Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 902/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 902
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui - în numele și pentru membrii de sindicat împotriva sentinței civile nr. 246 din 26.02.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind Ministerul Administrației și Internelor - prin Direcția Generală de Reglementări Juridice și contencios și Inspectoratul de Poliție al Județului
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al treilea termen de judecată, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă prin întâmpinarea depusă de IPJ V pentru termenul din 7 VII 2009.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 6.11.2007 si înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor si Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui, în numele si pentru membrii de sindicat din tabelul anexă, personal contractual din cadrul IPJ V, au chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Inspectoratul de Politie al Județului V, Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța acești pârâți să fie obligați la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004,2005,2006 si 2007, precum si la plata sporului de fidelitate, cuvenit salariaților civili, procentual, în funcție de vechimea în muncă, de la data de 1.11.2003 la zi.
În motivare, reclamantul a învederat faptul că salariaților în numele si pentru care s-a formulat prezenta acțiune, care au calitatea de personal contractual în cadrul IPJ V, desfășurându-și activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, li se cuvin a le fi acordate drepturile salariale constând în sporul de fidelitate si prima de concediu, drepturi salariale recunoscute polițiștilor, adică funcționarilor publici cu statut special, conform prevederilor OG nr. 38/2003, deoarece, potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 138/1999, personalul civil din cadrul MAI, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de sporurile, primele si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
La termenul de judecată din 3.12.2007, pârâtul IPJ Vad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Totodată, a depus întâmpinare si pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor, care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că, în ceea ce privește persoanele în numele si pentru care s-a formulat prezenta acțiune, nu are calitatea de ordonator de credite, nici de angajator, atribuțiile oferite sie prin Legea nr. 500/2002 fiind doar cea referitoare la elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite.
Prin sentința civilă nr. 21/CA/21.01.2008, Tribunalul Vasluia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor si Reformei Administrative și a admis acțiunea formulată de către reclamant, obligând MIRA si IPJ V să achite membrilor de sindicat prima de concediu pentru anii 2004, 2005,2006 si 2007 si sporul de fidelitate cuvenit salariaților pentru perioada începând cu data de 1.11.2003 la zi.
Prin decizia civilă nr. 291/CA/26.11.2008, Curtea de APEL IAȘIa admis recursul declarat de către Ministerul Internelor si Reformei Administrative și IPJ V, a casat în integralitate sentința mai sus arătată, trimițând cauza spre rejudecare pe considerentul că raportat la calitatea persoanelor în numele si pentru care s-a formulat prezenta acțiune, care au calitatea de salariați, nu de funcționari publici, competența de soluționare aparține completului specializat în materia conflictelor de muncă, nicidecum a celor specializate în materia contenciosului administrativ.
În rejudecare, la termenul de judecată din data de 18.09.2009, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioda 1.11.2003- 7.11.2004 în ceea ce privește drepturile salariale constând în sporul de fidelitate, care, la un termen ulterior, a fost unui cu fondul cauzei.
Apoi, prin precizările depuse la data de 15.10.2008,(fila 30) pârâtul Inspectoratul de Politie al Județului Vai nvocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește pretențiile constând în plata sporul de fidelitate pentru perioada 1.01.2005- 31.12.2005 cu privire la membrii de sindicat, B, G, -, pentru perioada 1.01.2005- 31.12.2005, raportat la faptul că prin decizia civilă nr. 369/ CA/ 10.07.2008 a Curții de APEL IAȘI acțiunea formulată în numele acestor membrii de sindicat,având drept obiect plata sporului de fidelitate a fost respinsă irevocabil, existând, astfel, autoritate de lucru judecat.
