Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 841/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.999,-
DECIZIA NR.841
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Urlețeanu Alexandrina Afrodita Giurgiu
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, ). ), și, toți cu domiciliul ales la udecătoria Sinaia,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.107 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P și Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, ). ), și, intimații-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instaneți că recursul a fost declarat în termen, însă nu a fost motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratzură s-au depus note de ședință formulate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților care a solicitat anularea recursului ca nemotivat.
Curtea din oficiu invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 99- pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanții, ). ), și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite e lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel: pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG123/2003; pentru perioada 1ianuarie 2005-30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;pentru perioada 1 octombrie 2005 -31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005; pentru perioada 1 februarie 2006 -31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006; pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006; pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007; pentru perioada 1 aprilie 2007- 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007; pentru perioada 1octombrie 2007- 31 decembrie 20007 la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele sus menționate, precum și actualizarea acestor sume conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective.
Au arătat reclamanții că în intervalul pentru care formulează acțiunea au avut calitatea de grefieri, personal auxiliar de specialitate și personal auxiliar conex de specialitate la udecătoria Sinaia,deținând în continuare aceleași funcții.
Au susținut că actele normative care reglementează salarizarea personalului instanțelor judecătorești și parchetelor mențin aceste drepturi salariale în
continuare.
Astfel, potrivit art. 1 din legea nr. 50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.
Potrivit art. 2 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege,
Potrivit art. 9 din Legea nr. 154/1998, se precizează că,Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr. III din același act normativ.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din OG134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art. 1 din OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută ia alin. l constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Aliniatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1,2, 4,5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. 1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V - VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din nr.OG 9/2005, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit OUG24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care
ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respecta principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale. Conform art. 3 alin. 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Dispozițiile prevăzute în art.3 alin. 1 din OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese, și numite, aparținând puterii legislative și executive întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG10/2007.
Au menționat că repturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege, la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Totodată, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Au învederat că ordonanțele 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive si judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
În consecință, acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. "i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Pârâtul Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 oct.2004 si pana cu trei ani înainte de data introducerii acțiunii raportat la dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 si a disp.art 283 alin.l lit.c din Legea nr.53/2003, pe fondul cauzei solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Astfel, reșterile salariale acordate diferitelor categorii de salariați nu sunt identice din punct de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare ori cuantumului, astfel încât nu se poate reține o "situație comparabilă" - ca element indispensabil pentru stabilirea existenței unei discriminării.
Diferențierea făcută de legiuitor se datorează faptului că suntem în prezența unor categorii profesionale diferite care au atribuții și responsabilități diferite, precum și legi de salarizare diferite,astfel încât aceasta nu este una arbitrată.
Totodată, reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri, fiind evident că modalitatea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate (prevăzută de OG 8/2007) este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale, lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salariată recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie, neputându-se compara nici drepturile și nici obligațiile unor categorii socio-profesionale diferite, atât timp cât chiar salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați.
A formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Justiției ,solicitând respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată, invocând împrejurarea că în ședința din data de 3 iulie 2008 Curtea Constituțională, pronunțându-se prin mai multe decizii(nr. 818/819/820/03.07.2008 fostpublicate în Monitorul Oficial al României, partea I, din 16.07.2008)asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, a reținut că "Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin. (1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În consecință, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii."
Așadar, stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
De asemenea, în raport cu susținerile reclamanți cu privire la pretinsa stare de discriminare în care se află, s-a solicitat a se observa că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, din examinarea cuprinsului Ordonanței Guvernului nr.137/2000 rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt:"exercitarea următoarelor drepturi - art.1 alin. (2), "exercitarea drepturilor enunțate" - art.1 alin. (3), "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege" - art.2 alin.(1), "comportament discriminatoriu", "persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" etc.
Așadar, în mod evident exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
De altfel, începând cu 1 ianuarie 2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă, art. 5 din Legea nr.154/1998 fiind abrogat prin art.15 din OUG nr. 24/2000.
Astfel, conform OG nr.9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative beneficiază de indemnizații fixe și nu în baza unei valori de referință sectorială.
Totodată, principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, în Constituție neexistând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială invocat de reclamanți. De altfel, Legea nr.154/1998 cât și celelalte acte normative care au reglementat ulterior drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții publice alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, invocate de reclamanți ca temei al susținerii pretențiilor formulate, nu prevăd pentru aceștia și alte drepturi salariale în afară de indemnizația stabilită în cuantum fix.
A formulat întâmpinare și pârâta Curtea de Apel Ploiești, invocând excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada anterioară anului 2006, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată deoarece textele de lege invocate ca temei de drept în susținerea acțiunii reclamanților, respectiv nr OG, 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 prevăd că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative beneficiază de indemnizații fixe și nu în baza unei valori de referință sectorială iar principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituția României nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, Constituția neconsacrând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială invocate de reclamanți, astfel încât acordarea unor valori de referință sectoriale diferite în salarizarea puterilor statului nu contravine nici pe departe Constituției ori Codului Muncii astfel cum în mod eronat se susține de către reclamanți și, cu atât mai mult, nu poate fi vorba de o discriminare în sensul prevederilor nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.107 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s- admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești pentru perioada 01.10.2004 -24.09.2005 și s-a respinge ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă, s-a respins în rest acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea, analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Tribunalul Prahova și Curtea de Aăpel P, a constatat că aceasta este întemeiată pentru perioada 01.10.2004-24.09.2005, dat fiind că potrivit art. 3 alin. 1 rap. la art. 7 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune privind un drept personal patrimonial se prescrie în termen de 3 ani de la nașterea acestuia.
În consecință, Curtea a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.04.2004-24.09.2005 și a respins ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reținut următoarele:
Reclamanții sunt personal auxiliar de specialitate sau conex acestuia în cadrul Judecătoriei Sinaia
Prin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin deciziile nr.818/3.07.2008 și nr.820/3.07.2008, decizii care sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere obiectul acțiunii reclamanților, motivarea în fapt și temeiul de drept invocat de aceștia în susținerea acțiunii, precum și considerentele mai sus-reținute, Curtea a apreciat acțiunea reclamanților, față de ceilalți pârâți ca neîntemeiată, și în consecință a respins-
Din considerentele susmenționate Curtea a respins în rest acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, ). ), și, precizând numai că sentința este netemeinică și nelegală și că vor depune motivele recursului separat, în termen legal, lucru pe care nu l-au făcut.
Din oficiu, instanța a invocat excepția nulității recursului prevăzută de art. 306 Cod procedură civilă.
Analizând excepția invocată, asupra căreia Curtea trebuie să se pronunțe mai întâi, conform art. 137 Cod procedură civilă, se constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, respectiv 10 zile de la comunicarea hotărârii atacate, conform prevederilor art. 303 Cod procedură civilă.
În speță, recurenții-reclamanți nu și-au îndeplinit obligația de a motiva recursul în termen legal, deși au primit comunicarea hotărârii la data de 02.02.2009, motivele recursului nefiind depuse la dosar.
În consecință, constatând că în cauză nu sunt incidente motive de nulitate de ordine publică pe care instanța de control judiciar să le pună din oficiu în dezbaterea părților, urmează ca în baza textelor de lege anterior menționate, Curtea să constate nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de reclamanții, ). ), și, toți cu domiciliul ales la udecătoria Sinaia,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.107 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P și Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Urlețeanu Alexandrina Afrodita Giurgiu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./29.04.2009
dosar fond.- 99- Curtea de Apel Ploiești
judecători fond-;
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Urlețeanu Alexandrina Afrodita Giurgiu
