Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 841/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 841/R/2008
Ședința publică din 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș JUDECĂTOR 2: Aurora Popa
JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B-, sectorul 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B-, sectorul 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str - nr. 3. în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, și, toți cu domiciliul ales în B- județul B și intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, ambele cu sediul în O- împotriva sentinței civile nr. 140/LM din 6 februarie 2008 pronunțată Tribunalul Bihor, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 140/LM din 6 februarie 2008 pronunțată Tribunalul Bihors -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, --, G, -, - și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției din B, Ministerul Economiei și Finanțelor din B-, Tribunalul Bihor -O și Curtea de apel Oradea.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, în favoarea reclamanților, G, -, - pentru perioada 18.09.2004 - 01.02.2007, în favoarea reclamanților - și pentru perioada 18.09.2004 - 14.11.2006, în favoarea reclamantului - pentru perioada 18-.09.2004 - 01.10.2005 și în favoarea reclamantei - pentru perioada 01.02.2006 - 01.02.2007, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtelor Ministerul Justiției, Tribunalului Bihor și Curtea de Apel Oradea sumele de bani necesare efectuării plății acestor drepturi bănești.
Din considerentele sentinței se reține că în speța dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii vizează acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru reclamanți în calitatea acestora de magistrați si personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
. procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezulta din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzuta decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisa in temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat in acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta in cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizata prin OG nr. 83/2000 este nelegala, instanța a apreciat ca întemeiate acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de baza brut lunar, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 01 februarie 2007, data la care a intrat in vigoare OG nr. 8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr. 50/1996.
In consecința, în temeiul dispozițiilor art. 1, 2 din OUG. Nr. 22/2002 și art. 73-78 din Legea nr. 168/1999 a fost admisă acțiunea reclamanților în sensul că a obligat pârâtele să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, în favoarea reclamanților, G, -, - pentru perioada 18.09.2004 - 01.02.2007, în favoarea reclamanților - și pentru perioada 18.09.2004 - 14.11.2006, în favoarea reclamantului - pentru perioada 18-.09.2004 - 01.10.2005 și în favoarea reclamantei - pentru perioada 01.02.2006 - 01.02.2007, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtelor Ministerul Justiției, Tribunalului Bihor și Curtea de Apel Oradea sumele de bani necesare efectuării plății acestor drepturi bănești.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța respins-o, întrucât acestuia în calitate de ordonator principal de credite îi revine sarcina de vira sumele de bani necesare efectuării plăților către reclamanți, lipsită de relevanță fiind din acest punct de vedere împrejurarea că între acest pârât și reclamanți nu există raporturi de muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în ceea ce privește obligarea sa la plata drepturilor solicitate.
Prin motivele de recurs, MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat faptul că articolul 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Nu pot fi reținute argumentele Tribunalului în sensul că s-au încălcat prevederi constituționale, întrucât prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea, completarea Legii nr. 50/1996. S-a omis faptul că, prin OG nr. 83/2000 s-a realizat un nou sistem de salarizare prin stabilirea unei indemnizații pe funcții în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură, ca formă unică de remunerare. Abrogarea unor sporuri este o măsură legislativă ce trebuie interpretată în contextul modificărilor întregului sistem de salarizare.
Conform articolului 115 din Legea fundamentală, Parlamentul poate adopta o lege de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii ce nu fac obiectul unor legi organice, iar OG nr. 83/2000 a fost aprobată prin lege, act de același nivel cu Legea nr. 50/1996, producând astfel efecte.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă.
Recurentul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin motivele de recurs, a invocat că greșit a fost reținută calitatea sa procesuală pasivă ca urmare a faptului că în calitate de coordonator al acțiunilor cu privire la sistemul bugetar, pregătește proiectele legilor bugetare anuale, de rectificare. Nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și acest minister, ci între aceștia și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Potrivit articolului 2 din OG nr. 22/2002, MINISTERUL JUSTIȚIEI are calitatea de ordonator principal de credite, cu obligația dispunerii tuturor măsurilor inclusiv prin virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii și a instituțiilor din subordonare, a creditelor necesare plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate în cele două recursuri și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, prevăzut de art. 304 ind 1 cod procedură civilă, instanța de recurs constată că se impune menținerea acesteia în totalitate, astfel că, în baza art. 312 alin 1 cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate în cauză, pentru următoarele motive:
Astfel, în ceea ce privește recursul formulat de MINISTERUL JUSTIȚIEI și care privește fondul cauzei, se rețin următoarele:
Criticile aduse sentinței prin recursul formulat sunt neîntemeiate fiind evident că în speță se impune armonizarea și coroborarea actelor normative interne cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, ori instanța a analizat cauza atât sub aspectul dispozițiilor legale interne cât și a prevederilor internaționale, respectiv a prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Așa cum reiese din probele administrate în dosarul de fond, reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Beiuș, funcționând în cadrul sectorului bugetar, respectiv în justiție, iar potrivit articolului 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și solicitare neuropsihică beneficiau de un spor de 50% din salariul brut lunar, dispoziție legală abrogată prin OG nr. 83/2000.