În fine, la termenul de judecată din data de 27.11.2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților IPJ V si MIRA în ceea ce privește persoanele individualizate la pozițiile 44- 57 în tabelul depus în fața instanței de recurs la data de 23.05.2008 pe considerentul că acestea nu s-au mai aflat în raporturi de muncă cu IPJ V în perioada 2003 la zi, excepție care, de asemenea a fost unită cu fondul.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-, B și, în consecință;
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui - reprezentat de, în numele și pentru membrii de sindicat ai Inspectoratului de Poliție V, nominalizați în tabelele anexate, cu sediul în mun. V,-, jud. V împotriva pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr.246/26.02.2009, Tribunalul Vasluia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului V, și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în ceea ce privește acțiunea formulată de către reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui, în numele și pentru următorii membri de sindicat:, HG, și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui, formulată în numele și pentru acești membrii de sindicat, a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 01.11.2003 - 07.11.2004 în ce privește capătul de cerere privind plata sporului de fidelitate, respingând acest capăt de cerere ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Prin aceeași hotărâre s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție al jud. V privind capătul de cerere referitor la acordarea sporului de fidelitate, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 și în consecință, s-a respins această cerere.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui, în numele și pentru membrii de sindicat ai Inspectoratului de Poliție V, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei si Finanțelor este întemeiată, deoarece acest pârât nu are nici calitatea de angajator, nici cea de ordonator principal de credite cu privire la drepturile salariale ale reclamanților.
S-a reținut ca fiind fondată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților IPJ V și MIRA, cu privire la următorii membrii de sindicat:, HG, deoarece în perioada în litigiu acești reclamanți nu au avut raporturi de muncă cu pârâtul Inspectoratul Județean de Politie V, acestea încetând la data de 15.07.2000.
Excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune în capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate, pentru perioada 1.11.2003-7.11.2004, este întemeiată în temeiul disp. art. 283 din Codul Muncii.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat privind capătul de cerere privind acordarea sporului de fidelitate, pentru perioada 1.01.2005- 31.12.2005, în ceea ce îi privește pe următorii membrii de sindicat, în numele si pentru care s-a formulat prezenta acțiune, B, G, -, prima instanță a retinut că aceasta este întemeiată, raportat la împrejurarea că, prin decizia nr. 369/CA/ 10.07.2008 a Curtii de Apel I, care a modificat în parte sentința civilă nr. 53/CA/2008 a Tribunalului Vasluia fost respinsă irevocabil acțiunea acestora având ca obiect plata sporului de fidelitate pentru perioada 1.01.2005- 31.12.2005, acțiune formulată în contradictoriu cu MIRA si IPJ
Cât privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că persoanele, membrii de sindicat, în numele si pentru care s-a formulat prezenta acțiune, respectiv cei individualizați în tabelul de la filele 30-31 din dosarul - al Curții de APEL IAȘI, de la poziția 1 la poziția 43, cu privire la care nu s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, au raporturi de muncă, în calitate de personal civil contractual, cu pârâtul Inspectoratul Județean de Politie V, începând din anul 2003, până în prezent.
Salarizarea acestei categorii de personal, adică a personalului civil contractual din MAI, s-a realizat potrivit prevederilor OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările si completările ulterioare, OG nr. 123/18.12.2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului bugetar, OG nr. 9/2005 privind creșterile ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit prevederilor OUG nr. 24/2000 aprobată prin Legea nr. 112/2005, modificată prin OUG nr. 118/2005, OG nr. 63/2005 privind reducerea cheltuielilor de personal pentru 2005, dar și potrivit prevederilor Ordonanței nr. 3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salariat potrivit prevederilor OUG nr. 24/2000.
Concomitent cu legile de salarizare mai sus arătate, care constituie normele generale ce se aplică personalului civil contractual din cadrul unităților de politie, acestor salariați, prin legea cadru care reglementa salarizarea polițiștilor până la data de 1.01.2004, care la data respectivă erau militari, respectiv prin Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte dreptului ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică si siguranță națională, precum si acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituții, acestor salariați li s-au recunoscut și unele drepturi de natură salarială specifice polițiștilor, care însă nu includ nici sporul de fidelitate, nici prima de concediu deoarece legea de salarizare a cadrelor militare, adică Legea nr. 138/1999 nu recunoaște asemenea drepturi nici militarilor, nici personalului civil.
