Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 777/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 777/
Ședința publică de la 21 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 596/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantele (), - și pârâții TRIBUNALUL GALAȚI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.08.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.08.2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 1477/19.03.2009 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții (), au solicitat în contradictoriu cu MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL GALAȚI, obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a echivalentului primelor încasate în anul 2008 de către magistrații și grefierii detașați în cadrul, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că prin decizii ale Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, s-au plătit în anul 2008 câte 450 lei personalului (inclusiv grefierilor detașați) cu titlul de recompensă pentru Ziua Justiției (decizia nr. 87/2008), câte 450 lei recompense pentru Ziua copilului - l iunie (decizia nr. 85/2008), câte 450 lei premiu de C (decizia nr. 58/2008).
Au mai precizat, că deși se află în aceeași situație (categoria profesională a magistraților), magistrații detașați în cadrul au fost salarizați inegal, magistrații din instanțe nebeneficiind de aceste sume.
Chiar dacă ordonatorul de credite are posibilitatea recunoscută de lege de a acorda premii sau stimulente, aceasta nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente, este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2.
De asemenea, au susținut reclamanții că din fondul realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, un procent nejustificat de mare a fost repartizat personalului din cadrul Consiliului Superior al Magistraturi în comparație cu personalul de la instanțele judecătorești, așa încât tratamentul diferențiat este manifestat prin deosebirea făcută în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, neputând a fi reținut un criteriu prestabilit.
În susținerea acțiunii s-au folosit de proba cu înscrisuri.
În drept au invocat disp. OG nr. 137/2000, art. 16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Legal citați, pârâții nu au depus la dosar întâmpinare.
Prin Sentința Civilă nr. 596/08.04.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea și i-a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați către fiecare reclamant la plata unei despăgubiri în cuantum echivalent cu stimulentele primite în anul 2008 de către magistrații detașați în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, despăgubiri ce vor fi actualizate cu indicele de inflație cu începere de la data acordării stimulentelor către personalul detașat în cadrul și până la data plății efective.
I-a obligat pe pârâți să plătească reclamanților și dobânda legală începând cu data promovării acțiunii (19.03.2009).
Tribunalul reține următoarele:
Prin deciziile nr. 58/2008, 85/2008, 87/2008 și 141/2008, emise de Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin.1 din OUG nr. 27/2006 s-au acordat recompense pentru toți angajații din cadrul, și Scolii Naționale de Grefieri.
s-au acordat cu ocazia, Cului, Zilei de 1 Iunie și Zilei Justiției personalului sus-arătat, precum și grefierilor și judecătorilor detașați în cadrul.
Instanța reține, că în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare existenței discriminării, între personalul care a beneficiat de aceste recompense și magistrații din instanțele judecătorești, pentru următoarele considerente:
Existența discriminării directe a reclamanților rezultă din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare; art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție; art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție, care interzic discriminările; art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999), care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și f art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003, care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări; art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție, care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art. 2 alin. 1 G nr. 137/2000, se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. 3 din art. 2 al aceluiași act normativ, se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În cauză, magistrații detașați în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, sunt beneficiarii unui salariu lunar de încadrare calculat potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistraților, aprobata prin Legea nr. 347/2003, ca și magistrații din cadrul instanțelor și parchetelor judecătorești.
Tratamentul diferențiat, este manifestat prin deosebirea făcută în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, și nu poate fi reținut un criteriu prestabilit. Tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop, nu sunt adecvate și necesare.
În procesul de distribuire a fondurilor constituite în vederea stimulării personalului din justiție, trebuie respectat principiul proporționalității, principiu care cere ca derogările de la un drept individual, să nu depășească limitele corespunzătoare și necesare pentru atingerea scopului urmărit și cere concilierea principiului egalității de tratament cu obiectivele urmărite în politica de reformare a sistemului judiciar.
Instanța mai reține că prin Decizia nr. 1325/4.12.2008 Curtea Constituțională a constatat că "prevederileart. 1,art. 2alin. (3) șiart. 27alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, potrivit art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților ale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul o consideră întemeiată, din perspectiva disp. art. 161 pct. 4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii ca nefondate.
În motivare a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă.
În primul rând acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 1 și art. 27 din OG 137/2000, care au fost declarate neconstituționale, și are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele prevăzute de lege.
Prin Decizia nr. 818/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
De asemenea prin Decizia nr. 1325/2008, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile OG 137/2000 sunt neconstituționale.
Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului presupune existența unui drept fundamental sau a unui drept recunoscut de lege, iar Protocolul nr. 1 nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, ci se aplică doar cu privire la bunurile "actuale" ale reclamantului.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la susținerea că art. 21 alin. 1 și art. 27 din OG 137/2000, au fost declarate neconstituționale, curtea constată că neconstituționalitatea privește doar situația în care reclamanții ar invoca discriminarea rezultând din lege. Doar în acest caz, se reține că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, ori să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În speță se invocă discriminarea ivită cu prilejul repartizării unor stimulente de către Consiliul Superior al Magistraturii, în sensul că magistrații detașați din cadrul instanțelor în cadrul acestei instituții au beneficiat de stimulente, în timp ce magistrații din cadrul instanțelor nu au beneficiat.
Principiul de ordine publică: "la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal" exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
Sunt admisibile diferențieri de salarii pentru funcții/posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu funcția/postul/meseria îndeplinit(ă) după cantitatea, calitatea și valoarea muncii, în raport cu condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă, îndeosebi în specialitate, diferită.
Și în sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile însă diferențieri întemeiate obiectiv și rezonabil între domenii sau niveluri, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
Principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. (4) din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă și aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic.
În speță, nu se poate vorbi de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparabile.
Potrivit art. 45 din Codul muncii detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepțional, prin detașare se poate modifica și felul muncii, dar numai cu consimțământul scris al salariatului.
Pe durata detașării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detașat, dar drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea.
În consecință, pe durata detașării in cadrul drepturile magistraților detașați sunt achitate din bugetul, iar nu din bugetul Ministerului Justiției, ca în cazul magistraților din instanțele judecătorești.
Potrivit art. 59 din Legea 317/2004
(1) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Consiliului Superior al Magistraturii se asigură de la bugetul de stat.
(2) Bugetul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri sunt cuprinse distinct în bugetul Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Președintele Consiliului Superior al Magistraturii are calitatea de ordonator principal de credite, care poate fi delegată secretarului general.
(4) Bugetul pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de către Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite.
În consecință, dacă Președintele Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât acordarea unor stimulente, în limita sumelor prevăzute în buget pentru acest scop, acestea nu pot fi distribuite decât personalului bugetat din fondurile, iar nu altor categorii de personal.
Acest lucru nu presupune și obligarea Ministerului Justiției să acorde stimulente personalului său în același cuantum, întrucât pentru stimularea personalului din sistemul justiției, sunt utilizate alte fonduri, stabilite în bugetul său, dacă este cazul.
În consecință, curtea apreciază că în speță nu există o discriminare între magistrații și grefierii detașați în cadrul și personalul instanțelor, iar în baza art. 312 Cod de procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 596/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în t o sentința civilă nr. 596/08.04.2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
RESPINGE acțiunea promovată de reclamantele (), -, cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Galați din G,-, jud. G, în contradictoriu cu MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL GALAȚI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1, ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 21 August 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/10.09.2009
: 12 ex.//16 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /-
Comunicat 10 ex.//18.09.2009
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
