Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 859/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 859
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Elena Pașcan judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurenta-pârâtă - GRUP, împotriva sentinței civile nr.430 din 02.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru recurenta-pârâtă și av. pentru intimata, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului. În susținere arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală atât pe excepție cât și pe fond. Nu solicită obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pe fond pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, arătând că drepturile bănești au fost acordate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.430/02.06.2008 Tribunalul Bacăua admis acțiunea principală formulată de reclamanții:, G, și, în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților sumele de bani conform dispozitivului sentinței, sume ce reprezintă suplimentări salariale de C si de Paști cuvenite în temeiul art.168 din Contractul Colectiv de muncă, pentru anii 2004-2007, actualizate la data de 09.05.2008, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de salariați al SNP SA, lucrând în diferite zone ale județului B, până la jumătatea anului 2007 când raporturile de muncă au încetat.
Potrivit art. 168. 1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat în anul 2003 între SNP SA și salariații acesteia, reprezentați de, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii concrete a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alineatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta susține că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003 au fost menținute și în anii următori, astfel încât obligația prevăzută de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă ar fi fost îndeplinită, însă această susținere nu putea fi verificată decât prin efectuarea unei expertize contabile care să precizeze mai întâi modalitatea în care a fost stabilit cuantumul primelor cuvenite salariaților de Paști și de la nivelul anului 2003 (societatea pârâtă nefăcând nici un fel de dovadă în acest sens), care să definească noțiunile de "salariu de bază mediu" despre care vorbește Contractul Colectiv de Muncă și de "salariu mediu brut" la care fac referire adresele nr. 1566/25.03.2003, 313/25.01.2005, 713/15.05.2006 și 504/11.06.2007 și care să stabilească dacă prin menținerea sumelor acordate în anul 2003 în salariile reclamanților se poate conchide că obligația prevăzută de art. 168 din NM. a fost îndeplinită de către SC SA, probă cu administrarea căreia pârâta nu a fost de acord.
Instanța a reținut, față de înscrisurile existente la dosar,că, urmare a modificării alineatului 2 al articolului 168 din Contractul Colectiv de Muncă (prin contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006) în sensul că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", societatea pârâtă nu a mai acordat reclamanților, în cursul anilor 2004, 2005,2006 și 2007, suplimentările salariale prevăzute la alineatul 1.
Coroborând dispozițiile art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă pentru anii 2005 și 2006, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alineatul 1 al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007, aceste suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Motivat de faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin articolul anterior enunțat, acțiunea a fost admisă, cu consecința obligării unității la plata sumelor constând ca prime (Paști 2007, Paști și C 2006, 2004), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, conform dispozițiilor art. 1084.civil.
În ceea ce privește baza de calcul a drepturilor salariale recunoscute de art. 168.1 din, deși pârâta a susținut că aceasta este reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, salariu ale cărui valori sunt cele stabilite prin adresele nr. 2022/04.09.2007 și 2919/12.11.2007, instanța a constatat că această susținere nu poate fi luată în considerare având în vedere faptul că potrivit adresei nr. 2919/2007 pârâta a stabilit în mod unilateral și retroactiv cuantumul salariului de bază mediu pentru anii 2003 - 2007, în contradicție cu adresele transmise anual structurilor teritoriale ale care stabilesc cuantumul " salariului mediu brut " ( adresele nr. 1566/25.03.2003, nr.313/25.01.2005, 713/2006 și 504/2007).
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e din Codul Muncii, care se referă la o prescripție specială, ci prevederile art. 283 lit. c din Codul Muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale, astfel încât cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat a declarat prezentul recurs unitatea intimată, care a criticat nelegalitatea acesteia, invocând în esență următoarele:
- nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la natura drepturilor salariale solicitate de intimați.
Astfel, conform dispozițiilor art.168 1 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C, de drepturi salariale suplimentare, în cuantum egal cu salariul mediu pe societate.
Drepturile pretinse de intimați nu au natura unor drepturi salariale, având caracterul unor drepturi cu caracter periodic, menționate ca atare în; pe cale de consecință, termenul de prescripție, în cauză, era cel de 6 luni, conform dispozițiilor art.283 1 lit. "e" din Codul Muncii, și nu de 3 ani, cum a reținut prima instanță.
- pe fondul cauzei, hotărârea, de asemenea, este nelegală, întrucât drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia dintre intimați, conform clauzelor pe anii 2003, 2004; o astfel de clauză a fost inserată și în versiunea republicată a din anul 2005, aceasta stipulând că, în anul 2003 suplimentările salariale de la 1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat; a mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a reținut corect voința părților semnatare, voință ce a fost consemnată, de altfel, și în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31.08.2007 și nr.3793/18.06.2007, precum și în actul adițional la. înregistrat cu nr.1090/22.02.2008, în care se statuează că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au devenit parte a salariului intimaților.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de natura dreptului pretins, se apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, prin însuși art.168 din se stipulează faptul că salariații vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Din interpretarea textului art.168 din astfel cum a fost redactat, rezultă că dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 1 Codul Muncii și nu cel de 6 luni prevăzut la art.283 1 lit. "e" al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea
În ceea ce privește fondul recursului, se va reține:
Din analiza contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru perioadele 2004-2007, contracte depuse în xerocopie la dosarul instanței de fond, rezultă că art.168 1 are aceeași formulare în toate contractele, în sensul că intimații, salariați ai SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Pași și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
2 al art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de; ulterior, în contractele pentru anii 2005-2007 precizând, faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la 1 al articolului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ori, maniera de redactare a art.168 2, în contractele colective de muncă, succesive și interpretarea teleologică a textului, relevă faptul că drepturile stipulate la 1 al articolului, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2004-2007, pentru care, în, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
Totodată, se constată că, salariul mediu de bază prevăzut în art.168 1 al contractelor colective de muncă, este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neproducând nicio dovadă neechivocă, în acest sens.
În ce privește adresele nr.5140/31.08.2007 și 3793/18.06.2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat la 1090/22.02.2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea 1 și 2 al art.168 din, nu prezintă relevanță în speță, întrucât adresa nr.3793/18.06.2007 (fila 21 dosar fond) nu menționează calitatea persoanei semnatare, mandatul acesteia, calitatea de reprezentant la, iar ambele adrese nu au fost urmate de o decizie a conducerii societății care să stipuleze în mod explicit includerea în salariul de bază a dreptului solicitat de intimați; pe de altă parte, actul adițional la. încheiat la 21.02.2008, invocat de recurentă, este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile obiect al prezentului litigiu.
În raport de cele anterior arătate, se reține că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a textului art.166 1 coroborat cu art.238 1 lit. "e" din Codul Muncii, art.168 1 și 2 din
Pe cale de consecință, apreciind în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta să plătească intimatei, suma de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta-pârâtă - GRUP, împotriva sentinței civile nr.430 din 02.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Elena Pașcan, Camelia Viziteu, Niculina Țiț
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red.
Tehnored./2 ex.
16.12.2008
Președinte:Elena PașcanJudecători:Elena Pașcan, Camelia Viziteu, Niculina Țiț
