Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 793/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 793
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta B, împotriva sentinței civile nr. 928 din19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-pârâtă SC Sa reprezentată de avocat și intimatul reclamant G reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului, modificare a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimatul reclamant G solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 928 din 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, astfel cum a fost precizată și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma netă de 10480 lei, în cuantum actualizat la data plății efective, reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă și contravaloare cotă gaze naturale, pe perioada 2005 - 2007, precum și plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul G este salariat al SNP SA B, Sucursala Pitești din 24.12.1997, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă.
Ținând cont de prevederile art.137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța, în ședința publică de astăzi, a analizat cu prioritate excepția necompetenței teritoriale, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă prin întâmpinare, fiind soluționate la termenul de judecată din 05.02.2009, când excepția prescripției a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece, fiind vorba de drepturi salariale pentru aprovizionare toamnă - iarnă, respectiv de un ajutor material sub formă bănească care este asimilat drepturilor salariale, s-a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii. Iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, s-a luat act că pârâta, prin apărător a renunțat la susținerea acesteia.
De asemenea, excepția necompetenței teritoriale invocate de pârâtă, în sensul că asupra prezentului litigiu ar trebui să se pronunțe Tribunalul București, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâtei, a fost respinsă la termenul de judecată de astăzi, ca neîntemeiată, avându-se în vedere prevederile art. 284 alin. 1 și 2 din Codul muncii, unde se arată că "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă", respectiv că "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, după caz, sediul".
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit art.176 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, salariații, în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
2 al aceluiași articol prevede că adaosul va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Pârâta în cauză se apară și susține că acest adaos a fost introdus în salariul de bază al salariaților și prin urmare nu se mai impune a fi acordat, invocând în acest sens și adresa cu nr. 2412 din 29.05.1998.
Analizând conținutul acestei adrese, instanța a reținut că SNP SA Bac omunicat la data de mai sus, că începând cu 1.03.1998 salariile de bază brute ale personalului parte în contractul colectiv de muncă înregistrat la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială B sub nr. 10030/13.06.1997, valabile la 28.02.1998 se majorează astfel: salariile brute de bază în cuantum de până la 1.000.000 lei cu 10%, salariile brute de bază în cuantum cuprins între 1.000.001 lei - 2.000.000 lei se majorează cu 7%, iar cele de peste 2.000.000 lei cu 5%.
Adresa cu nr.2520 din 3.06.1998 precizează însă că majorările de salarii începând cu 1.03.1998 cu un procent de 5%, se efectuează în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 208 din 31.03.1998 și prin urmare este vorba de o indexare a salariului pentru acoperirea inflației sau pentru alte considerente, nicidecum nu este vorba de o indexare sau de o includere a drepturilor cuvenite pentru aprovizionarea toamnă-iarnă în salariul de bază.
Prin urmare, majorarea salariului s-a făcut în temeiul unei hotărâri de guvern, fără a se face vreo mențiune cu privire la prevederile contractului colectiv de muncă, motiv pentru care instanța va înlătura apărarea pârâtei în acest sens.
Nici condiția suspensivă nu se poate reține în cauză pe considerentul că cei doi parteneri de dialog social nu au negociat respectivul adaos, deoarece, așa cum am arătat mai sus, dispozițiile Legii nr. 130/1996 privitor la contractele colective de muncă sunt obligatorii în ceea ce privește modalitatea și desfășurarea negocierilor.
Referitor la salariul minim pe ramură menționat în acțiune, într-adevăr acesta reprezintă un criteriu minimal de pornire a negocierilor între patronat și sindicat pentru determinarea cuantumului venitului anual din luna decembrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, dar, în lipsa unei negocieri, a unei pasivități din partea partenerilor de dialog social, se impune a lua în considerare și acest criteriu pentru determinarea cuantumului, deoarece creditorul dreptului este salariatul și nicidecum reprezentantul sindicatului și prin urmare nu trebuie să fie sancționat pentru omisiunea sindicatului, poate chiar reaua-credință în ceea ce privește aceste negocieri pentru acordarea drepturilor salariaților.
În ceea ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, acesta este prevăzut de art. 187 din același contract colectiv de muncă, care la alin. 2 dispune în sensul că de același drept beneficiază și salariații avuți în vedere la alin. 1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Instanța a mai reținut că art. 176 din contract colectiv de muncă încheiat în 1997 prevedea că începând cu 1.06.1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază, iar modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Pârâta se apără și susține că acest ajutor material a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe 1997 deși, Legea nr. 130/1996 impune încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate în fiecare an, ceea ce conduce la prezumția că în condițiile în care prevederile unui astfel de contract se prelungesc, se încheie un act adițional la acest contract care să prevadă și perioada de aplicabilitate.
