Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 872/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 872/ Dosar nr-
Ședința publică din 22 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta - " " SRL B, împotriva sentinței civile nr. 512/M din data de 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea intimatei reclamante să formuleze și să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.06.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 512/M/2009 a Tribunalului Brașova fost admisă acțiunea reclamantei ( ) prin mandatar, iar pârâta - SRL Baf ost obligată să-i plătească bonuri de masă aferente lunii septembrie 2008 și perioadei 01.10.2008 - 16.10.2008, sau contravaloare acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamant, în calitate de angajat, și pârâtă, s-au desfășurat raporturi de muncă conform contractului individual de muncă -/28.11.2005, ce au încetat potrivit acordului părților la data de 16.10.2008.
Potrivit contractului de muncă la nivel de unitate - art. 62 s-a hotărât acordarea tichetelor de masă conform Legii 142/1998. În cazul în care societatea nu are posibilități financiare acordarea tichetelor poate fi suspendată.
Reclamanta nu a primit bonuri de masă aferente lunii septembrie 2008 și pentru perioada 01.10.2008 - 16.10.2008
În art.287 Codul muncii și art.75 din Legea nr. 168/1999 este consacrată obligația angajatorului ca până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa. Angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse unilateral și să prezinte probele până la primul termen de judecată, sub sancțiunea decăderii din acest drept. Așa fiind, în conflictele de drepturi, sarcina probei este răsturnată, aceasta nu revine reclamantului (salariat) în temeiul art.1169 Cod civil, ci angajatorului.
În cauză, pârâta nu a înțeles să propună probe din care să rezulte acordarea bonurilor de masă solicitate de reclamant iar instanța de fond a înlăturat înscrisul depus la fila 27 pentru dovedirea acordării bonurilor de masă pe luna septembrie 2008 pe care apare o semnătură în dreptul numelui reclamantei apreciindu-se că nu face dovada primirii acestor bonuri. În urma verificării de scripte, tribunalul, comparând semnăturile reclamantei cu cea de pe înscris a concluzionat că aceasta nu îi aparține, observându-se ușor că litera D de pe înscris cu cea realizată de reclamantă sunt total diferite.
Având în vedere dispozițiile art. 243 din Codul muncii și art.30 din Legea 130/1996 care prevăd faptul că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie și că neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea celor vinovați și văzând că pârâta nu a făcut dovada că s-a suspendat acordarea bonurilor de masă, tribunalul a apreciat că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de bonuri de masă.
Cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă de către instanța de fond având în vedere nedovedirea efectuării acestor cheltuieli.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs pârâta - SRL B, iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată pentru următoarele considerente.
Din punct de vedere procedural acțiunea dedusă judecății nu a fost motivată iar instanța în mod eronat s-a substituit, prin motivare, reclamantei.
În ceea ce privește acordarea bonurilor de masă, recurenta arată că Legea nr.142/1998, lasă la latitudinea angajatorilor posibilitatea acordării acestor drepturi. Cu toate acestea, reclamanta și-a primit bonurile, inclusiv pe luna septembrie 2008, astfel cum s-a dovedit cu înscrisul semnat de reclamantă, semnătura fiind identică cu cea de pe contractul individual de muncă, când reclamanta se numea și se semna cu specimenul.
Referitor la cele 16 zile din luna octombrie 2008, bonurile de masă nu puteau fi acordate conform dispozițiilor actului adițional nr. 1/2008 la RO.. care stabilește că de acest drept nu beneficiază persoanele care își încetează activitatea din inițiativa lor și nu respectă preavizul de 15 zile calendaristice.
Recursul este nefondat.
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei judecăți, cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă. Obiectul cererii este determinat, în sensul că se solicită "bonurile de masă pe lunile septembrie și octombrie 2008". Eventualele carențe ale acțiunii pot fi și au fost suplinite în timpul soluționării cauzei, potrivit art. 114 și art. 129 Cod procedură civilă. Doar lipsa semnăturii și a obiectului acțiunii atrage nulitatea cererii.
Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept, judecătorul are chiar îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. (art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă).
Pe fondul cauzei, motivele de recurs sunt nefondate.
Societățile comerciale au posibilitatea de a acorda sau nu bonuri de masă angajaților, în conformitate cu Legea nr. 142/1998 și cu prevederile art. 42 alin. 2 din CCM la nivel național. Din momentul în care societatea a reglementat acordarea acestor drepturi prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, dispozițiile acestui din urmă contract devin obligatorii pentru părțile contractante. Ori, prin art. 62 din CCM la nivel de unitate se stipulează expres că "părțile au hotărât, de comun acord, acordarea tichetelor de masă", iar în situația imposibilității financiare, acordarea acestora poate fi suspendată. Această clauză este obligatorie pentru părți potrivit art. 5 din Legea nr. 130/1996, modificată, privind contractul colectiv de muncă și art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii iar societatea nu a făcut dovada suspendării aplicării acestei prevederi contractuale cu respectarea formalităților cerute de lege.
În ceea ce privește limitarea acestor drepturi pentru angajații "care se lichidează în cursul lunii și nu respectă preavizul de 15 zile calendaristice", curtea reține că această restricționare nu este prevăzută în contractul colectiv de muncă iar actul adițional nr. 1 /2008 invocat de către societatea pârâtă aduce modificări a Regulamentul de ordine interioară nr.1/2008 și nu poate aduce atingere unor drepturi reglementate prin voința părților prin contractul de munca întrucât prin regulamentele de ordine interioară se stabilesc obligații ale angajaților altele decât cele ce țin de plata drepturilor salariale. Astfel, potrivit art. 31 din Legea nr. 130/1996 clauzele CCM pot fi modificate doar în condițiile legii, iar modificările devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară aleasă de părți. În speță nu s-a făcut dovada faptului că CCM la nivel de unitate a fost modificat cu respectarea legii, astfel încât clauzele acestuia sunt obligatorii iar reclamantei i se cuvine plata bonurilor de masă până la data încetării raporturilor juridice de muncă pentru fiecare zi lucrată.
În ceea ce privește dovada achitării acestor drepturi pentru luna septembrie, în mod corect instanța de fond a procedat la verificarea de scripte și analizând semnătura de pe acest înscris, a concluzionat că aceasta nu aparține reclamantei. Într-adevăr, din înscrisurile depuse la dosar și necontestate de părți, precum și din probele date în fața instanței de fond rezultă că reclamanta obișnuiește să scrie și să semneze cu caractere cursive iar nu cu litere de tipar. Apărarea recurentei potrivit căreia semnătura reclamantei de pe contractul de muncă este identică cu cea de pe înscrisul analizat nu corespunde adevărului, cele două semnături diferențiindu-se substanțial tocmai prin caracterul italic al semnăturii de pe contract.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul pârâtei va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - " " SRL B împotriva sentinței civile nr. 512/M/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./22.06.2009
Tehnoredact./24.06.2009/ 2 ex.
Jud. fond,
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