Așadar, s-a reținut că nici o dispoziție a actelor normative speciale de salarizare a personalului contractual menționate anterior nu prevede acordarea pentru personalul contractual civil din cadrul inspectoratelor de politie a drepturilor salariale constând în sporul de fidelitate si prima de concediu, fiind astfel mai mult decât evidentă intenția legiuitorului de a nu recunoaște personalului civil contractual din cadrul beneficiul acestor sporuri salariale.
Pe de altă parte, salarizarea polițiștilor, s-a realizat conform prevederilor Legii nr. 138/1999, până la data de 1.01.2004. Abia după apariția Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, s-a recunoscut polițiștilor, ca funcționari publici cu statut special, dreptul la prima de concediu si sporul de fidelitate conform prevederilor art. 6 si 37 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care se aplică exclusiv acestei categorii profesionale, nu si personalului civil contractual din cadrul IPJ V, care este salarizat conform legislației arătate anterior.
Astfel, conform prevederilor art. 6 din OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, doar polițiștilor, nu si personalului civil contractual, li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin Ordinul nr. 132/2004 care, practic, stabilește diferențiat cuantumul sporului raportat la durata vechimii în specialitate.
Sporul de fidelitate se acordă exclusiv persoanelor care au calitatea de polițist la data apariției OG nr. 38/2003, adică funcționar public cu statut special, care-și desfășoară activitatea în temeiul unui raport de drept administrativ cu unitatea de poliție, iar la acordarea acestui spor, ca si vechime în specialitate, se are în vedere activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică si siguranță națională, ca si militar, polițist, personal contractual si funcționar public.
Totodată, s-a mai reținut că prevederile art. 37 din OG nr. 38/2004 statuează dreptul polițiștilor de a beneficia de prima de concediu, fără a stipula același drept în favoarea personalului contractual din.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 138/1999, cu modificările si completările ulterioare, personalul civil din cadrul, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, indemnizațiile si sporurile acordate cadrelor militare, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, dar această dispoziție are în vedere, ca si domeniu de aplicare, doar primele, indemnizațiile si sporurile recunoscute prin lege polițiștilor, în calitate de cadre militare prin Legea nr. 138/1999, drepturi salariale printre care nu se regăsesc si cele care formează obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.
Pentru ca personalul civil contractual din unitățile de politie să poată beneficia de drepturile salariale recunoscute polițiștilor, ca funcționari publici cu statut special, prin OG nr. 38/ 2003, era necesar ca în această lege să fie inclusă fie o prevedere prin care să se recunoască expres dreptul salariaților civili la aceste sporuri, adică la sporul de fidelitate si la prima de concediu, fie o prevedere similară celei din art. 49 din Legea nr. 139 prin care să se prevadă că personalului civil din cadrul, care lucrează în condiții similare cu polițiștii, beneficiază de aceleași sporuri.
Contrar celor susținute de către reclamant, în ceea ce privește salarizarea personalului civil contractul, nu se poate crea o lex tertia, adică nu se poate recunoaște personalului civil un drept salarial instituit prin OG nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor si recunoscut exclusiv polițiștilor, act normativ intrat în vigoare la data de 1.01.2004, în temeiul prev. art. 49 din Legea nr. 138/1999, care se referă exclusiv la drepturile salariale recunoscute de prevederile acestei legi.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut faptul că personalul contractual civil din cadrul pârâtului V nu desfășoară activități similare cu funcționarii publici cu statut special.
Polițiștii îndeplinesc atribuțiile care sunt expres prevăzute de art. 26 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si funcționarea Politiei Române, cu modificările si completările ulterioare, în timp ce personalul contractual civil îndeplinește atribuțiile stabilite prin contractul de muncă cu instituția angajatoare.
