Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.88/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, și intervenientul, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură cu sediul în F, str. -. -. nr.15, bloc 15,.9, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 717/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SA B, cu sediul în B, calea nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata - pârâtă SC SA avocat ce substituie pe avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenții, și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenții au depus la dosarul cauzei concluzii scrise și au solicitat judecarea cauzei în lipsă; în cauză s-a formulat cerere de abținere de către doamna judecător cerere ce a fost soluționată în ședința din Camera de Consiliu din 23.01.2009.
S-a dat citire încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu din data de 23.01.2009 prin care s-a admis cererea de abținere formulată de judecător, completul de judecată fiind compus cu participarea judecătorului din planificarea de permanență, încheindu-se în acest sens proces verbal care s-a atașat la dosar.
Apărătorul intimatei arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat. În mod corect instanța de fond a reținut că cererea este nefondată. Planul social este o anexă a, iar reclamanților li s-au acordat indemnizațiile de concediere. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 717/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanții, și intervenientul în nume propriu în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea reclamanții, și intervenientul în nume propriu au chemat in judecata pa parata SC. SA pentru ca prin hotărâre judecătorească sa se dispună obligarea paratei la plata sumelor reprezentând salarii cuvenite ca urmare a executării necorespunzătoare a obligației de acordare a plăților compensatorii datorate ca urmare a încetării contractului individual de munca, sume actualizate conform indicelui de inflație.
In motivare au arătat ca au fost salariați ai paratei SC SA B, punctul de lucru V, având o vechime de peste 15 ani si ca in urma procesului de reorganizare si restructurare a paratei aprobat in anul 2005 s-a trecut la disponibilizarea personalului din acest punct de lucru.
Disponibilizarea s-a făcut in conformitate cu Planul social-anexa la contractul colectiv de munca aprobat de Consiliul de administrație al paratei in anul 2005.
Conform pct. 4 din Planul social angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, in funcție de vechimea in munca, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Sumele calculate prin Decizia de încetare a contractului individual de munca nu sunt corecte, întrucât in anul 2005 salariul mediu brut la nivelul paratei era de 1400 lei pe persoana, iar in anul 2006 de 1850 lei, pentru anul 2007 fiind de 2000 lei pe persoana.
A mai arătat ca potrivit art. 50 din contractul colectiv de munca pe anii 2005 si 2006, in caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 6 luni la trei ani- 1 salariu mediu net, de la trei la 10 ani- 2 salarii medii nete, de la 10 la 15 ani- 3 salarii medii nete, peste 15 ani- 4 salarii medii nete.
In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani- 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani- 3 salarii medii nete, peste 10 ani- 5 salarii medii nete.
Din interpretarea contractului colectiv de munca si a Planului social rezulta, arata reclamanții, ca parata ar avea de achitat o diferență de suma la plățile compensatorii efectuate.
A precizat că plățile compensatorii trebuiau sa fie acordate la nivelul salariului mediu brut, așa cum prevede Planul social anexa la CCM.
Sumele acordate nu sunt supuse impozitării, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, in condițiile disp. art. 54 pct.4 din Codul fiscal.
Prin întâmpinarea din data de 16.09.2008 parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, in esență, că sumele acordate in baza Planului social nu se cumulează cu cele prevăzute in contratul colectiv de munca.
Aceasta împrejurare rezulta din ul încheiat la data de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părțile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social- voința comună a părților - a fost aceea de a modifica in favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizațiile de concediere-.
A mai arătat ca toate aceste acte reprezintă voința părților și aceasta voință nu poate fi modificata pe cale judiciara.
O dovada in plus pentru cele susținute este faptul ca in CCM pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude insa acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a retinut următoarele:
Reclamanții, și intervenientul în nume propriu au fost salariați ai paratei, iar prin deciziile aflate la filele 17-33 și respectiv 36-38 din dosar aceștia au fost disponibilizați, cu acordarea unei indemnizații de concediere stabilite in baza art. 50 din contractul colectiv de munca, completate cu prevederile Planului social, ținând cont de vechimea in cadrul a salariatului.
Reclamanții au susținut ca aceste sume, acordate cu titlu de indemnizație de concediere, nu sunt corect calculate, ele cumulându-se cu sumele ce erau prevăzute in art. 50 din Contractele colective de munca pe anii 2005, 2006 si 2007.
Conform pct. 4 din Planul social angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, in funcție de vechimea in munca, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani
Acest Plan social constituie anexa la contractul colectiv de munca.
Potrivit art. 50 din contractul colectiv de munca pe anii 2005 si 2006, in caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 6 luni la trei ani- 1 salariu mediu net, de la trei la 10 ani- 2 salarii medii nete, de la 10 la 15 ani- 3 salarii medii nete, peste 15 ani- 4 salarii medii nete.
