Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 8460/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8460
Ședința publică de la 03 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul garant SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței civile nr. 2989 din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - și LA AV PRIN SINDICATUL SANITAS și intimatul pârât SC IMOBILIARA SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303. pr. Civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr.2989 din 22.04.2008, Tribunalul Dolja admis in parte acțiunea formulată de reclamanta -, împotriva pârâtei SC IMOBILIARA SRL de Vede.
A obligat pârâta SC Imobiliara SRL să plătească reclamantului sumele reprezentând premiul lunar in limita a 2 % din cheltuielile cu salariile aferente personalului contractual, corespunzătoare perioadei 15.05.2007-31.12.2007.
A obligat pârâta să achite reclamantului indemnizația de stabilitate, proporțional cu perioada in care si-a desfășurat activitatea, respectiv 15.07.2007-31.12.2007, raportată la salariul de bază minim corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, pe luna septembrie 2007.
A admis cererea de chemare in garanție formulată de pârâtă împotriva Spitalului Clinic Județean de Urgență
A obligat chematul in garanție Spitalul Clinic Județean de Urgentă C să achite reclamantului indemnizația de stabilitate proporțional cu perioada in care și-a desfășurat activitatea in serviciul acestuia, respectiv 01.01.2007-15.07.2007, raportată la salariul de bază minim corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, pe luna iunie 2007.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta, reprezentată de Sindicatul SANITAS a fost salariată a Spitalului Clinic Județean de Urgentă C.
Prin ordinul nr. 886/2006 al Ministerului Sănătății Publice, privind externalizarea serviciilor medicale și nemedicale din unitățile sanitare s-a prevăzut
( art. 3 din Norme ) că " personalul preluat de către furnizorul serviciilor medicale sau nemedicale de la unitatea sanitară va fi menținut pe toată perioada contractului, cu respectarea prevederilor Legii 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare și a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară" și că ( art. 4 din Norme ) " drepturile salariale ale personalului preluat și celelalte drepturi prevăzute in contractul colectiv de muncă se păstrează pe toată durata derulării contractului și se corelează cel puțin la nivelul prevăzut de reglementările in vigoare pentru unitățile sanitare publice ".
Aceste dispoziții au fost inserate și în Contractul de prestare de servicii și s-a procedat la încheierea contractului individual de muncă cu fiecare salariat.
HG. nr. 670/28 iunie 2007 acordat personalului din unitățile sanitare o primă de stabilitate egală cu salariul de bază minim corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, din luna anterioară celei in care se face plata, odată pe an in cursul trim. IV.
In aceste condiții, tribunalul a constatat că dreptul reclamantului izvorât din lege și, implicit, obligația corelativă au fost consemnate și în convenția de prestare de servicii.
Societatea pârâtă a înțeles exigența obligațiilor asumate și, în cursul procesului dar înaintea dezbaterilor pe fond, achiesează la pretențiile reclamantului pentru perioada 15.07.2007 - 31.12.2007, refuzând pretențiile acestuia pentru perioada anterioară cât intre părți nu au fost raporturi contractuale de muncă.
Pentru această perioadă, cheamă în garanție Spitalul Clinic Județean de Urgentă.
Acesta, chematul în garanție, a solicitat respingerea cererii formulată de pârâtă și a invocat Adresa ( circulara ) Ministrului Sănătății Publice nr. XI/C/65393/15 11 2007 care, la pct. 1 alin 4 prevede " prima de stabilitate nu se acordă proporțional cu perioada lucrată în cursul anului ".
Susținerile chematului in garanție sunt neîntemeiate și, pentru considerentele ce vor fi in continuare dezvoltate, vor fi înlăturate iar cererea de chemare in garanție va fi admisă.
Drepturile salariatului decurg dintr-un ansamblu de acte normative legale sau convenționale aflate intr-o relație de subordonare fată de lege. Legea este cea care conservă drepturile salariatului atunci când (art. 38 din Codul muncii ) prevede "salariații nu pot renunța la drepturilor ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea drepturilor recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
Aceste drepturi, insă, sunt condiționate de calitatea de salariat, titular al unui contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul.
Tribunalul a constatat că reclamantul are calitatea de salariat al societății pârâte numai pentru perioada anterioară datei de 15.07.2007 și, în consecință, obligația corelativă dreptului operează în sarcina angajatorului numai pentru această perioadă.
Aceeași calitate de salariat o are reclamantul pentru perioada anterioară dar in raport cu angajatorul Spitalul Clinic Județean de Urgentă C, angajator care urmează a fi obligat în temeiul raporturilor contractuale de muncă.
