Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 830/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 830
Ședința publică din 15 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR. - -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursurilor declarate de pârâții CURTEA de CONTURI a ROMÂNIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T împotriva sentinței civile nr. 3266/9.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, C, R - -, -, - și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 mai 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie când pronunțarea s-a amânat pentru data de 15 mai 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 3266 din 9 octombrie 2008, Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulata de reclamanții, C, -, R, în contradictoriu cu pirita Curtea de Conturi a României și cu chematul în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor, prin reprezentanta in teritoriu Agenția de Administrare Fiscala
De asemenea, a obligat pirita la plata sporului de stabilitate începând cu data de 01.11.2000, până la data de 01.07.2007 si a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de la data de 01.11.2000 la zi, actualizat cu coeficientul de inflație calculat de la data la care trebuia plătită suma și până la data executării efective a hotărârii, corectarea încadrărilor salaria;le cu includerea sporurilor respective si efectuarea mențiunilor aferente in carnetele de munca ale fiecărui reclamant, precum si in continuare lunar, pe toata durata existentei raporturilor de munca ale reclamanților, în condițiile legii.
Totodată, a admis cererea de chemare în garanție formulata de pirita Curtea de Conturi a României a chematului în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor și în consecință obliga chemata în garanție sa asigure fondurile necesare privind plata sumelor solicitate de reclamanți.
Tribunalul a reținut că reclamanții și-au desfășurat activitatea in cadrul Curții de Conturi a României in calitate de controlori financiari la Camera de Conturi a Județului T, iar de la data de 1.11.2000 și până in prezent sunt salarizați in baza Legii nr. 50/1995, modificata si completata prin Legea nr. 104/1999, abrogata ulterior prin OUG nr. 160/2000; potrivit dispozițiilor Art. 52 din Legea nr. 104/1999, "controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate in raport cu vechimea efectiva în funcții economice de specialitate si de controlor financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent precum si de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică", aceasta lege având caracter de lege organica conform prevederilor constituționale, anume ale art. 73 pct. 1 lit. E din Legea Fundamentala.
S-a arătat că dispozițiile art. 52 din Legea nr. 104/1999 au fost abrogate de dispozițiile art. 6 din OG nr. 160/2000, insa, acest din urma act normativ este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 104/1999, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile constituționale si ale legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, drept urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare determinata de neregularitatea modului in care au fost adoptate, face ca efectele art. 52 din enunțată lege cu nr. 104/1999 să se producă si după intrarea in vigoare a OG nr. 106/2000, situație in care, rezulta ca au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporurilor de stabilitate si de risc si suprasolicitare neuropsihica, aceste sporuri producând si in continuare efecte juridice.
S-a concluzionat că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 52 din Legea nr. 104/1999 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează in ipotezele reglementate de textul de lege, acesta fiind efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că abrogarea art. 52 din Legea nr. 104/1999 prin art. 6 din OG nr. 160/2000, este nelegala si, mai mult, subzista rațiunile acordării sporurilor de stabilitate si de risc si suprasolicitare neuropsihica, instanța constata întemeiată acțiunea declanșată de reclamanți, cu consecința admiterii ei așa cum a fost formulata.
In temeiul dispozițiilor Art. 269 coroborat cu dispozițiile Art. 161 alin. 4 Codul munciia constatat întemeiată cererea reclamanților vizând plata sumelor de către pirita actualizate cu indicele de inflație până la data executării hotărârii judecătorești.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de reclamanți si de pârâta Curtea de Conturi a României, tribunalul a apreciat-o întemeiată și a admis-o, în considerarea faptului ca, in calitatea sa de ordonator principal de credite si de elaborator al proiectului bugetului de stat, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții, potrivit Legii nr. 500/2002 de a repartiza fondurile necesare salarizării si de a lua masuri pentru asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului, precum si cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.
În temeiul dispozițiilor Art. 60 admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulata de pirita Curtea de Conturi a României, în vederea asigurării de către chemata în garanție a fondurilor necesare pentru plata sumelor solicitate de reclamanți prin prezenta acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
Invocându-se dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pârâta recurentă a susținut că s-au aplicat greșit dispozițiile legale incidente.
Aceasta a arătat în motivele de recurs, că drepturile pretinse de reclamanți au fost introduse prin art.1 pct.14 din Legea 104/1999 care a modificat art.52 din Legea 50/1996, articol devenit după republicare art.56.
Acest articol a fost apoi modificat prin OG83/2000, iar sporurile pretinse se regăsesc în anexa III/2 la.OUG 24/2000 și fiind abrogat dreptul prin OUG160/2000, s-au respectat dispozițiile art.621din Legea nr.24/2004, astfel că abrogarea nu era nelegală.