In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani- 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani- 3 salarii medii nete, peste 10 ani- 5 salarii medii nete.
Din ul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părțile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social- voința comuna a părților - a fost aceea de a modifica in favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizațiile de concediere- rezulta ca voința comuna a părților contractante a fost aceea de a modifica in favoarea salariaților prevederile contractului colectiv de munca si nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizație de concediere.
S-a susținut de către reclamanți si faptul ca nu este corect modul de calcul al acestor indemnizații, având in vedere ca ele trebuiau calculate la nivelul salariului mediu brut pe.
Insă, articolul 4 din Planul social stabilește modalitatea de stabilire a indemnizației de disponibilizare luându-se in calcul salariul mediu brut pe anul anterior, care, pentru anul 2005 fost de 1400 lei ( salariul mediu brut din anul 2004 ), iar pentru anii următori s-a stabilit ca salariul mediu brut care va sta la baza indemnizațiilor de disponibilizare sa va calcula aplicând procentul de creștere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, așa cum a fost calculat in anul anterior ( versiunea finala a Planului social din data de 21.04.2005, fila 18 din dosar ).
Așadar, este eronata susținerea reclamanților in sensul că indemnizația de concediere se stabilește înmulțind pur și simplu numărul de salarii cuvenite in funcție de vechimea in cadrul cu salariul mediu brut pe unitate, având in vedere ca Planul social- anexa la contractul colectiv de munca, act ce reprezintă legea părților, prevede o alta modalitate de calcul, acceptata de angajați, prin reprezentanții lor, prin semnarea acestui act.
Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, iar potrivit disp. art 31 alin 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru.
Modificările se comunica organelor prevăzute de lege, așa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din același act normativ.
Potrivit disp. art. 969 cod. Civil convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiași articol aceste convenții se pot revoca doar cu consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Este evident ca părțile au modificat, prin Planul social, prevederile contractului colectiv de muncă cuprinse in art. 50 cu privire la indemnizațiile de concediere, astfel ca acțiunea formulată este neîntemeiată, și a fost respinsă ca atare.
O dovada in plus este faptul ca in CCM pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Referitor la plata impozitelor aferente sumelor plătite cu titlu de indemnizație de concediere, din avizele depuse de către pârâtă, precum și din disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal rezultă că acestea sunt datorate de către angajator, aspect care, de altfel, nu a fost contestat de către pârâtă.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
1.Stabilirea de către instanță a unei situații de fapt eronată, neconformă cu realitatea.
În susținerea motivelor de recurs au invocat faptul că Planul social în forma sa finală din 21.04.2005 completează prevederile art.50 din Contractul colectiv de muncă și nu reprezintă o variantă opțională a acestuia.
Formula de calcul folosită de reclamanții- recurenți conduce la un rezultat diferit, rezultând diferențe care nu se justifică( a dat exemplul unui salariat cu o vechime de 15 ani disponibilizat în luna ianuarie 2007).
Drepturile minimale prevăzute în art.50 din contractul colectiv de muncă nu au fost completate cu drepturile din Planul social iar amendamentul invocat de pârâtă este nul și neopozabil.
2.Caracterul formal al ului din data de 13.09.2006 apărut după înregistrarea Planului social la ITM B, nerespectarea procedurii impuse de lege, pentru a indice în eroare instanța asupra situației de fapt.
3.Încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.30, 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, sub aspectul modificărilor aduse prin amendament fără ca acesta să fie înregistrat sau recunoscut legalitatea sa de către salariați.
În speță operează dispozițiile Legii nr.130/1996 și, prin urmare, amendamentul este lovit de nulitate și nu poate fi opozabil.
Instanța nu s-ar fi pronunțat asupra formulei de calcul a indemnizației de concediere folosită de pârâta SC SA, calcul efectuat în afara dispozițiilor punctului 4 din Planul social.
Au solicitat admiterea recursului iar în rejudecare modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii pe fond a acțiunii introductive, ca fiind întemeiată.
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8, 9, art.3041și art.3121pr.civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-pârâtă SC SA Baa preciat acțiunea ca fiind nefondată față de prevederile convenite de părți prin Planul social prin ul din 13.09.2006 care reprezintă o clauză interpretativă a planului social.
Examinând recursul declarat pe baza motivelor astfel invocate de reclamanți potrivit celor de mai sus, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civilă, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Pretențiile formulate în cauză vizează întinderea plăților compensatorii avându-și izvorul în pct.4 din Planul social intervenit la data de 21.04.2005 și art.50 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate încheiate pentru perioada 2005-2008.
Planul-social Anexă la contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA, încheiat la data de 21.04.2005 între patronat și salariați reprezentați de, a fost determinat de reorganizarea activității societății conducând la întocmirea proiectului de concediere colectivă.
