Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 912/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.912/M Dosar nr-
Ședința publică din data de 24 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.1349 din 7 august 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1349/M/2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Inspecția și Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinări;
A fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov invocată de pârâta Inspecția prin întâmpinare;
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Inspecția prin întâmpinare;
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții:, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI B,MINISTERUL MUNCI, FAMILIEI SI EGALITĂȚII DE, INSPECȚIA și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul reținut următoarele:
Referitor la excepția de necompetență materială, instanța a reținut că reclamanții sunt angajați cu contracte de muncă la ITM B iar prezentul litigiu s-a născut din neplata unor drepturi salariale, astfel că potrivit prevederilor art.284 din Codul muncii raportat la art.2 pct.1 lit. Cod procedură civilă. Instanța competentă este Tribunalul Brașov. Pentru aceste considerente instanța a respins excepția necompetenței materiale.
Având în vedere prevederile art.283 lit c din Codul muncii, instanța a apreciat excepția prescripției dreptului la acțiune ca fiind neîntemeiată ținându-se cont de faptul că reclamanții au solicitat sume de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada martie 2005 la zi, acțiunea fiind introdusă la data de 25.03 2008, astfel că nu a fost depășit termenul de 3 ani.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța constată că reclamanții sunt angajați ai unei instituții publice, finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse este apreciată de instanță ca fiind neîntemeiată întrucât, pârâtul are calitatea de ordonator principal de credite.
Conform art.19-35 din Legea finanțelor publice, proiectul bugetului de stat este elaborat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, deci pe baza proiectelor întocmite de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspecția este apreciată de instanță ca fiind neîntemeiată întrucât, pârâta are calitatea ordonator secundar de credite.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanți au calitatea de personal contractual în cadrul Inspectoratului TERITORIAL D E Muncă al Județului B, așa cum reiese din adeverințele depuse la filele 9-26 din dosar.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea 142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal pentru încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Rezultă, așadar că acordarea tichetelor de masă constituie o facultate pentru angajator și nu o obligație iar acordarea acestora se face în limitele prevederilor din bugetele de stat. În nici una din legile bugetului de stat personalul angajat în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nu este menționat ca fiind beneficiar al dreptului de a primi tichete de masă.
Articolul 49 din Legea 743/2001, art.39 din legea 631/2002, art.46 din Legea 507/2003 prevăd faptul că "în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Totodată conform art.4 din HG 5/1999 "angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor conveni te cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților" iar art.5 stipulează faptul că "pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Astfel, prin prisma dispozițiilor legale amintite, acțiunea reclamanților apare ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă.
In ceea ce privește cauza de discriminare pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile, aceasta nu a fost reținută întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art.2 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în cauză nefiind făcută dovada că alți salariați care au aceiași calitate sunt beneficiarii drepturilor ce se solicită a fi recunoscute. Prin acordarea tichetelor de masă unora dintre categoriile de salariați din sectorul bugetar precum medicii, funcționarii publici sau profesorii, nu este de natură a produce o discriminare în privința reclamanților, nefiind încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se confirmă, fiind vorba despre instituții diferite, având bugete de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt instituții bugetare. Prin urmare, discriminarea poate opera numai în cazul în care acesta intervine între persoanele care alcătuiesc corpul personalului auxiliar, însă în cauza de față nici una din aceste persoane nu beneficiază de acest drept.
Pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor legale amintite, tribunalul a respins acțiunea promovată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții.
În susținerea recursului se învederează că instanța de fond a interpretat greșit Legea nr.142/1998 reținând că acordarea tichetelor de masă este o facultate pentru angajator și nu o obligație, încălcându-se astfel art.41 alin.1 din Constituția României.
Greșit a apreciat tribunalul că în cauză nu poate fi reținută discriminarea, ingnorându-se dispozițiile art.14 din Convenția Europeană, art.5 din Codul muncii, art.1 alin.2 din OG nr.137/2000 - arată recurenții.
În drept sunt invocate dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Intimații Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Inspecția au formulat întâmpinări prin care solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate la fond.
Recursul nu este fondat.
Recurenții invocă drept motive de recurs chestiuni de constituționalitate a unui text de lege, aspecte ce nu pot fi analizate decât pe calea excepției de neconstituționalitate a textului de lege de către Curtea Constituțională.
Principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
În speță, art.1 din Legea nr.142/1998 prevede acordarea tichetelor de masă dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: existența unui contract individual de muncă și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă. În considerarea cadrului legal general privind acordarea tichetelor de masă nu se pot reține restrângeri de drepturi recunoscute în condițiile Codului Muncii și nici discriminări.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului, se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale invocate de recurenți interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite ( - decizia 102/11.03.2003).
În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea nr.142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, ori așa cum s-a reținut și de instanța de fond, nu există dispoziție legală în legile bugetelor de stat pentru anii 2005 - 2008 (perioada constituie obiectul litigiului) pentru sume cu această destinație.
În ceea ce privește interpretarea art.1 din Legea nr.142/1998, instanța de fond a adoptat un raționament logic, corect, în sensul că a reținut că din analiza textului de lege invocat reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.
În ceea ce privește critica referitoare la discriminarea acestei categorii de personal raportat la alți salariați care primesc tichete de masă, instanța constată critica nefondată, pentru argumentele mai sus expuse.
De asemenea, invocarea de către recurenți a art.14 din Convenția Europeană în susținerea pretinsei discriminări este forțată și netemeinică.
Legiuitorul european a circumscris noțiunii de discriminare numai situația persoanelor cărora aflate în situații identice, li se aplică în mod diferit o legislație, în timp ce subiectelor de drept aflate în situații diferite trebuie să li se aplice un tratament diferit (DH and Others vs Republica Cehă, hotărârea CEDO nr-).
În speță, recurenții nu se află într-o situațieidenticăcu cea a celuilalt personal invocat, pentru simplul motiv că acesta de pe urmă are alte locuri de muncă, alte bugete, etc. diferențe ce exclud identitatea prevăzută de art.14 al convenției.
În acest context și față de cele ce preced, instanța va respinge recursul ca nelegal și nefundat și va menține soluția pronunțată de tribunal ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, și împotriva sentinței civile nr.1349 din data de 7 august 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
RED.-/24.10.08
Tehnored. 30.10.08- 2 ex.
Jud.fond CT /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Rodica Popa, Dorina
