Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 780/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6947/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 780/
Ședința publică de la 10.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr.1645/19.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/2004, lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea excepției.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1645/19.03.2008 pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții, n contradictoriu cu pârâta A, fiind obligată aceasta la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști pe anii 2005-2007 și de pe anii 2004-2005, proporțional cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, actualizate la data plății.
În considerente a reținut că articolul 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pe anii 2003-2006 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzând că salariații SNP SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol, "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocieri cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, " pentru anul 2003, suplimentările de la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că " în anul 2003, suplimentările salariale de la art. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007, au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pe anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", nu confirmă susținerea pârâtei, în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și, prin urmare, conform art. 969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractante, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Pe de altă parte, adresa nr. 3793 din 18.06.2006 emisă de Comisia Paritară nu poate susține apărarea pârâtei, întrucât din examinarea acesteia nu rezultă dacă persoanele semnatare au avut calitatea de reprezentanți legali ai părților și mandatul necesar pentru aos emna.
Absența acestor date nu poate susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004-2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Referitor la celelalte apărări ale pârâtei, se constată că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce se analizează în raport de data nașterii dreptului, excepție la soluționarea căreia a renunțat, cât și prescripția dreptului la acțiune, care se analizează în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat, excepție respinsă de instanță.
Însă, este de observat că prin invocarea prevederilor art. 283 lit. e din Codul muncii în susținerea excepției de prescripție, pârâta implicit a recunoscut că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel că nu se putea susține că acțiunea este prematur formulată.
De altfel, prematuritatea formulării acțiunii este întemeiată pe absența negocierilor dintre patronat și sindicat, împrejurare ce nu poate fi imputată reclamanților și nu poate nega dreptul acestora de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța constată că potrivit art. 168 alin. 1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamanții la calculul sumelor solicitate.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști pe anii 2005-2007 și de pe anii 2004-2005, proporțional cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, actualizate la data plății.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Tribunalul nu a judecat pricina. La fel au procedat și acele câteva instanțe care au dat rezolvări de respingere (excepție făcând Tribunalul Giurgiu ).
Greșita înțelegere a ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor de tot felul (inclusiv a primelor de sărbători) din dosarele inițiale ale, s-a mutat apoi, prin simpla copiere, la cauzele.
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul de judecată din 10.02.2009 a invocat, din oficiu, motivul de ordine publică privitor la necompetența teritorială a Tribunalului Teleorman.
Într-adevăr, potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința or, după caz, sediul.
Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care-i utilizează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență teritorială exclusivă, iar nu alternativă, astfel că părțile nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanțe. Măsura nu este "in favorem", deoarece ar însemna o renunțare la un drept procesual, ceea ce, în interesul protecției salariaților, ca principiu al legislației muncii, articolul 38 interzice.
Cum alegerea instanței revine reclamantului numai în cazurile de competența teritorială alternativă (art. 12. pr. civ.), iar în speță reclamanții și-au indicat domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocatură " " din G, județul D, instanța va admite excepția invocată și, pe cale de consecință, și recursul, urmând ca, în aplicarea art. 312 alin. 6 rap. la art. 304 pct. 3. pr. civ. să caseze sentința atacată și să trimită cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Dâmbovița.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va pune în discuția părților și va aprecia asupra necesității administrării probei cu expertiza contabilă judiciară, incompatibilă cu faza procesuală a recursului, potrivit art. 305. pr. civ., care să stabilească, pe baza prevederilor contractuale aplicabile reclamanților, dacă salariul lor de bază în perioada 2004-2007a crescut corespunzător cu valoarea primelor de Paști și de C la care erau îndreptățiți în acest interval, astfel cum susține pârâta-recurentă, urmând să fie determinată și valoarea acestor drepturi suplimentare, respectiv a daunelor-interese pretinse, constând în actualizarea sumelor cu rata inflației pentru ca instanța să dispună de toate elementele necesare unei corecte judecăți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Teleorman.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SERVICE, împotriva sentinței civile nr.1645/19.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-recurenți, ȘI.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.02.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2/ ex.11.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