Cât privește compensațiile acordate salariaților, conform prevederilor art.4 din Planul Social, s-a convenit asupra acordării a 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul aferente anului anterior celei în care are loc disponibilizarea, funcție de vechimea în cadrul unității.
Pe de altă parte, prin dispozițiile art.50 din Contractele colective de muncă la nivel de, pe anii 2005-2007 s-a prevăzut în cazul concedierilor din motive care nu țin de persoana salariatului, acordarea de către societate a unei indemnizații minime de concediere, valorile acordate efectiv fiind stabilite prin negociere cu.
La data de 9.01.2006 părțile au convenit asupra încheierii unui privind punctul 4 din Planul social sub aspectul întinderii și modalității de calcul a indemnizațiilor de concediere, funcție de salariul mediu brut pe ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
De asemenea, prin ul la Planul social din 13.09.2006 aceleași părți au convenit asupra completării punctului 4 din Planul social, în sensul explicitării voinței comune a acestora de a nu cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă.
De altfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2008 s-a prevăzut la art.50 al.5 că acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea sumelor prevăzute la al.1 al aceluiași articol.
Drept urmare în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că părțile au modificat prin planul social prevederile art.50 din contractul colectiv de muncă, cu privire la indemnizațiile în caz de concediere, potrivit voinței comune a acestora.
Interpretând dispozițiile art. 50 din contractul colectiv de muncă instanța constată că sumele invocate se referă strict la situația concedierilor individuale. În cazul concedierilor colective valorile acordate sunt stabilite prin negociere cu, plecând de la formula utilizată în situația precedentă, care stabilește indemnizația minimă ce va fi acordată de societate.
În consecință, art. 50 din contractul colectiv de muncă stabilește doar niște valori minime de la care se începe negocierea. În speță, fiind vorba de o concediere colectivă, prin Planul Social aprobat au fost negociate drepturi cu o valoare superioară, respectiv de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Nu pot fi primite astfel criticile recurenților- reclamanți privind stabilirea de către instanță a unei situații de fapt eronată, neconformă cu realitatea.
Nu se poate reține că amendamentele încheiate ar avea un caracter formal atâta timp cât reprezintă rezultatul negocierii între reprezentanții societății și ai salariaților, fiind încheiate și însușite în forma depusă la dosar.
Sub aspectul cuantumului acestor indemnizații acordate recurenților-reclamanți, din deciziile individuale privind încetarea contractului individual de muncă rezultă valoarea netă a indemnizațiilor de concediere corespunzătoare vechimii fiecăruia în cadrul.
Potrivit precizărilor aduse baza de calcul a constituit-o valoarea salariului mediu brut din anul anterior( 1400 lei în 2005) cu aplicarea pentru anii 2005-2008 coeficienților de creștere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, așa cum a fost acesta calculat în anul anterior( 1582 lei în 2006, 1796 lei în 2007 și 2074 lei în 2008).
Din sumele rezultate s-a scăzut cota de impozit pe venit, conform amendamentului încheiat de părți, depășindu-se indemnizația de concediere în sumă netă menționată în decizia de concediere și primită de către salariat.
Fiind vorba despre sume brute, în mod corect pentru acestea au fost reținute toate contribuțiile sociale datorate statului, nu doar impozitul pe venit, în mod normal sumele primite fiind mai mici decât cele calculate de reclamanți.
În lipsa altor dovezi rezultă că indemnizațiile de concediere astfel acordate recurenților-reclamanți au fost în mod corespunzător calculate și achitate.
Cu privire la lipsa de opozabilitate a amendamentului pe motivul neînregistrării legale a acestuia, dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.30/1996 vizează situația modificărilor aduse contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În speță, amendamentul invocat nu reprezintă o modificare propriu-zisă a contractului colectiv de muncă rolul acestuia fiind acela de a asigura o interpretare clauzelor cuprinse în Planul social în referire la acordarea indemnizațiilor intervenite pentru același motiv, al concedierii, ca urmare nu era necesară înregistrarea sa la ITM, așa cum invocă recurenții.
Potrivit acestuia, voința comună a părților a fost aceea de a modifica încadrarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă și nu de a anula indemnizațiile de concediere în baza Planului social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă.
Mai mult, în deciziile de încetare a contractului individual de muncă ale reclamanților sunt prevăzute sumele care urmează a fi plătite cu titlu de indemnizație de concediere, iar reclamanții nu au contestat aceste decizii în termenul legal.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr.717/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și intervenientul, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură cu sediul în F, str. -. -. nr.15, bloc 15,.9, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 717/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 Ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /23.02.2009
:DC/ 2 ex/23.02.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Alina Savin, Mihaela Neagu