Din cele expuse mai sus, se reține faptul că salariații din justiție au beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aplicat la salariul brut, având un drept de creanță, deci un bun în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO, iar prin abrogarea susmenționată reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens. Mai mult, conform articolului 1 al Protocolului adițional nr. 1 al Convenției Europene a drepturilor omului, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori, din cuprinsul OG nr. 83/2000 ce a abrogat articolul 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de dreptul lor de proprietate referitor la sporul în litigiu.
Datorită faptului că, ulterior abrogării, salariile în justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca fiind lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform articolului 20 aliniatul 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile. Este cert că, potrivit celor expuse, există conflict între articolul 1 punctul 42 din OG nr. 83/2000, ce a abrogat articolul 47 din Legea nr. 50/1996 și articolul 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, favorabilă reclamanților, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a contestat abilitatea Guvernului în emiterea unor ordonanțe, însă, prin articolul 1 punctul Q1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea, completarea Legii nr. 50/1996, nu și la abrogări, ori, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat chiar la abrogarea unor dispoziții din Legea nr. 50/1996, această situație fiind în contradicție cu dispozițiile art. 56 pct 2 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legiuitorul a stabilit întotdeauna competențele executivului în emiterea ordonanțelor, unde a dorit, a avut intenția să acorde executivului abilitatea de-a abroga texte de lege, a prevăzut expres aceasta în legea de abilitare, ceea ce în speță nu a fost cazul, criticile fiind nefondate.
Cu privire la recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și acesta este nefondat, corect fiind respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent.
Potrivit articolului 118 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, deci "nu se autofinanțează". Articolul 21 din Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice - ce a fost în vigoare doar până la 01.01.2003 - prevede faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credit și a proiectelor bugetare locale, normă reiterată în articolul 28 lit. d, e din Legea nr. 500/2002 ce a mai adăugat și faptul că aceste proiecte au la bază politicile și strategiile sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite.
Așadar, din aceste dispoziții legale se reține implicit că Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul de buget al României de rectificare a acestuia, pentru fiecare an calendaristic. Sigur că Guvernul răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea fondurilor între ordonatorii principali de credite dar, pe baza proiectului întocmit și fundamentat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recurentul Ministerul Justiției nu dispune de fonduri proprii și acestea îi sunt repartizate de la bugetul de stat în baza prevederilor susmenționate, iar fără efectuarea cuvenitelor rectificări incidente în bugetul de stat a sumelor ce se vor acorda, hotărârea judecătorească devine ineficientă putând fi adusă la îndeplinire - legal - doar prin executarea ori a bunurilor mobile, imobile ale recurentului, ori prin indisponibilizarea fondurilor alocate pentru lunile în curs cu titlu de salarii.
Conform articolului 19 lit. e din Legea nr. 500/2002, MINISTERUL Economiei și Finanțelor, deși nu este plătitor direct al drepturilor reclamanților, are atribuții de coordonator a acțiunilor ce sunt în responsabilitatea guvernului, cu privire la sistemul bugetar și la aplicarea politicii fiscal bugetare, asigurând fondurile necesare, motive pentru care corect prima instanță a reținut calitatea procesuală în cauză a acestui recurent, criticile aduse fiind nefondate. Ministerul Economiei și Finanțelor urmează a găsi soluțiile financiare necesare punerii în aplicare a dispozițiilor date de instanțe în ceea ce privește drepturile salariale, acest aspect, conform celor invocate reprezintă un drept și totodată o obligație a acestuia de a face propuneri Guvernului în acest sens fundamentat pe găsirea unor surse de finanțare.
Față de considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B-, sectorul 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B-, sectorul 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str - nr. 3. în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, și, toți cu domiciliul ales în B- județul B și intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, ambele cu sediul în O- împotriva sentinței civile nr. 140/LM din 6 februarie 2008 pronunțată Tribunalul Bihor
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
18.06.2008
Jud fond,
Dact IC
2ex/20.06.2008
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Aurora Popa, Eugenia Moșincat