S-a criticat sentința ca nelegală și sub aspectul nemotivării respingerii excepției prescripției, cât și sub cel al greșitei respingeri a acestei excepții, fiind încălcate prevederile art.1 din Decretul 167/1958 și art.166 și 283 lit.c Codul muncii.
Cu privire la reclamantul s-a invocat că în perioada 1.01.2001-14.02.2002 a fost personal contractual și în perioada 14.02.2008-15.10.2008 a fost consilier apoi din nou personal contractual.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP T, care a criticat sentința ca nelegală pentru greșita admitere a cererii de chemare în garanție, în condițiile în care aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
S-a criticat sentința și sub aspectul respingerii excepției prescripției și s-a invocat nelegalitatea ei și pentru faptul că drepturile pretinse au fost acordate în baza unor acte normative abrogate.
Reclamanții intimați au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. S-a invocat că prin neacordarea acestor drepturi s-ar plasa categoria din care fac parte reclamanții, într-o situație discriminatorie cu alți salariați bugetari care beneficiază de ele și sunt în situație comparabilă cu, astfel că s-ar încălca prevederile art.41 alin.2, art.16 alin.11 și 20 din Constituție și Protocolul nr.12 la Convenția Europeană.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs, de susținerile părților și de prevederile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Anterior OUG160/2000 salarizarea personalului Curții de Conturi s-a făcut în baza Legii 50/1995 Salarizarea personalului Curții de Conturi s-a făcut prin Legea 50/2005.
Sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitate neuropsihică au fost introduse pentru controlorii financiari prin art.I pct.14 din Legea 104/1999 care modifică și completează art.I pct. 36 ( introducând pct. 362) din OG9/1997 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996.
După republicarea legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești la data de 18.11.1999, art.56 alin.2 ( în noua numerotare) prevedea pentru controlorii financiari sporul de stabilitate precum și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în condițiile în care exista în paralel și Legea 50/1995 cu privire la salarizarea Curții de Conturi.
OG 83/29.08.2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 prin art.8, modifică anexa nr.III-2 la.OUG 24/2000, completând-o și prevede pentru controlorii financiari sporul de fidelitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, în același timp modificând art.56 al Legii 50/1996 care nu se mai referă la controlorii financiari.
Prin urmare, după modificarea Legii 50/1996 prin OG83/2000, dreptul la sporul de fidelitate și cel de risc și suprasolicitare neuropsihică este prevăzut de anexa III/2 la OG 24/2000 privind salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar.
act normativ relevant cu privire la drepturile reclamanților este OUG160/13.10.2000, privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, categorie din care fac parte reclamanții.
Prin art.6 alin.2 din OUG160/2000 se abrogă anexa III/2 din OUG24/2000 care prevede sporurile pretinse de reclamanți.
Deși există o abrogare expresă a acestor drepturi, Legea 334/2001, care aprobă OG83/2000 abrogă art.8 din această ordonanță, neexistând nici un dubiu cu privire la abrogarea sporului de stabilitate și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Având în vedere succesiunea actelor normative de mai sus, susținerile reclamanților că prevederile Legii 104/1999 care au introdus aceste sporuri ar fi rămas în vigoare și reprezintă izvorul acestor drepturi sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a reținut, în esență, că dispozițiile art.1 pct.14 din Legea 104/1999 au rămas în vigoare pentru că OG160/2000, act normativ inferior nu putea să abroge o lege.
Actul de abrogare nu este însă ordonanță de guvern, ci ordonanță de urgență (OUG160/2000), iar actul normativ abrogat și care prevedea dreptul a fost tot ordonanță de urgență, respectiv OUG24/2000, instanța de fond neavând în vedere succesiunea actelor normative reținute mai sus.
Prin urmare, nu se poate reține că un act normativ superior - Legea 104/1999 a fost abrogat de un act normativ inferior - ordonanță de urgență, și că s-ar fi încălcat prevederile constituționale ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Mai mult, art.8 din OG83/2000 care introduce sporurile pretinse de reclamanți în anexa III la.OUG 24/2000 este abrogat prin Legea 934/2001 așa cum s-a prevăzut.
Nu se poate reține nici incidența dispozițiilor art.27 din Ol.137/2000, controlorii financiari neputând fi asimilați magistraților și nu află în situații analoage sau comparabile raportat la atribuții, competență, statut, salarizare, cât și la prevederile Constituției.
Prin urmare, în mod greșit a fost admisă acțiunea și fără a se mai examina și celelalte motive de recurs, în baza art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, admițându-se recursul pârâtei Curtea de Conturi și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
Pe cale de consecință, va fi admis recursul chematei în garanție și va fi modificată sentința și în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții CURTEA de CONTURI a ROMÂNIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T împotriva sentinței civile nr. 3266/9.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2009.
Pt. Președinte, Pt. Judecător, Judecător, Dr.
în în
Președinte secție, Președinte secție,
Judecător Judecător
Grefier,
Red./10.07 2009
Thred./13.07.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
