Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 9/CM
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTORI: Zoița Frangu, Maria Uzună Adriana Gherasim
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1271 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 29 septembrie 2006 în dosarul civil nr. 5687/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Târgoviște,-, județul D, intimata intervenientă, domiciliată în Târgoviște, b-dul -, -. A,. 8, județul D și intimatul chemat în garanțieMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța, având în vedere obiectul cauzei și data înregistrării dosarului precum și faptul că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1271 din 29 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a dispus:
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Curtea de Conturi, cu sediul în B,--24, sector 1 și de instanță din oficiu.
A constatat prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 1.01.2001-17.07.2003 și respinge acțiunea și cererea de intervenție pentru această perioadă.
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în Târgoviște,- A și cererea de intervenție în interes propriu formulată de, domiciliată în Târgoviște, Bd. C - -l,.A,.8, județ D și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantei și intervenientei sporul de vechime în muncă calculat în raport de indemnizația lunară pentru perioada 17.07.2003 - 15.07.2005, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la achitarea efectivă.
A dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sect.5.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanta și intervenienta in interes propriu au avut in perioada 1.01.2001 - 15.07.2005 calitatea de procurori finaciari, beneficiind de vechimea in câmpul muncii in procentul corespunzător vechimii în muncă până la data de 1.11.2000.
După apariția OG 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată prin Legea 334/2001 s-a stabilit salarizarea procurorilor și judecătorilor financiari cu coeficienții de multiplicare prevăzuți în lege pentru funcțiile similare din cadrul curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea, sporul de vechime în muncă fiind prevăzut expres de dispozițiile art.33 din Legea 50/1996 republicată, atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, așa cum rezultă și din interpretarea legii în ansamblul ei, care atunci când a făcut referire la personalul auxiliar a folosit sintagma "celelalte categorii de personal", astfel că în noțiunea de "personal" folosită în conținutul art.33 intră atât categoria magistraților, cât și cea a personalului auxiliar de specialitate.
Prin art.3 al OUG 177/2002 se prevede că magistrații au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilit cu vechimea în magistratură iar potrivit art.45 și 39 din același act normativ, prevederile acestuia se aplică și magistraților Curții de Conturi.
Prin urmare, nu se poate reține, așa cum s-a arătat în întâmpinarea formulată de Curtea de Conturi că sporul pentru vechimea în muncă a fost abrogat implicit prin Legea nr.50/1996.
Nu poate fi reținută nici susținerea aceluiași pârât în sensul că dreptul în discuție ar fi fost înlăturat și prin faptul că OUG nr. 177/2002 a prevăzut în art.3 că indemnizația magistraților se stabilește în raport cu funcțiile de la nivelul instanțelor și cu vechimea în magistratură, deoarece aceste prevederi nu se raportează la vechimea în muncă, ci la vechimea în magistratură, ceea ce este o noțiune diferită.
Potrivit art.155 din Codul muncii "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
De altfel, faptul că sporul de vechime, potrivit art.33 din OG nr.83/2000 nu se mai aplică magistraților, dar s-a păstrat pentru personalul auxiliar de specialitate a fost apreciat ca determinând un tratament discriminatoriu, potrivit prevederilor art.2 alin. 1 și alin.3, art.6 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și aprobările ulterioare, de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea din 6.07.2006, recomandându-se Ministerului Justiției și Ministerului Public adoptarea de măsuri pentru înlăturarea acestui tratament.
Mai mult, art.21 alin.l din Legea 137/31.08.2000, modificată și completată prin Legea 48/2002 prevede că, în toate cazurile de discriminare menționate în cuprinsul acesteia persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional ci prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anulare; situației create prin discriminare.
Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel a nediscriminării, conform art.5 din Codul muncii, potrivit cu care "în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații ș angajatorii".
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2001 - 17.07.2003, invocată de pârât și de instanță din oficiu, va fi admisă, în virtutea dispozițiilor art. 1, 3 și 7 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și ale art.283 din Codul muncii, admițându-se numai în parte acțiunea formulată de reclamanți, considerată întemeiată prin prisma considerentelor enunțate.
Potrivit art.161 din Codul muncii, despăgubirile trebuie să cuprindă atât sporul de vechime neacordat, în cuantumul prevăzut de reglementările legale în vigoare referitoare la personalul din organele autorității judecătorești, cât și indicele de inflații de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, urmând ca în baza Decretului - Lege 92/1976 să se efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă a fiecărui reclamant.
Impotriva acestei sentințe, in cauză s-a declarat recurs de cîătre Curtea de Conturi a României, invocând ca temei de casare disp.art.3041rap. la art.304 pct.9 cod pr.civilă, in sensul că sporul de vechime nu se putea și nici in prezent nu se poate acorda, intrucât indemnizația este calculată " după o anumită formulă, diferențiat, ținând seama si incluzând si vechimea acestora in muncă, astfel că, nu se justifică acordarea separată a acestui spor ".
Potrivit Legii nr.177/2002 " procurorii și judecătorii financiari din cadrul Curții de Conturi beneficiau de o indemnizatie de incadrare brută lunară stabilită, in raport si cu vechimea in magistratură, ca unică formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare a funcției de magistrat".
Intrucât sporul de vechime este luat in considerare la calcularea indemnizatiei unice de către legiuitor, potrivit Legii nr.177/2002 acestia nu mai pot beneficia separt de sporul de muncă.
Recursul declarat in cauză este nefondat.
Problema de drept invocată de Curtea de Conturi a României a fost soluționată prin decizia de indrumare XXXVI din 7 mai 2007, de Secțiile Unite ale ICCJ prin care s-a admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul General de pe lângă ICCJ.
Dispozițiile art.33 alin.1 din Legea 50/1996, in raport cu prev.art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG 177/2002 și art.6 alin.1 din OUG 160/2000, se interpretează in sensul că:
-judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar in cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau si de sporul de vechime in muncă in cuantumul prevăzut de lege.
În raport de cele arătate, recursul declarat de Curtea de Conturi a României este nefondat în temeiul art.312 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge recursul formulat de pârâtaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1271 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 29 septembrie 2006 în dosarul civil nr. 5687/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Târgoviște,-, județul D, intimata intervenientă, domiciliată în Târgoviște, b-dul -, -. A,. 8, județul D și intimatul chemat în garanțieMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Zoița Frangu, Maria Uzună Adriana Gherasim
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond -/Gh.
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./24.01.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Maria Uzună Adriana Gherasim
