Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 8189/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8189
Ședința publică de la 05 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier:
Pe rol, pronunțarea în recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1753/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Local J și Primăria J, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 05.09.2008, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză inițial la 11.09.2008, ulterior la 18.09.2008, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, petentul Gac hemat în judecată intimații Primăria -J și Consiliul Local -J, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate acestea să-i plătească drepturile bănești pentru munca prestată în luna aprilie 2006 și lunile următoare, să-.i acorde concediul de odihnă și indemnizația aferentă pentru concediul aferent anului 2005.
În motivarea acțiunii petentul a arătat că în urma reorganizării Corpului Gardienilor Publici G, ca instituție publică, cu personalitate juridică, s-a înființat la nivelul orașului -J Poliția comunitară, el fiind numit, prin contract individual de muncă, șef al poliției comunitare.
Că, pe parcursul anului 2005 nu a putut efectua concediul de odihnă neavând cine să-l înlocuiască, deși a sesizat conducerea în acest sens.
Pe parcursul cercetării judecătorești petentul și-a completat acțiunea, solicitând obligarea intimatelor la plata daunelor morale în sumă de 3000 lei, precum și obligarea acestora la aplicarea prevederilor OG nr 9/2005. OG 3 din 12.01.2006 și OG 24/2000, privind salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar.
În motivarea cererii petentul a menționat că, prin nerespectarea contractului individual de muncă și neacordarea corectă a drepturilor bănești și a concediului de odihnă, a suferit un prejudiciu moral, nemaiputând achita facturile pentru consumurile casnice și trebuind să apeleze la creditări în bancă, iar pe de altă parte a suferit un prejudiciu material prin neacordarea drepturilor salariale conform dispozițiilor legale.
Prin încheierea din 7.06.2006, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată spre soluționare secției comerciale și de contencios administrativ iar prin sentința nr 338 din 14.06.2006, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată spre soluționare secției conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Gorj.
Intimatul Consiliul Local -J a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea contractului individual de muncă, înregistrat sub nr 2061 din 24.02.2005, întrucât nu a fost încheiat cu respectarea condițiilor legale.
Prin sentința nr. 28 din 11.01.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis în parte acțiunea formulată de petentul G în contradictoriu cu intimații Primăria -J și Consiliul Local -J în sensul că a fost obligată intimata să plătească petentului indemnizațiile pentru concediile de odihnă aferente anilor 2005 și 2006, raportat la timpul efectiv lucrat, sume reactualizate la data plății efective și respinse capetele de cerere referitoare la plata drepturilor salariale, începând cu luna aprilie 2006, creșterile salariale începând cu data de 1.02.2005, pentru funcția de inspector specialitate gradul I A, precum și daunele morale și obligată intimata la plata către petent a sumei de 300 lei reprezentând onorariu expert.
Prin aceiași sentință fost admisă cererea reconvențională formulată de către intimată și s-a constatat nulitatea contractului individual de muncă înregistrat sub nr 2016 din 24.02.2005.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul G solicitând modificarea ei în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
Prin decizia nr. 19958 din 14 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul -, a fost admis recursul declarat de petentul G împotriva sentinței civile nr.28 din 11.01.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr -, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local -J și Primăria -J - instituția primarului, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.
. deciziei de casare au vizat necesitatea verificării de instanța investită cu rejudecarea, a statutului juridic al petentului, respectiv personal contractual ori funcționar public și precizarea textului legal în baza căruia s-a constatat nulitatea contractului de muncă.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Gorj Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr -.
Cu prilejul rejudecării petentul G și-a completat cererea de chemare în judecată solicitând, în acest sens, plata sumelor cu titlul de drepturi salariale începând cu luna aprilie și până la 20.12.2006 - momentul încetării contractului de muncă, obligarea intimatei la plata obligațiilor către stat, aferente drepturilor salariale conform sumelor indexate, plata concediilor de odihnă aferente anului 2005 și anului 2006, daune materiale pentru prejudiciul creat în legătură cu serviciul, în sumă de 3000 lei RON și daune morale majorate de la 3000 RON la 30.000 RON.
Raportat la completarea acțiunii și la cererea instanței, intimata Primăria orașului - a depus la dosarul cauzei adresa nr.236 din 18.01.2008, în care a precizat sumele de bani încasate de petent după cum urmează:
- perioada de preaviz 2.11.2006 - 14.12.2006 în sumă de 1352 lei și concediul de odihnă aferent anului 2005, precum și concediul de odihnă aferent perioadei 1.01.2005 -31.01.2006, în sumă de 1483 lei și inflația aferentă de 44 lei.
Prin sentința nr.1753 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.-, s-a respins acțiunea formulată de petentul G, cu domiciliul în Tg-J, str. - -,.2,.2,.11, județul G, în contradictoriu cu intimatele PRIMĂRIA -J și CONSILIUL LOCAL -J, cu sediul în -J,-.
S-a admis cererea reconvențională formulată de intimata Consiliul Local J în contradictoriu cu petentul
S-a constatat nulitatea contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 2016 din 24.02.2005.