Pârâta, deși afirmă că acest ajutor material pentru gaze naturale a fost compensat prin contractul de muncă pe 1997, în sensul includerii în salariul de bază al salariaților, nu face o astfel de dovadă, astfel încât instanța va ține cont și de prevederile art. 1169 Cod civil, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Prin urmare, toate apărările în sensul celor de mai sus vor fi înlăturate de instanță, cu atât mai mult cu cât în carnetul de muncă al reclamantului nu sunt mențiuni în acest sens, iar majorările de salariu s-au efectuat în temeiul unor alte acte normative.
Cât privește sumele la care este îndreptățit reclamantul G, se reține de către instanță că acestea au fost calculate de către expert ( 55-595), la un cuantum total net actualizat de 10480 lei.
Pentru considerentele expuse și în raport de textele legale invocate, instanța a admis cererea reclamantului, astfel cum a fost precizată la fila 47 dosar și a obligat pârâta SC SA să plătească acestuia suma totală netă actualizată în cuantum de 10480 lei, reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă și contravaloare cotă gaze naturale, pe perioada 2005 - 2007, sumă ce va fi actualizată și în continuare până la data plății efective.
În baza dispozițiilor art.274 cod procedură civilă, a obligat pârâta la plata sumei de 1100 lei către reclamantul G, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, în sumă de 600 lei și onorariul de expert, în cuantum de 500 lei.
Împotriva sentinței, a declarat recurs intimata SC"" SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Primul motiv de recurs vizează natura juridică a venitului solicitat de reclamant. Se susține astfel că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997, acest ajutor nemaiacordându-se separat salariaților, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Se mai arată că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997. Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Al doilea motiv de recurs se referă la aprovizionarea toamnă-iarnă. Criticile se referă la faptul că instanța a ignorat faptul că prin art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze este prevăzută posibilitatea transformării acestuia în element constitutiv al salariului de bază, cu efectul imediat al stingerii sale distincte pe viitor.
Acest lucru s-a petrecut chiar mai înainte de preluarea prin transfer în 2002-2003 personalului de la fosta sucursală "" Ba S NP.
În contractul colectiv de muncă încheiat între SNP și salariații reprezentați de la nivelul anului 2000 se stipula cu claritate la art.168 alin.2 teza II a faptul că " suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului 2412/1998, astfel că voința părților a optat pentru novarea dreptului recunoscut dintr-un element exterior salariului de bază, în parte constitutivă a acestuia.
Precizează că acest venit anual nu se datorează întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat.
Recursul declarat de intimata SC: SA este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Privitor la natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune și la excepția prescripției extinctive, criticile sunt neîntemeiate.
In mod greșit recurenta apreciază că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."e" din Codul Muncii, considerând că este prescris dreptul material al acțiunii formulată de către intimatul - reclamant, constatând în mod eronat ca fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni pentru exercitarea dreptului la acțiune.
Dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit."c", termenul de 3 ani, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator și termenul de 6 luni menționat la art. 283 lit."e" Codul muncii, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține aplicabilitatea unuia din cele două termene de prescripție, de 3 ani sau de 6 luni, trebuie clarificată natura juridică drepturilor solicitate prin acțiune.
Curtea apreciază că drepturile ce fac obiectul acțiunii introductive au natura juridică a unor drepturi salariale neacordate. Acest fapt rezultă din cuprinsul art. 187 alin.2 CCM la nivel de ramură în care se precizează că modalitatea principală de acordare a acestui ajutor material este compensarea prin majorarea salariului de bază. Prin urmare, așa cum s-a dovedit, părțile semnatare ale CCM au convenit introducerea acestui ajutor în salariul de bază, devenind parte componentă a salariului de bază, astfel încât natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiunea introductivă este aceea a unor drepturi salariale neacordate prev.de art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii.
Prin urmare, termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prev.de art. 283 lit."c" Codul muncii.
Pe fond se constată că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea formulată de petenți în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv 4.000 mc gaze naturale/anual pentru anul 2008 și contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pe aceeași perioadă, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii 2005-2007.
În ceea ce privește cererea având ca obiect contravaloarea unei cote de gaze naturale, se constată că este nefondată, avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În aceste condiții sunt apreciate ca întemeiate criticile recurentei în ceea ce privește acest capăt de cerere.
Este întemeiat și motivul de recurs privind cel de-al doilea capăt de cerere, soluționat de prima instanță, având drept obiect aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Astfel, potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze: " Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
Prin alin.6 se prevede:"Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Dispoziții similare există și în art.170 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din industria petrolieră.
Recurenta pârâtă a preluat prin transfer în 2002-2003 personalul de la fosta sucursală " " Ba S NP, iar anterior acestei perioade în contractul colectiv de muncă la nivelul SC 1998 s- prevăzut prin art.168 alin.2 " Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază", conform telexului 2412/1998.
In cuprinsul acestuia s-a menționat că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă.
În condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, cu începere din 1998, se constată că a fost îndeplinită condiția de la art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale și eronat a apreciat că nu au fost respectate prevederile art.176 alin.1și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deși suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B, împotriva sentinței civile nr.928 din19.10.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
26.02.2010
Red.jud.-/ 2 ex./3 martie 2010
2 ex/G:
,
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
