentant legal, împotriva sent.civ.nr.228 din 11.02.2009 pronunțata de Tribunalul I, sentința pe care o modifica in tot.
Respinge acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - Membru Grup SA.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
09.07.2009-2 ex.-
Tribunalul I:;
.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