S-a reținut că petentul Gaf ost numit prin Hotărârea nr.12 din 10.02.2005, în funcția de inspector șef al Poliției Comunitare -J, care a fost înființată prin Hotărârea nr. 10/2005, ca serviciu public local, cu personalitate juridică, începând cu data de 1.02.2005, iar prin dispoziția primarului nr. 534 din 20.04.2005, petentul a fost numit începând cu data de 1.02.2005 șef serviciu public local de poliție comunitară cu un salariu corespunzător funcției de inspector specialitate gradul I la care se adaugă indemnizația de conducere de 30% din salariul de bază.
În ceea ce privește statutul juridic al petentului, reiese din adresa depusă de intimata Consiliul Local -J, că petentul Gaf ost angajat al serviciului de Poliție Comunitară -J începând cu data de 1.02.2005 iar în perioada cât și-a desfășurat activitatea la acest serviciu, a fost încadrat ca personal contractual.
La data de 24.02.2005, petentului i s-a încheiat de către Primăria -J contractul individual de muncă nr. 2016, în care acesta apărea angajat la Poliția Comunitară a orașului -J, ca director executiv.
S-a reținut că acest serviciu de Poliție comunitară nu a mai funcționat din data de 1.03.2006, iar începând cu data de 1.06.2006, serviciul nu a mai existat, fiind reorganizat ca birou în cadrul aparatului Primarului -J, prin Hotărârea Consiliului Local nr 29 din 30.05.2006, hotărâre atacată de petent la Secția contencios administrativ a Tribunalului Gorj și care a făcut obiectul dosarului nr. 1049/C/2006, contestația petentului fiind respinsă.
Cu privire la acordarea drepturilor salariale, începând cu luna aprilie 2006 și până la 20.12.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, instanța a reținut faptul că din luna aprilie 2006 petentul nu a mai prestat nici un fel de activitate în cadrul intimatei iar pentru perioada 1.02.2005 - aprilie 2006, drepturile salariale au fost primite corespunzător, conform dispozițiilor legale în vigoare.
S-a reținut ca neîntemeiat și capătul de cerere privind acordarea daunelor morale raportat la dispozițiile art. 269 din Codul Muncii, conform căreia angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit numai un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, nefiind însă prevăzută antrenarea răspunderii angajatorului pentru prejudiciile morale suferite de salariați.
Referitor la cererea privind plata indemnizației pentru concediul de odihnă aferent anului 2005 și anului 2006, instanța a reținut, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimată, că petentul a încasat sumele de bani pentru concediul de odihnă aferent anului 2005 și concediul de odihnă aferent perioadei 1.01.2006 - 31.03 2006, în sumă de 483 lei și inflația aferentă de 44 lei, precum și suma de 1352 lei reprezentând perioada de preaviz 1.12.2006 - 14.12.2006, sens în care cererea acestuia se privește ca neîntemeiată, raportat la dispozițiile art.139-148 Codul Muncii.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de intimata Consiliul Local -J, instanța a reținut următoarele:
În fapt, contractul individual de muncă nr 16 din 24.02.2005 a fost încheiat pe durată nedeterminată, pe o funcție publică de conducere cu nerespectarea condițiilor prevăzute de Legea 188/1999. modificată, privind statutul funcționarilor publici.
Astfel, conform Legii 188/1999, funcția de șef serviciu este funcție publică de conducere care nu poate fi ocupată decât prin concurs și pentru care era necesar avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ocuparea acestei funcții de personal contractual fiind posibilă numai pe durată determinată.
Petentul Gaf ost încadrat la Poliția Comunitară -J pe post de personal contractual, sens în care acesta nu putea ocupa o funcție publică de conducere fără avizul Agenției Naționale a Funcționarilor publici decât pe o durată determinată.
În acest context, contractul individual de muncă, încheiat petentului și înregistrat sub nr 2016 din 24.02.2005, ca personal contractual pe durată nedeterminată, în funcția de director executiv, care de fapt era o funcție de șef serviciu, presupunea o procedură specială, aplicabilă funcționarilor publici ce nu a fost respectată, precum și existența unui aviz din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Aceasta a fost rațiunea pentru care intimata Consiliul Local -J a adoptat Hotărârea nr 12 din 10.02.2005 prin care îl numește pe petentul șef al Poliției comunitare J însă menține încadrarea de personal contractual, respectiv inspector de specialitate, gradul I, urmând ca după primirea avizului din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici să se organizeze concurs pentru ocuparea posturilor de funcționari publici.
S-a reținut astfel că acest contract individual de muncă încalcă hotărârile consiliului local întrucât funcția prevăzută în organigrama Poliției Comunitare - J era de șef serviciu și nu de director executiv iar, după cum reiese din Hotărârea 50 din 26.05.2005, Anexa 2, această funcție era ocupată temporar, de personal contractual.
În acest context, nerespectarea procedurii speciale aplicabile funcționarilor publici și inexistența avizului din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, atrag nulitatea absolută a contractului individual de muncă încheiat petentului și înregistrat sub nr 1016 din 24.02.3005.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul criticând hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, arată recurentul că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a analizat toate împrejurările de fapt ale cauzei, respectiv condițiile reorganizării poliției comunitare, transferul de personal, survenit în condițiile art.169 Codul Muncii și art.7 din Legea 67/2006.
