Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 8630/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 8630
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, împotriva sentinței nr. 3171 din 10.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA - GRUP, reprezentată de avocat, cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței recurate și modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii, conform motivelor formulate și concluziilor scrise.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr.3171/10.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimata SC SA
S-a admis acțiunea formulată de petentul intimata fiind obligată să plătească petentului drepturile bănești reprezentând un salariu de bază mediu la nivelul societății pentru sărbătorile de Paști 2005-2007 și C 2005-2007, actualizate la data plății efective.
S-a constatat prescrisă acțiunea privind plata drepturilor bănești pentru anul 2004.
A fost obligată intimata la plata către reclamant a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în primul rând faptul că este neîntemeiată excepția invocată de intimată privind prescripția dreptului la acțiune, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 al.1 lit. c din Codul Muncii, potrivit cărora acțiunea este supusă prescripției extinctive de 3 ani și nu dispoz. art. 283 al.1 lit. e, reclamantul solicitând plata unor drepturi salariale și nefiind vorba de neexecutarea unei clauze stipulată în
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au avut în vedere prev. art. 168 al.1 din la nivelul SA pe anul 2004 dispoziții care arată că " cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, iar cu minim 15 zile înainte, de fiecare eveniment pentru care se vor acorda suplimentările vor începe negocierile cu I în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
La alin.2 al art. 168 din CCM/2004 s-a menționat că pentru anul 2003 suplimentările salariale vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, dispoziții menținute și în pe anii 2005-2007.
Prin CCM la nivel de unitate pe anul 2005 fost modificat al.2 menționându-se că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, același text regăsindu-se și în CCM pe anul 2006, 2007.
În ceea ce privește adresa Comisiei Paritare / 18 iunie 2007 și Nota asupra precizării situației Primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA întocmite la data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și Federației Sindicale s-a reținut că nu pot fi luate în considerare, întrucât a fost reinterpretată clauza cuprinsă în art. 168 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de unitate după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual, și cu încălcarea dispoz, art. 31 din LG.130/1996.
Art. 31 din Legea 130/1999 cuprinde o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Prima instanță a concluzionat că aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază doar pe anul 2003 fiind indubitabil că ele nu au fost incluse în salariul de bază pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut textul alin. 1 al art. 168. Părțile nu au consemnat în CCM pe 2005 și 2006 că aceste suplimentări au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Cât privesc apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii invocată de intimată, prima instanță a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
În privința solicitării intimatei de a se dispune administrarea în cauză a probei expertizei contabile care să stabilească cuantumul drepturilor salariale suplimentare, s-a considerat că este neutilă și nepertinentă, din înscrisurile depuse la dosar reținându-se elementele de calcul care să permită cuantificarea drepturilor solicitate, iar pe de altă parte dispoz. art. 168 al.1 din raportează aceste drepturi la salariul deb ază mediu pe P: SA și nu la salariul brut pe unitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând- ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004,2005,2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare prin raportare la Lg. 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. Art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007.
Prin decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 s-a constatat că sumele pe care pârâta le datora cu acest titlu au fost incluse în salariul de bază și nu s-a propus o interpretare a CCM.
Edificatoare este în acest sens adresa nr. 2919/12.11.2007 din care rezultă evoluția salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007.
Pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților comisia paritară a adoptat această decizie intitulată "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al SA" prin care s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare a CCM a fost aceea că începând cu anul 2003 suplimentările salariale să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Aceste suplimentări au fost incorporate în salariul de bază în urma negocierii dintre societate și sindicat, astfel că din elemente variabile au devenit elemente fixe, fiind acordate permanent pe întreaga perioadă 2003 - 2007. Dovada introducerii în salariul de bază al acestor suplimentări este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluție crescătoare.
În drept se invocă dispoz. art. 3041și art. 312.pr.civlă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Se invocă necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară pentru dovedirea susținerilor din întâmpinare și a criticilor formulate în recurs, pentru a se verifica creșterea salariului mediu brut pe în anii 2004-2007 și natura drepturilor salariale.
Recurenta a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Rezultă din modalitatea de redactare a art. 168 din CCM că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salariară.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art.- 283 din și ca urmare termenul de prescripție este cel reglementat de disp. art. 283 lit. c din
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din.
Pe fondul cauzei criticile recurentei sunt nefondate pentru următoarele argumente:
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, angajații cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
Al. 2 al art. 168 fost însă modificat în sensul că " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 2007 se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. Art. 1 al. 1 din Lg. 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Lg. 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel de unitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Lg. 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritale ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Proba cu expertiză solicitată de recurentă în recurs este inadmisibilă în raport de dispoz, art. 305 cod pr.civ. și nu se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vedere administrării acestei probe de către prima instanță, întrucât cauza a fost analizată pe fond, în cauză nefiind aplicabile dispoz. art. 81 din L 168/1999 raportat la art. 312 alin.5 cod pr.civ.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de declarat de pârâta SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr. 3171/10.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex/5.11.2008
Tehn.red.
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Gabriel Viziru, Mihaela Mitrancă
