Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 9330/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9330
Ședința publică de la 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.670/13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Școala cu Clasele I-VIII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat faptul că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - sub nr.866/101/24.01.2008, reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârâtă Școala cu cls.I-VIII, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta la: plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată (880 lei), conform art.40 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 și suma efectiv plătită pentru perioada 01.01.2007 până la data pronunțării sentinței; plata salariului astfel calculat și în continuare de la data pronunțării; plata pe ultimii 3 ani anteriori solicitării a diferențelor la sporul de vechime, calculat la salariul de bază: salariul de bază trebuie înțeles ca ultim salariu de bază după calcularea și adăugarea celorlalte sporuri "în scară"; recalcularea celor trei măriri de salariu (de 2%, 5% și 15%) care au fost acordate în cursul anului 2007, având ca bază de calcul salariul de 880 lei; recalcularea valorii orelor suplimentare la care a avut dreptul precum și a celorlalte drepturi bănești.
A mai arătat că solicită actualizarea sumelor până la data plății efective și plata cheltuielilor de judecată.
A motivat că este profesor suplinitor cu studii superioare, definitiv și a fost plătit cu un salariu mai mic de 880 lei, fără a se ține seama de prevederile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național () pe anii 2007-2010, contract înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.2895/29.12.2006.
A arătat că în raport de dispozițiile art.40 din salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore/lună este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră începând cu data de 01.01.2007, iar pentru persoanele cu studii superioare este de 880 lei, iar conform art.42 alin.1 din Statutul personalului didactic, activitatea personalului didactic de predare cuprinde activități de pregătire metodico-științifică și activități de educație, complementare procesului de învățământ, de unde rezultă că norma de lucru este de 8 ore/zi.
A mai arătat că potrivit art.3 alin.1 lit.a din, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național, iar potrivit art.101 drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă.
A precizat că art.41 alin.5 din Constituția României garantează caracterul obligatoriu al.
In condițiile în care este unul din elementele esențiale ale contractului individual de muncă, rezultă că neacordarea, începând cu data de 1 ianuarie 2007 salariului reglementat de art. 40 din constituie o încălcare a dispozițiilor art. 101 din.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 670 din 13 martie 2008 respins acțiunea formulată de reclamantul .
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că reclamantul, invocând prevederile art.40 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, a solicitat obligarea pârâtei Școala cu clasele I-VIII la plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma de 880 lei, ce reprezintă salariul minim brut pe țară pentru persoanele cu studii superioare.
Într-adevăr, art.40 al.11 lit.d din stabilește pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare 2.
Aliniatul 4 al aceluiași articol stabilește că salariul de bază minim brut negociat este de 440 lei, însă pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie.
Potrivit art.159 Codul muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește fie prin HG, fie prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
În cazul în care potrivit legii, programul normal de muncă este mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
Ori, programul legal de lucru aprobat ca formă de organizare a muncii se stabilește, în funcție de activitatea desfășurată, fie prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de ramură, fie prin lege specială.
În speța dedusă judecății, având în vedere calitatea de cadru didactic a reclamantului, salariul de bază este reglementat prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2007 - 2008, contract care de altfel nu a fost contestat, care prevede la art.34 al.1 că salariul de bază este reglementat prin ordin de ministru, conform legii, iar cadrul normativ care reglementează salarizarea din acest domeniu de activitate, respectiv Legea nr.128/1997 prevede ca formă de organizare a muncii, norma didactică.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivare susține că în mod greșit instanța de fond a interpretat noțiunea de normă didactică, aceasta cuprinzând activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și evaluare, precum și activități de pregătire metodico-științifică și activități de educație complementare procesului de învățământ, care fac ca norma de muncă să fie de 8 ore pe zi.
Recurentul susține că îi sunt deplin aplicabile dispozițiile art. 40 alin. 4 din 2007-2010.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
La data de 29.12.2006 a fost înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, sub nr. 2895/2006, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010. La negocierea acestui contract a participat și reprezentanți ai Ministerului Sănătății.
