Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 880/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 880
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta-recurentă Ministerul Justiției B împotriva sentinței civile nr. 16/PI/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, pârâta-intimată Tribunalul Timiș și intervenient-intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 08.04.2008, prin care a fost amânată pronunțarea asupra cererii de recurs pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 16/10 ianuarie 2008 Tribunalului Timiș și îndreptată prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu a aceluiași tribunal, la 30 ianuarie 2008, s-a admis acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Timiș, dispunându-se menținerea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13 pe perioada 01.12.2003 - 31.03.2006, indemnizație la care se adaugă sporurile legal cuvenite.
Pârâții au fost obligați în solidar, la plata diferențelor de salariu rezultate din aplicarea coeficientului 13 față de 12,5 pe perioada 01.12.2003 - 31.03.2006, împreună cu sporurile cuvenite, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pârâții au mai fost obligați să procedeze începând cu 01.04.2006 la salarizarea reclamantului conform anexei A pct. 19 din OUG nr. 27/2006, prin aplicarea la valoarea sectorială de referință a coeficientului de multiplicare 17 și a sporului legal cuvenit.
De asemenea, pârâții au fost obligați și la plata diferențelor de salariu rezultate din indemnizația acordată și cea la care avea dreptul prin aplicarea coeficientului de multiplicare 17 calculată începând cu data de 01.04.2006 până la zi în cuantum de 26522 RON, împreună cu sporurile cuvenite, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
În ce-l privește pe intervenientul în interes propriu, s-a dispus menținerea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 15 pe perioada 01.12.2003 - 01.07.2005, indemnizație la care se adaugă sporurile legal cuvenite, obligând pârâții în solidar la plata diferențelor de salariu rezultate din aplicarea coeficientului 15 față de 12,5 pentru perioada 01.12.2003 - 01.07.2004 în cuantum de 19855 RON împreună cu sporurile cuvenite actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre s-au respins excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și a inadmisibilității, formulate de Ministerul Justiției, ca rămase fără obiect, cât și excepția tardivității, invocată de același Minister, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că atât reclamantul cât și intervenientul au îndeplinit funcția de judecător financiar în cadrul Camerei de Conturi T, fiind salarizați conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 50/1996, cu coeficientul de multiplicare 13 și respectiv 15.
În conformitate cu OUG nr. 117/24.10.2003, modificată cu Legea nr. 49/23.03.2004, activitatea jurisdicțională, precum și personalul instanțelor Curții de Conturi, a fost preluată de instanțele judecătorești, iar după preluare, cei doi au funcționat în calitate de judecători în cadrul Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, în baza Ordinului Ministrului Justiției nr. 554/C/23.02.2004.
În ce privește salarizarea, judecătorii trebuiau să fie salarizați conform art. 39 alin. 2 cap. A anexa 1 cu coeficientul de multiplicare regăsit în același text de lege, neputându-se reține că cei 2 judecători și-au întrerupt activitatea, odată cu preluarea acestora de către instanțele de drept comun, întrucât, în înțelesul Ordinului nr. 554/C/01.12.2004, aceștia practic au fost transferați și ca atare nu li s-a întrerupt sau suspendat contractul individual de muncă.
Ca o consecință a admiterii acestui capăt de cerere principal, tribunalul a constatat ca fiind întemeiate și celelalte petite.
În ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș în soluționarea cauzei, s-a respins ca fiind rămasă fără obiect, ca urmare a competenței materiale stabilite de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 542/12.06.2007 pronunțată în dosar nr-.
Excepția tardivității s-a respins cu motivarea că, fiind vorba de un litigiu de muncă, îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii, situație în care termenul de revendicare a drepturilor salariale este de 3 ani, potrivit art. 166 din Codul muncii.
Excepția de inadmisibilitate s-a considerat ca fiind rămasă fără obiect, ca urmare a calificării cererii de chemare în judecată de către Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 542/12.06.2007 ca fiind o acțiune asimilată unui litigiu de muncă, nu acțiune în contencios administrativ.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru cazul de modificare prevăzut la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că sentința primei instanțe a fost dată cu încălcarea normelor de ordine publică ce reglementează prescripția extinctivă, întrucât, fiind vorba de prestații periodice cu caracter succesiv, pretențiile reclamantului și ale intervenientului ar fi trebuit examinate numai pentru perioada de 3 ani - durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii, respectiv a formulării cererii de intervenție în interes propriu, iar în concret, termenul de prescripție a început să curgă, pentru fiecare prestație, din momentul plății lunare a indemnizației de încadrare.
Un alt motiv de recurs invocat, a fost în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, întrucât, potrivit dispozițiile art. 39 alin. 2 din OUG nr. 177/2002, intimații-reclamanți au fost doar salarizați cu coeficientul de multiplicare 13 corespunzător funcției de judecător de C de apel pe perioada cât au îndeplinit funcția de judecător în cadrul Curții de Conturi, dar nu au avut niciodată recunoscut gradul profesional de judecători de C de apel.
