Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 844/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 844/
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, toți cu domiciliul procesual ales în M C, str. -.- nr.6, jud. H și de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, împotriva sentinței civile nr. 24 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Tg- în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta pârâtului-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Reprezentanta pârâtului-recurent solicită admiterea recursului, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților. Totodată, solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat.
CURTEA,
Prin acțiunea civilă înregistrată la 27 martie 2008 la Tribunalul Harghita reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, Ministerul Public, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea în solidar a pârâților la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator de 15% din salariul de bază brut, începând cu data de 1 aprilie 2005 și în continuare, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate și acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data de 1 aprilie 2005 până la zi și în continuare.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca în cazul în care se va admite cererea reclamantei, să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
Prin încheierea civilă din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Târgu -M, în temeiul art. II din OUG nr. 75/2008.
Prin sentința nr. 24 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice H; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți,în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la acordarea în favoarea fiecărui reclamant a concediului de odihnă suplimentar anual de 3 zile lucrătoare, începând cu data de 1 aprilie 2005 și în continuare, atâta timp cât reclamanții lucrează în condiții vătămătoare; restul pretențiilor au fost respinse; s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în privința sporului de lucru la calculator, reclamanții au invocat discriminarea față de personalul Ministerului Justiției și cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă personalul din aceste unități beneficiază doar de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele vătămătoare sau periculoase, conform art. 22 din OG nr. 8/2007, spor de care beneficiază și reclamanta în temeiul acelorași prevederi legale, astfel că nu există nici un temei legal pentru acordarea sporului distinct pentru lucrul la calculator și, de asemenea, nu există o situație de discriminare a reclamantei.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea unui concediu suplimentar anual de 3 zile, instanța au apreciat că acesta este întemeiat în contextul în care în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 reclamanții beneficiază de un concediu anual de odihnă de bază de 30 de zile lucrătoare, însă distinct de acesta reclamanții trebuie să beneficieze și de concediul de odihnă suplimentar reglementat de art. 142 din Codul muncii și care se acordă în considerarea unor împrejurări speciale printre care și pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu - și reclamanții.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea sentinței atacate și în consecință, respingerea ca nefondată a acțiunii introductive.
În motivarea recursului s-a arătat că în speță trebuie să se facă aplicarea deciziei nr. 821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale prin care dispozițiile art. 2 și art. 27 din OG nr. 137/2000 au fost declarate neconstituționale.
S-a mai invocat faptul că instanța a dispus în mod nelegal acordarea concediului suplimentar de odihnă, adăugând la legea specială, depășindu-se astfel atribuțiile puterii judecătorești, în condițiile în care nu există o dispoziție imperativă cuprinsă într-o normă privind acordarea celor 3 zile de concediu în plus personalului auxiliar de specialitate.
Pârâtul a susținut, de asemenea, că instanța a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în situația în care a admis acțiunea reclamantei.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M a solicitat casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii introductive, invocând decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale și faptul că prin sentința atacată în mod nelegal s-a dispus acordarea în favoarea reclamantei a concediului suplimentar anual de 3 zile lucrătoare. Procedând în acest fel, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la legea specială prin modificarea dreptului la concediu de odihnă anual al personalului auxiliar de specialitate.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
Având în vedere că prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale, dispozițiile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale, recursurile declarate de pârâți au fost înregistrate spre soluționare pe rolul Curții de Apel Târgu -M, potrivit dispozițiilor de drept comun.
Prin recursul declarat de reclamanți, recurenții consideră sentința recurată ca nelegală cu privire la capetele de cerere respinse, deoarece sporul solicitat de ei sunt achitate într-o serie de alte domenii de activitate, considerându-se în raport de aceștia, discriminați.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat, printre altele, acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, invocând faptul că deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, totuși nu beneficiază de concediul de odihnă suplimentar prevăzut de art. 142 din Codul muncii.
În cazul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, durata concediului anual de odihnă este reglementată prin lege specială. Astfel, prin art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 s-a prevăzut că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare. Prin aceste dispoziții legale este reglementată o durată a concediului de odihnă mai mare decât cea reglementată de art. 140 alin. 1 din Codul muncii, care prevede că durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, la care conform art. 142 din Codul muncii se pot adăuga 3 zile suplimentare de concediu.
Analizând prevederile legale enunțate este evident că norma specială (art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004) derogă de la norma generală (art. 140 și art. 142 din Codul muncii ) și prin urmare, reclamantele nu puteau beneficia decât de prevederile legii speciale. Dispozițiile art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 au prioritate față de dispozițiile din Codul muncii, reclamantele neputându-se prevala de normele generale prevăzute de legislația muncii din moment ce legea specială care le este aplicabilă nu reglementează concediul de odihnă suplimentar pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Sub acest aspect trebuia avut în vedere faptul că prin art. 1 alin. 2 din Codul muncii se prevede că prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. De asemenea, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul muncii dispozițiile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
În fine, prin mai multe decizii emise recent de Curtea Constituțională, obligatorii pentru instanțe, s-a statuat că în aplicațiunea art.27 din nr.OG137/2000, instanțele de judecată nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în caz contrar fiind vorba de o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Prin prisma acestor prevederi legale, instanța de recurs apreciază că în mod nelegal s-a dispus prin sentința atacată acordarea concediului de odihnă suplimentar anual de 3 zile lucrătoare, în condițiile în care concediul de odihnă pentru personalul auxiliar din instanțe și parchetele de pe lângă acestea este reglementat prin dispoziții cu caracter special care au prioritate față de prevederile Codului muncii, ceea ce atrage incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile în materie.
Recursul declarat de reclamanți este nefondat, întrucât instanța de fond în mod corect a reținut în considerentele hotărârii atacate că personalul Ministerului Justiției și cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție beneficiază doar de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, conform art.22 din nr.OG8/2007.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi existat o situație discriminatorie a reclamanților, printr-o diferență de tratament de salarizare, curtea amintește că prevederile art.27 alin.1 dar și prevederile art.1 și 2 din nr.OG137/2000 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.821/3 iulie 2008, dar și prin Decizia nr.818/2008 ale Curții Constituționale.
Potrivit art.31 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile date în verificarea constituționalității actelor normative sunt general obligatorii. Aceasta înseamnă că de la data declarării ca neconstituționale, dispozițiile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 nu mai pot fi aplicabile.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța de recurs va respinge recursul declarat de reclamanți ca nefondat, va admite recursurile declarate de pârâți și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanți și va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate privitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, aspect analizat detaliat prin hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul procesual ales în M C, str. -.- nr.6, județul H, împotriva sentinței civile nr. 24 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu - în dosarul nr-.
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, împotriva aceleiași hotărâri.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanți.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
Pt.
aflată în concediu de
odihnă, semnează
președintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