Însuși ordinul 886/2006 al Ministerului Sănătății Publice ( aceeași autoritate care emite și adresa nr. XI/C/65393) accentuează condiționarea dreptului de calitatea de salariat ( art. 4 -" drepturile salariale și celelalte drepturi se păstrează pe toată durata derulării contractului ) ori această calitate, în cursul anului 2007, reclamantul o are in raport de doi angajatori.
Ipoteza prevăzută în adresa ministerului nu are in vedere situația schimbării angajatorilor prin preluarea personalului, urmare a unui demers de descentralizare a serviciilor.
Așadar, respectiva adresă nu este opozabilă societății pârâte cu atât mai mult cu cât această adresă este emisă ulterior asumării obligațiilor de către părțile din contractul de prestări de servicii.
Si totuși, nici mijlocul procesual prin care pârâta se apără împotriva pretențiilor reclamantului din acțiunea precizată ( cele privind prima de stabilitate pentru întreg anul 2007) și anume formularea cererii de chemare in garanție, impune un comentariu suplimentar.
Potrivit art. 60 alin 1 Cod pr. civilă "partea poate să cheme in garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte in cazul când ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire."
Instituția chemării in garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. Prin urmare, obligația de garanție sau de despăgubire, care justifică incidenta instituției discutate există nu numai in materie contractuală, cum este cazul actelor juridice de vânzare cumpărare dar și în cazul oricărei transmisiuni de bunuri, singura condiție fiind ca remiterea lor să fie cu titlu oneros.
in garanție are caracter subsidiar. Nu este de conceput admiterea cererii de chemare in judecată decât in situația in care se admite acțiunea, in întregime ori măcar in parte, iar nu și în cazul in care acțiunea se respinge ( se are in vedere ipoteza în care cererea de chemare in garanție este formulată de pârât ).
Finalitatea cererii de chemare in garanție este diferită de a cererii din acțiune, prin ea urmărindu-se rezolvarea in cadrul aceluiași proces, si raport juridic dintre pârât și chematul in garanție.
Ea este o veritabilă acțiune civilă, ce conferă terțului independentă procesuală.
Din perspectiva acestor caracteristici se va examina cererea de chemare in garanție formulată în cauză.
In cauza dedusă judecății, având în vedere considerentele grevate pe calitățile de angajator - salariat, acțiunea reclamantului urmează a fi admisă pentru perioada ulterioară încheierii contractului de prestare de servicii ceea ce, raportat la întreaga perioadă pentru care se solicită dreptul, contează ca o admitere in parte.
Pentru perioada anterioară, cea in care calitatea de angajator a avut-o spitalul clinic, acțiunea este lipsită de temei legal, neexistând raporturi juridice dintre reclamantul persoană fizică și societatea pârâtă.
Din această perspectivă, acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă.
Această situație in fapt pune in discuție admisibilitatea cererii de chemare in garanție ( pentru acțiunea in care pretențiile reclamantului, in tot sau in parte, se resping ).
Am arătat mai sus că în cazul respingerii acțiunii, cererea de chemare in garanție este de neconceput.
Față de această situație in fapt și in drept, tribunalul va da totuși expresie principiului celerității principiului civil, deliberând asupra dreptului pe care reclamantul îl are împotriva terțului chemat in garanție, chiar dacă nu a înțeles să se îndrepte, el însuși, împotriva acestuia printr-o acțiune distinctă.
Un asemenea demers este posibil dat fiind caracterul cererii de chemare in garanție, specific veritabilei acțiuni civile.
Nu se încalcă principiul disponibilității în procesul civil (privind dreptul procesual al reclamantului care nu a interes să se judece cu spitalul) deoarece hotărârea judecătorească (hotărâre ce-i profită) se obține nu ca urmare a propriei atitudini procesuale ci ca urmare a cererii pârâtului.
Faptul admiterii cererii de chemare in garanție profită, insă, pârâtului, împotriva căruia s-a declanșat acțiunea civilă.
Nu se poate retine nici ideea că, admițând cererea de chemare in garanție și obligând chematul in garanție către reclamant, in condițiile in care însuși reclamantul nu înțelege să formuleze o asemenea cerere, s-a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece problema in studiu nu privește întinderea dreptului (cât se cere) ci, mai degrabă, sursa dreptului (de la cine se cere).
Respingerea cererii de chemare in garanție pe ideea respingerii cererii principale (respingerea in parte, in corelație cu admiterea in parte), ca inadmisibilă, ar duce la menținerea unei stări de nesiguranță si provizorat pentru toate părțile, in discordantă cu scopul procesului civil, ar duce la inițierea unor noi litigii, atâta timp cât asupra situației in fapt și in drept a avut loc, totuși, o judecată (cognitio) ce impune pronunțarea unei hotărâri.
