Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 912/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 912
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.465 din 8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în P,-,.150,.B,.8,.75, județ P, domiciliată în comuna Mari, at Mari, nr.283, județ P și, domiciliată în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimatele-reclamante reprezentate de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatele-reclamante au depus la doar întâmpinare, filele 11-14.
Curtea comunică apărătorului recurentei o copie de pe întâmpinare. Analizând actele dosarului constată că procedura de citare cu intimata-reclamantă a fost acoperită fiind reprezentată în cauză de apărător ales, întrucât dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu aceasta s-a restituit cu mențiunea că a fost afișată la primăria localității de domiciliu, fila 7 dosar recurs.
Avocat având cuvântul depune la rândul său la dosar în copie adresele nr.47 și nr.48/5.02.2008, filele 17-18. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată, de asemenea, că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor salariale solicitate raportat la salariul de bază mediu pe, așa cum rezultă din adeverințele depuse la dosar la acest termen de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatele-reclamante susține în esență că acțiunea a fost introdusă înăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani, că susținerea recurentei conform căreia suplimentările salariale solicitate ar fi fost incluse în salariul fiecărui salariat nu a fost dovedită și că nota internă depusă la dosar nu exprimă voința sindicatului și a patronatului rezultată în urma negocierilor, cuantumul real al salariilor de bază medii pe fiind cel cuprins în adresele care au fost transmise la nivel național. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, fila 19.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamantul, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de 7480 lei reprezentând drepturi salariale restante, 533,52 lei daune pentru neachitarea sumelor în termen și 328,04 reprezentând reactualizarea acestei sume în funcție de data inflației la data plății, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au fost salariații societății pârâte până în luna ianuarie 2007, că nu au primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus la dosar acte.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii și a solicitat respingerea acțiunii ca prescrise, în principal, iar în fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantul au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de acesta.
Pârâta a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.465 din 08.02.2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția invocată ca neîntemeiată, a admis acțiunea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 7480 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C 2004-2006 și de Paște 2005-2006, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, cu 200 lei cheltuieli de judecată.s-a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că, excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003, primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantului însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamantă respectiv 7480 lei reprezentând prime de C pentru anii 2004-2006 și prime de Paște pentru anii 2005 - 2006 - ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani - așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul unui salariu de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut în principal admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar-inclusiv cele depuse în recurs rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2005-2006 și respectiv Paște 2005 - 2007 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantei însumează salariul de bază mediu/ de 799 lei-corespunzător primei de C 2004, 850 lei pentru prima de Paște 2005, 927 lei - C 2005, 1047 lei pentru prima de Paște- 2006, C 2006 - 1160 lei în cuantum brut, din care urmează a se reține contribuțiile la stat.
Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ. va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 5630 lei brut reprezentând 799 lei-corespunzător primei de C 2004, 850 lei pentru prima de Paște 2005, 927 lei - C 2005, 1047 lei pentru prima de Paște- 2006, C 2006 - 1160 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, -, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.465 din 08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliat în P,-,.150,.B,.8,.75, județ P, domiciliată în comuna Mari, nr.283, județ P și, domiciliată în P,-, județ P, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că suma pe care pârâta o datorează fiecărui reclamant este de 4783 lei brut reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei, primă 2006 - 1160 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei primei la plata efectivă. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
CP/FA
2008-06-12
3 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