În fine, în ceea ce privește incidența în speță a prevederilor art. 29 din Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din Ministerul Internelor si Reformei Administrative, ca temei al acordării sporului de fidelitate pentru anul 2008 și până la data pronunțării prezentei sentințe, articol potrivit căruia personalul contractual, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, trecând peste formularea defectuoasă a textului, prima instanță a reținut că acest articol nu dă naștere în favoarea personalului civil contractual din cadrul V la dreptul de a beneficia de sporul de fidelitate, deoarece personalul civil contractual nu desfășoară activități similare cu polițiștii.
În cauză au formulat opinie separată asistenții judiciari - și -, onsiderând că acțiunea reclamanților de la pozițiile 1-43, filele 30, 31, este întemeiată pentru următoarele motive:
Reclamanții ( poz. 1-43 din dosarul mai sus menționat) sunt angajați ai V, iar potrivit art. 49 din Legea nr.138/1999, personalul civil din ministerele și instituțiile prevăzute la art. 47 care "desfășoară activității în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Polițiștilor li s-a acordat prin nr.OG 38/2003 sporul de fidelitate în funcție de vechime, precum și prima de concediu egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu.
Dispozițiile legale nu fac o diferențiere între personalul contractual civil și personalul cu statut de funcționar public, atâta timp cât ambele categorii de personal desfășoară activități similare.
Cu privire la prima de concediu, asistenții judiciari au considerat că aceste prevederi legale au devenit neaplicabile anterior anului 2002, prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art.3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001, urmată ulterior de menținerea acestei măsuri prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, precum și art. 8 alin.7 din Legea nr. 511/2004.
Art. 38 Codul Muncii prevede că drepturile recunoscute salariaților prin lege nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Se consideră astfel că prima de concediu reprezintă un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, iar dispozițiile legale mai sus menționate nu conțin vreo referire la desființarea acestui drept, ci doar la suspendarea exercițiului ori la prelungirea termenului de punere în aplicare.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 38/25.01.2005, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe anii 2004 și 2005, care au suspendat acordarea drepturilor respective. Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul la prime reclamanților.
Art. 41 din Constituția României prevede că salariații au dreptul la protecție socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit, iar potrivit art. 53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului, iar prin această suspendare succesivă la plata primei de vacanță, dreptul la această primă nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv, de vreme ce reclamanții nu au beneficiat niciodată de acest drept stabilit în favoarea lor.
A considera că după perioada expirării suspendării aplicării unui act normativ dispozițiile acestuia nu își produc efectele, echivalează cu o golire de conținut a normei juridice. O astfel de interpretare contravine dreptului de proprietate consacrat în art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul fiecărei persoane de a se bucura de respectul bunurilor sale. În sensul interpretării date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului noțiunii de bun, acesta cuprinde nu numai bunurile corporale ci drepturile și interesele care constituie active, într-un sens larg, înglobând noțiunea de valoare patrimonială.
Dreptul reclamanților la prima de vacanță constituie fără îndoială un bun la care aceștia au dreptul în mod licit.
Asistenții mai consideră că prevederile nr.OG 38/30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 și ale Ordinului nr. 132/09.02.2004 al Ministrului Internelor și Reformei Administrative consfințesc imperativ dreptul la sporul de fidelitate ( art. 6 din nr.OG38/2003) și anume: " pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază -".
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Sindicatul Național al Polițiștilor si Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui, în numele si pentru membrii de sindicat:, B, G, -, -, HG, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a admis în speță autoritatea de lucru judecat în capătul de cerere privind acordarea sporului de fidelitate pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005, recurentul susținând că acțiunea în care s-a pronunțat decizia nr.369/CA/10.07.2008 a Curții de APEL IAȘI nu a avut aceeași cauză cu prezenta acțiune.
Se mai invocă faptul că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamanților ca fiind nefondată, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art.29 din Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din Ministerul Internelor si Reformei Administrative, personalul contractual care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Se mai arată că drepturile de care beneficiază funcționarii publici din unitățile de ordine publică, sunt reglementate de art.49 din Legea nr.138/1999, între aceștia regăsindu-se și funcționarii.