Culpa autorității administrative locale constând în neobținerea avizelor pentru funcțiile publice de a fi testate profesional, de transformarea postului de natură contractuală în funcție publică nu poate fi imputată angajatului.
Față de dispozițiile Legii 371/2004, HG 2295/2004, arată același recurent, odată cu reorganizarea poliției comunitare și stabilirea datei pentru ținerea concursului de ocupare a funcției publice, postul deținut anterior de recurent a fost deținut în fapt și după data reorganizării, recurentul executând același atribuții. Pe cale de consecință acesta urma să fie remunerat corespunzător funcției, intimata cu rea credință neacordând aceste drepturi salariale.
Se critică de asemenea modul defectuos în care s-au acordat eficiență juridică sancțiunii nulității intervenită asupra raportului de muncă, contrar dispoz. art.57 pct.2 Codul Muncii.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond se constată că recursul este fondat astfel încât în temeiul art.312 Cod pr.civilă urmează a-l admite, va modifica sentința instanței de fond în parte în sensul că va admite cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale. Pârâtul va fi obligat la plata sumei de 8917,96 lei cu titlu de drepturi salariale către reclamant și va menține restul dispozițiilor sentinței.
Așa cum rezultă din probatoriile administrate în cauză și cum corect se reține de către prima instanță, reclamantul a îndeplinit funcția de șef al poliției comunitare J începând cu data de 10.02.2005, potrivit hotărârii nr.12 cu aceeași dată, iar prin dispoziția Primarului nr.534 din 20.04.2005 a fost numit începând cu 1.02.2005 - șef serviciu public local de poliție comunitară, fiind încheiat contractul individual de muncă nr.2016 din 24.02.2005.
În condițiile reorganizării poliției comunitare începând cu data de 1.06.2006, serviciul public al poliției comunitare a fost reorganizat ca birou în cadrul Aparatului Primăriei J prin hotărârea Consiliului local nr.29 din 30.05.2006.
Ulterior, prin dispoziția nr.1284 din 7.11.2006 emisă de Primarul orașului J reclamantul a fost concediat în temeiul art.65 alin.1 Codul Muncii începând cu data de 20.12 2006.
De asemenea se constată că prin hotărârea adoptată la 26.05.2005 de către Consiliul local al localității J cu prilejul reorganizării poliției comunitare s-a stabilit ștatul de funcții și numărul de personal al poliției comunitare organizată ca serviciu public local, hotărându-se totodată că postul de șef la poliției comunitare urmează a fi ocupat prin concurs potrivit legislației pentru funcționarii publici în termen de 60 de zile de la adoptarea hotărârii, la acea dată reclamantul având încheiat contractul de muncă ce formează obiectul cauzei de față și care a fost menținut în ființă până la data concedierii, respectuv 20.12 2006.
Se observă astfel că, autoritatea administrativă contrar celor hotărâte mai sus nu a organizat concursul pentru ocuparea postului de șef al poliției comunitare, în fapt postul fiind ocupat de către reclamant până la data de 20.12.2006 când se desface contractul de muncă în temeiul art.65. alin.1 Codul Muncii.
Or, inactivitatea autorității administrative în îndeplinirea propriilor hotărâri, culpa acesteia atunci când acționează contrar legii, menținând posturi ce solicită o altă calificare nu poate fi imputată angajaților.
Față de această stare de fapt se observă că raportul juridic dedus judecății se găsește sub incidența dispozițiile art.57 Codul Muncii potrivit căruia nerespectarea oricăreia din condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
Contractul individual de muncă al reclamantului a fost încheiat cu încălcarea dispoz. art.97 alin.2, art.90 și 91 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public în condițiile în care pentru ocuparea postului deținut de către reclamant acesta trebuia să îndeplinească calitatea de funcționar public, în condițiile organizării concursului prevăzut de hotărârea 50/2005 a Consiliului local
Or, potrivit art.57 alin.2 Codul Muncii, constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor, iar persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acestuia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, arată alin.5 art.57 Codul Muncii.
Ca efect al nulității absolute a contractului de muncă încheiat reclamantului, nulitate ce își produce efectele numai pentru viitor, intimatul urmează a fi obligat la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada pentru care nu i-au fost acordate respectiv perioada februarie-decembrie 2006.
Așa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată valoarea drepturilor salariale se ridică la suma de 8917,96 lei sumă alcătuită din salarii neridicate pe perioada februarie -decembrie 2006 în cuantum de 8889 RON la care se adaugă suma rezultată din reactualizare în raport de indicele de inflație. raport de expertiză pag.111-121 din dosar nr.2373/CM/2006 al Tribunalului Gorj.
Constatând astfel ca fiind întemeiate criticile recurentului privind hotărârea instanței de fond, aceasta urmează a fi modificată în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACEST MOTIV,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1753/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Local J și Primăria J, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în parte, în sensul că admite cererea privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale.
Obligă pârâta la plata sumei de 8.917,96 lei, către reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn.2 ex/17.10.2008
Z/
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Marin Covei, Tamara Carmen