Nu in ultimul rând, tribunalul a constatat că intr-o veritabilă acțiune civilă (dată fiind independenta cererii de chemare in garanție) chematul in garanție, legal citat, nu a formulat nici o apărare.
Sunt motivele pentru care tribunalul va admite in parte acțiunea precizată, va obliga pârâta la plata premiului lunar pentru perioada indicată în cerere introductivă precum și indemnizația de stabilitate pentru aceeași perioadă.
Pentru perioada anterioară va fi obligat Spitalul Clinic Județean de Urgentă, urmare a admiterii cererii de chemare in garanție formulată de pârât.
Pârâtul chemat în garanție Spitalul Clinic Județean de Urgență C, formulat în termen recurs împotriva sentinței nr.1989/2008 a Tribunalului Dolj, pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii față de Spitalul Clinic Jud.
Critică sentința, în primul rând pentru acordarea a ceea ce nu s-a cerut, respectiv obligarea recurentei la plata indemnizației de stabilitate pentru perioada 01.01.2007 - 15.07.2007, dar și pentru faptul că, potrivit HG nr,670/2007 care prevede acordarea primei de stabilite o dată pe an pentru personalul din unitățile sanitare în cursul trimestrului IV ori, în acest trimestru, reclamanta nu mai era salariata spitalului.
În acest sens precizează că, potrivit HG 650/2007, prima de stabilitate nu este condiționată de perioada lucrată ci pentru a se menține stabilitatea în funcție, așa cum de altfel a precizat și reclamanta.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi modificată.
Sunt întemeiate criticile prin care se susține că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut de reclamantă prin acțiunea completată și precizată la 01.04.2008, deoarece reclamanta, reprezentată de Sindicatul "Sanitas" sa înțeles să cheme în judecată numai SC SRL, iar din prevederile HG nr.670/2007 rezultă că prima de stabilitate se acordă o dată pe an în cursul trim.IV, dar nu proporțional cu perioada lucrată.
Așadar, susținerea pârâtei SC SRL, că pe perioada anterioară contractului de prestări servicii, cât reclamanta nu a fost salariata sa, ci a chematului în garanție, obligația achitării indemnizației de stabilitate revine acestuia, este neîntemeiată, deoarece această indemnizație nu se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat ci doar cu condiția să fie salariat personal contractual la unitatea sanitare, iar prima se acordă de către unitatea de bază, ceea ce pârâta nu contestă.
Reclamanta a înțeles să cheme în judecată doar pe pârâtă, care, prin contractul de prestări servicii și-a asumat răspunderea pentru salariații preluați, iar prin precizarea la acțiune, a extins perioada pentru care solicită indemnizația, dar această indemnizație, nefiind condiționată de timpul lucrat, este irelevantă această precizare, atât în acțiunea precizată, cât și în soluționarea cauzei.
Relevant este că prin HG nr.670/2007 a fost acordată personalului din unitățile sanitare o primă de stabilitate ce se plătește în cursul trim.IV și nu este condiționată de perioada lucrată.
Cum prin contractul de prestări servicii pârâta SC SRL a înțeles să preia în baza art.11.1(2) din contract și personalul existent în conformitate cu legislația în vigoare, iar potrivit art.169 (1-2), aplicabil în cauză, salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul unui transfer al unei părți a unității către alt angajator și drepturile și obligațiile cedentului vor fi transferate integral cesionarului.
Așadar, plata primei respective nefiind condiționată de perioada lucrată și, întrucât se acordă în trim.IV al anului, perioada în care reclamanta a fost angajată a pârâtei SC SRL, care prin preluarea personalului începând cu 15.07.2007 (conf.art.5-5.1 din contract) a preluat obligația de plată, înseamnă că numai această pârâtă are obligația plății, nu și chematul în garanție, Spitalul Clinic Jud. De altfel, în baza principiului disponibilității, reclamanta, atât prin cererea introductivă cât și prin precizarea ulterioară a înțeles să solicite polata sumei numai de la pârâta SC SRL, așa încât obligarea chematei în garanție Spitalul Clinic Jud. de Urgență C este nejustificată, fiind încălcate prev.art.1 din HG nr.670/2007 și art.169 (1-2) CM, motive pentru care va fi admis recursul și modificată sentința, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul garant Spitalul Clinic Județean de Urgență C, împotriva sentinței civile nr. 2989 din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - și intimatul pârât SC IMOBILIARA SRL.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
3.11.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Marian Lungu, Florica Diaconescu