Recurentul mai susține că personalul alcătuit din secretar-dactilograf, referent, operator dedate, tehnician, contabil, își desfășoară activitatea în condiții similare cu ale polițiștilor, întrucât au acces la documente clasificate potrivit fișei postului și se supun acelorași regulamente de ordine interioară.
Se mai invocă faptul că, potrivit contractelor individuale de muncă încheiate, reclamanților le revine obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu, cât și obligație de a păstra secretul de serviciu.
Sindicatul recurent mai invocă faptul că prima instanță nu a dat curs solicitării de a fi depus la dosar Ordinul 629/30.09.2008.
Prin întâmpinarea formulată, Inspectoratul de Politie al Județului Vas olicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui, în numele și pentru membrii de sindicat:, B, G, -, -, HG, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată la data de 06.11.2007, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor si Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui, în numele si pentru membrii de sindicat, a solicitat obligarea pârâților la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004, 2005, 2006 si 2007, precum și la plata sporului de fidelitate, cuvenit salariaților civili, procentual, în funcție de vechimea în muncă, de la data de 01.11.2003, la zi, invocându-se doar dispozițiile nr.OG38/2003 și art.49 din Legea nr.138/1999.
În această cauză s-a pronunțat sentința civilă nr.21/CA/21.01.2008 a Tribunalului Vaslui, prin care s-a admis acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr.291/CA/26.05.2008, a casat sentința pronunțată și a trimis cauza Tribunalului Vaslui, ca primă instanță în materia soluționării conflictelor de muncă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr-.
În rejudecarea cauzei, la termenul de judecată din data de 18.09.2008, sindicatul reclamant a solicitat V depunerea Contractului colectiv de muncă pe anul 2008, pentru a invoca în susținerea acțiunii un articol din acest contract.
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanții din prezenta cauză, alături de alți reclamanți, au solicitat obligarea Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Inspectoratul de Politie al Județului V, Ministerul Finanțelor Publice la plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, pe perioada 01.01.2005-31.12.2005, actualizat la data plății, considerând că acesta li se cuvenea în temeiul art.6 din nr.OG38/2003 și Ordinului nr.132/2004 al Ministrului Internelor si Reformei Administrative.
Această acțiune a fost admisă în parte, în contradictoriu cu V, prin sentința nr.53/CA/2008, însă în urma recursului Inspectoratul de Politie al Județului V, Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr.369/CA/10.07.2008, a modificat în parte această sentință și, pe fondul cauzei, a respins cererea formulată de reclamanți.
Analizând cauza celor două acțiuni formulate de către reclamanți, se reține că aceasta este identică,solicitându-se plata sporului de fidelitate pentru perioada 1.01.2005- 31.12.2005, în temeiul singurului text de lege care reglementează acest spor pentru o anumită categorie de personal din cadrul Ministerul Internelor si Reformei Administrative, respectiv art.6 din nr.OG38/2003.
Având în vedere faptul că, prin decizia nr.369/CA/10.07.2008, Curtea de APEL IAȘIa respins pe fond acțiunea reclamanților, în mod corect, în temeiul disp.art.1201 Codul civil și 166 din Codul d e procedură civilă, prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat în capătul de cerere privind acordarea sporului de fidelitate pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate de către recurent asupra fondului cauzei, se rețin următoarele:
Sindicatul Național al Polițiștilor si Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui, în numele membrilor de sindicat, a solicitat în cauză doar obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești, reprezentând spor de fidelitate și prime de concediu, în temeiul unor dispoziții legale, respectiv ale art.6 din Legea nr.38/2003 și ale art.49 din Legea nr.138/1999. Ulterior, în cursul rejudecării cauzei, au fost invocate și dispoziții convenționale, respectiv art.29 din Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe anii 2008-2009.
