Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 832/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 832
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de, -, G, -aș, și -, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - - P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.3109 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți reprezentanți de avocat - și intimata-pârâtă reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, depune la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de experți contabili și, pe care îl comunică și părții adverse, arătând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat -, pentru recurenții-reclamanți, depune la dosar raport de expertiză contabilă întocmit de expert, la care s-au anexat copii carnete de muncă, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat -, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât nu s-au verificat actele de la dosarul cauzei, precum și punctul de vedere formulat la răspunsul la întâmpinare, iar cele două fraze stereotipe prin care se motivează respingerea pe fond a acțiunii echivalând cu o nemotivare a hotărârii.
Astfel, din probatoriile administrate, nu rezultă că intimata ar fi făcut dovada susținerilor în sensul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază al fiecărui salariat, iar invocarea telexului nr. 2412/1998 și a disp. art. 168 alin.3 CCM pe unitate pe anul 1997 nu echivalează cu dovada că drepturile salariale suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Așadar, telexul nu poate fi luat în considerare deoarece nu apare inserat în cuprinsul acelui act adițional cu modul de calcul înregistrat la, așa cu au convenit părțile CCM pe anul 1997, în art. 168 alin.3 și cum prevede Legea nr. 130/1996 și, pe cale de consecință, el nu poate exista din punct de vedere juridic.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei la plata sumelor solicitate, astfel cum au fost evidențiate în tabelul anexă la acțiunea precizată, cu titlu de drepturi salariale suplimentare neacordate, ce urmează a fi actualizate cu aplicarea indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume, până la plata efectivă a acestora.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul arată că în baza contractului colectiv de muncă la nivel de unitate SA din anul 1997, începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază al salariaților, după un mod de calcul care face obiectul unui act adițional la contract.
Astfel, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr. 2412/1998, care reprezintă baza de calcul a includerii dreptului salarial în salariul de bază prin modificarea art. 168 alin.2 din CCM pe 1998.
Așadar, introducerea în salariul de bază a unui supliment salarial, se face fie pe cale normativă, urmare negocierii dintre partenerii sociali, fie, așa cum s-a întâmplat cu personalul preluat prin absorbție de la Compania Națională a, cazul SC SA, prin egalizarea indicilor de ierarhizare și a grilelor de salarizare, care apar în anexa la CCM 1998, negociat cu sindicatul reprezentativ, și conducerea societății comerciale SA, în baza unui fond de salarii aprobat în mod expres de cei doi parteneri sociali.
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, sens în care depune concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G, -as, - au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești cuvenite și neacordate reprezentând C/valoarea aprovizionării toamnă - iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru anul 2005-2007 sumă actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariații SC în baza contractelor individuale de muncă pe o perioadă nedeterminată, iar potrivit art. 176 alin.l și 2 din contractul de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la la nr. 288/2006 se prevede în mod expres că, cu prilejul unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei C, precum și în luna octombrie, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă al căror cuantum este echivalent cu salariul minim pe ramura potrivit prevederilor prezentului contract.
S-a mai susținut de către reclamanți că potrivit contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2007 precum și contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2011 sunt prevăzute în art. 99 alin.2 art. 100 alin.2 ca drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri cu excepția celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim în perioada în care au fost angajați, nu au beneficiat de aceste drepturi salariale deși executarea contractului de munca este obligatorie pentru părți potrivit disp. art. 243 codul muncii.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
În termenul legal, în temeiul disp.art. 114-118 cod procedură civilă pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând ca aceasta se încadrează în dispozițiile art. 283 lit.a din codul muncii, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, întrucât obiectul constituie neexecutarea contractului colectiv de munca or a unor clauze ale acestuia.
Pârâta a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, susținând că reclamanții își precizează creanța pretinsa prin invocarea art. 176 din CCM pe ramura limitat însa la art. 1 si 2 aceasta limitarea fiind nelegala deoarece dispoziția din CCM ramura instituie o reglementara unitara a adaosurilor de salariu ca măsura de protecție, și întrucât nu exista un drept la un venit anual care să fie acordat de pârâta în mod distinct pe anii 2005-2006-2007 rezultă că reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial fiind lipsiți de calitate procesuala activa in formularea prezentei cereri de chemare in judecata.
Pe fondul cauzei a solicitat pârâta respingerea acțiunii ca neîntemeiata deoarece venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă nu se datorează conform alin 1 si 2 din art. 176 CCM întrucât a fost introdus in salariul de baza al fiecărui salariat conform adreselor comune RA SA, Sindicatul nr. 2328/1997 si 2412/1998, iar ca confirmare a acestei situații din anul 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual in luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna - iarna.
Prin sentința nr. 3109 pronunțată la data de 8 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active reclamanților invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiune formulata de reclamanții, G, -as, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare, că pentru a avea calitate procesuală activă, trebuie să se facă dovada existenței unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre cel chemat in judecată și persoana obligată prin raportul juridic dedus judecății.
Instanța a constatat că reclamantul are calitate procesuală activă să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată, aceasta considerându-se vătămat în drepturile lor prin neîncasarea stimulentelor salariale.
Mai mult decât atât, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate reprezintă legea părților, se aplică este obligatoriu pentru fiecare salariat, astfel că acesta își justifică calitatea procesuală în a formula astfel de acțiuni cum este cea dedusă judecății.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de aceeași pârâtă pe cale de întâmpinare, tribunalul a reținut că prin prezentul litigiu se solicită suplimentări salariale și nu se pune problema neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283, al.1, lit.c din codul muncii, termenul de prescripție fiind acela de 3 ani, termen care de altfel nu s-a împlinit.
Pe fondul cauzei a reținut prima instanță că prin dispozițiile art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivel ramura energie, termica, petrol si gaze pe anul 2006 se prevede că, în cazul unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei, C precum și în luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos fix în sumă fixă.
Prin dispoz. Art. 137 din CCM pe ramura se prevede că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de agent economic unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Art. 176 alin.6 pct.4 din CCM ramură instituie o excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, acest venit fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA.
In acest context, a reținut prima instanță că, începând cu anul 1998, în lipsa unor negocieri în vederea acordării distincte venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă pretențiile reclamanților sunt nefondate, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de CCM.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut în esență că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care pretinde că veniturile solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui reclamant, susținere care nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate în recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții - recurenți sunt salariați ai societății pârâte SC SA B, Sucursala - astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (filele 185-186 dosar fond).
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Societatea intimată a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala - unde sunt salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată - astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ - Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din - " " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-intimați rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat declarat de reclamanții, -, G, -aș, și -, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - - P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.3109 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședința publică astăzi, 24 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - -
Fiind plecat de la instanță
prezenta se semnează de
PREȘEDINTE INSTANȚA
GREFIER,
operator date cu caracter personal 3120
Red./AV
2 ex/8.05.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