În consecință, recurentul a concluzionat că reclamanții-intimați au fost numiți și nu transferați la Tribunalul Timiș, situație față de care în mod corect drepturile salariale le-au fost stabilite prin ordin al ministrului justiției la nivel de tribunal.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, coroborat cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Cu privire la prescripția extinctivă, invocată de recurent, raportat la art. 166 Codul muncii, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile bănești erau datorate, nefiind incidente dispozițiile prevăzute de art. 42 din OUG nr. 177/2002, în conformitate cu care trebuia atacat Ordinul Ministrului Justiției nr. 554/C/23.02.2004, în termen de 5 zile.
Acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data de 21.12.2006, adică în termenul general de prescripție prevăzut de art. 8 și art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Nici celălalt motiv de recurs invocat, vizând aspecte legate de fondul cauzei, nu este întemeiat.
Astfel, intimații au îndeplinit funcția de judecător financiar, respectiv președinte al Colegiului Jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi T, fiind salarizați conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 50/1996.
Prin OUG nr. 117/24.10.2003, aprobată prin Legea nr. 49/23.03.2004, activitatea jurisdicțională, precum și personalul instanțelor Curții de Conturi a fost preluată de către instanțele judecătorești.
În perioada în care au îndeplinit aceste funcții, intimații au fost salarizați conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 50/1996 republicată și modificată, potrivit căruia, judecătorii financiari din cadrul Camerelor de Conturi se salarizează cu coeficientul de multiplicare prevăzuți la cap. A al anexei 1 la prezenta lege, pentru funcțiile similare din cadrul Curților de apel, adică coeficientul de multiplicare 13, fiind de necontestat că la momentul preluării sale de către pârâtă, intimații beneficiau de acest coeficient.
La data de 1 decembrie 2003 s-a realizat transferul activității de jurisdicție în temeiul OUG nr. 117/2003 de la Curtea de Conturi la Ministerul Justiției, respectiv tribunale, fiindu-le diminuate drepturile salariale prin acordarea coeficientului de multiplicare 12,5, iar începând cu data de 1 aprilie 2006, prin acordarea coeficientului de multiplicare 15, cât este prevăzut pentru judecătorii de tribunal, deși drepturile salariale avute de reclamantul intimat, și respectiv intervenientul în interes propriu-intimat, trebuiau menținute ca urmare a transferului lor la tribunal, respectiv pentru perioada 01.12.2003 - 31.03.2006, coeficientul 13 și cu începere din 01.04.2006, coeficientul de multiplicare 17, în raport de care să fie stabilită indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu sporurile legale cuvenite după vechime, în funcția de judecător a fiecăruia.
Întra-adevăr, reclamanții-intimați nu au avut niciodată recunoscut gradul profesional de judecător de C de apel, însă, chestiunea în dispută vizează clarificarea noțiunii de "preluare".
Intimații își fundamentează cererea pe faptul că între noțiunea de preluare și cea de transfer este o suprapunere perfectă, astfel că devin aplicabile prevederile Titlului IV. Cap.5 din Codul muncii, referitor la,Protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau a unor părți ale acesteia".
Pârâtul-recurent, în schimb, conchide că cei doi judecători financiari au fost,numiți" prin Decret al Președintelui României.
Concret trebuie plecat de la dispozițiile OUG nr. 117/2003, prin care s-a "preluat" activitatea jurisdicțională și personalul instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești.
Potrivit"", cuvântul "preluare" înseamnă "a lua în primire", "a lua asupra sa, pe seama sa", iar cea de transfer înseamnă "a se muta cu serviciul de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă", termenii uzitați desemnând în fapt și în drept situații ale aceleiași operațiuni.
OUG nr. 117/2003 și OUG nr. 53/2005 nu prevăd încetarea mandatului judecătorului, pentru că ei "erau deja judecători numiți", în dispozițiile acestei ordonanțe fiind vorba de o "preluare" de către instanțele judecătorești.
Ca atare, devin incidente în cauză dispozițiile art. 169 din Codul muncii, conform căruia "salariații beneficiază de protecția drepturilor lor, în cazul în care se produce un transfer al intreprinderii, al unității sau a unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii, drepturile și obligațiile cedentului, care decurge dintr-un contract, sau raport de muncă, existent la data transferului, fiind transferate integral cesionarului.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că tribunalul a data o interpretare corectă textelor de lege aplicabile cazului dedus judecății, nefiind întemeiate nici unul din motivele de recurs invocate.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, menținându-se legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 16/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta-recurentă Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 16/PI/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, pârâta-intimată Tribunalul Timiș și intervenient-intimat, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.- - - - - -
GREFIER - -
Red. /22.04.2008
Tehnored. 2 ex./23.04.2008
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Asistenți jud.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici, Mihail Decean