Se reține că recurenta nu a solicitat în prezenta cauză acordarea unor despăgubiri membrilor săi de sindicat, pentru discriminarea acestora în raport cu funcționarii publici, astfel încât în cauză instanțele nu au a analiza întrunirea în cauză a condițiilor necesare pentru existența unei discriminări, ci doar aplicarea unor texte legale și convenționale categoriei de salariați reprezentați de către sindicat.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că salariaților reprezentați de către sindicatul recurent nu le sunt aplicabile dispozițiile legale prevăzute de art.6 și 37 alin.2 din nr.OG38/2003, pentru acordarea sporului de fidelitate și a primelor de concediu.
Art.6 din Ordonanța nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, actualizată, prevede că: "Pentru activitatea desfășurata în instituțiile din sectorul de apărare naționala, ordine publica și siguranța naționala, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, politistilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Potrivit disp.art.37 alin.2 din aceeași ordonanță, la plecarea în concediul de odihna, polițistul primește o prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Din analiza acestor texte de lege rezultă cu certitudine faptul că de sporul de fidelitate și de prima de concediu beneficiază doar polițiștii, în condițiile stabilite prin ordin al ministerului d e interne.
Acesta este și motivul pentru care în mod corect prima instanță, la termenul de judecata din data de 19.02.2009, a respins cererea de depunere a Ordinului MIRA 629/30.09.2008 privind aplicarea nr.OG38/2003, ca nefiind utilă cauzei, având în vedere faptul că un ordin al ministrului nu poate fi dat decât în aplicarea legii, nu poate adăuga la lege.
Se mai reține că art.49 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, actualizată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica și siguranță naționala, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții prevede următoarele: "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Potrivit disp.art.1 al Legii nr. 360/2002, polițistul este funcționar public civil, cu statut special, nu mai are calitatea de personal militar, astfel încât nu se mai poate pune în cauză problema acordării unor drepturi personalului civil din instituțiile de ordine publică în temeiul disp.art.49 din Legea nr. 138 din 1999.
Se mai constată că în perioada în care polițiștii aveau calitatea de personal militar, legea nu acorda acestora dreptul la spor de fidelitate și primă de concediu, astfel încât în cauză nu pot fi reținute motivele de recurs privind drepturile de această natură câștigate de către personalul contractual în temeiul disp.art.49 din Legea nr.138/1999.
În ceea ce privește Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe anii 2008-2009, se reține că acesta prevede la art.29 următoarele: "Personalul contractual, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Se reține că aceste dispoziții convenționale îndreptățesc personalul contractual la primele, sporurile și indemnizațiile acordate de dispozițiile legale cadrelor militare în activitate. Întrucât, astfel cum am precizat anterior, la data încheierii acestui contract colectiv de muncă, polițiștii nu erau cadre militare, aceștia având din anul 2002 statutul de funcționar public civil, se reține că salariații reprezentați de sindicatul recurent nu pot beneficia de drepturi ale polițiștilor prin aplicarea art.29 din Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe anii 2008-2009.
De altfel, se eține că sindicatul recurent a negociat și semnat acest contract colectiv de muncă, astfel încât a fost de acord cu dispozițiile acestei clauze contractuale, pe care nu a modificat-o pe cale convențională până la momentul judecării acestei cauze, astfel încât nu poate invoca înaintea instanței faptul că intenția părților a fost de a prevedea în contract și dreptul personalului contractual de a beneficia de sporurile aplicabile polițiștilor-funcționari publici.
În ceea ce privește obligația de fidelitate prevăzută în contractul individual de muncă al salariaților reprezentați de sindicat, se reține că aceasta este, conform art.39 alin.2 lit.d) din Codul Muncii, o obligație generală a oricărui salariat, ce nu dă dreptul, prin simpla sa prevedere în contract, la drepturi bănești suplimentare corelative acestei îndatoriri.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, să se respingă recursul declarat de Sindicatul Național al Polițiștilor si Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui, în numele și pentru membrii de sindicat și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Sindicatul Național al Polițiștilor si Personalului Contractual - Biroul Teritorial Vaslui, în numele și pentru membrii de sindicat, împotriva sentinței civile nr.246/26.02.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi din 06.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /Tehnored.:;
2 ex.- 13.10.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Vaslui:- -;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