În urma negocierii acestui contract colectiv de muncă, s-au stabilit coeficienții minimi de ierarhizare pentru salariați, în funcție de condiția de pregătire pentru ocuparea postului, precum și salariul de bază minim brut, pentru un program complet de lucru, începând cu data de 01.01.2007.
În acest sens, art. 40 alin. 1 prevede coeficienți minimi de ierarhizare de 1, respectiv 1,2 - pentru muncitorii necalificați ( lit. a pct. 1), respectiv calificați ( lit. 1 pct.2); de 1,2 și 1, 25 - pentru personalul administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală ( lit. b pct. 1), respectiv postliceală ( lit. b pct.2); de 1,3 și 1,5 - pentru personalul de specialitate încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri ( lit. c pct. 1), respectiv studii superioare de scurtă durată( lit. c pct.2) și de 2 - pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare ( lit. d).
Potrivit art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, salariul de bază minim brut a fost negociat în cuantum de 440 lei.
Potrivit art. 236 din Codul muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și potrivit art. 243 Codul muncii executarea contractelor colective de muncă este obligatorie pentru părți.
La încheierea contractelor colective de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariale au un caracter minimal potrivit art. 238 alin.3 din Codul muncii.
Potrivit art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii, " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național". În plus potrivit art. 3 alin 1 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național".
rt. 9 din, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 stabilește obligația sindicatelor, ministerelor și a Guvernului de purta negocieri pentru stabilirea fondurilor bugetare necesare plății drepturilor stabilite, astfel:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
(2) Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
(3) Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice".
Prin urmare, la negocierea Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, reprezentanții statului, membri în comisia de negociere, și-au asumat obligația de a îndeplini demersurile pentru constituirea fondurilor necesare plății drepturilor salariale negociate prin acest contract colectiv de muncă și pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Această obligație nu reprezintă o obligație de diligență asumată de stat, ci una de rezultat, iar asumarea acestei obligații presupune în mod necesar faptul că, la negocierea drepturilor salariale prevăzute în acest contract a fost avut în vedere și personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Că aceasta a fost intenția părților la negocierea Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 (act deopotrivă convențional și regulamentar) rezultă și din redactarea art. 100, potrivit căruia:
(1) de activitate pentru care se vor încheia contracte colective de muncă sunt cele prevăzute în anexa nr. 4.
(2) Drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri, cu excepția celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim.
(3) În situațiile în care nu se încheie contracte colective de muncă pe ramură sau grupuri de unități, prevederile prezentului contract colectiv de muncă la nivel național sunt considerate niveluri minime, în conformitate cu prevederile art. 3, de la care începe negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unități.
(4) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
În cuprinsul anexei 4 din Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 se regăsește la poz. 27 ramura "învățământ". Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 100 și anexei nr. 4, rezultă faptul că drepturile stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 sunt aplicabile și în cazul salariaților din sistemul de învățământ și au caracter minimal.
Ca urmare, se constată că, începând cu data de 01.01.2007, unitatea pârâtă trebuia să procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel național și anume la acordarea salariului de bază minim brut de 440 lei și a coeficientului minim de ierarhizare 2 corespunzător condiției de pregătire pentru ocuparea postului, rezultând un salariu de bază minim brut de 880 lei.
La valoarea acestui salariu de bază minim de 880 de lei se vor calcula și celelalte sporuri legale aferente funcției ocupate de reclamant, sporuri care se calculează în funcție de salariu de bază.
Din adeverința depusă la dosar rezultă că salariul de bază al reclamantului s-a majorat începând cu data de 01.10.2007 peste limita minimă de 880 de lei prevăzută de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010. Cum dreptul prevăzut de este un drept minimal, o limită sub care salariul de bază nu poate fi stabilit, el nu poate fi apreciat ca înlocuind pe viitor dispozițiile legale care stabilesc salariile de bază ale profesorilor.
Cu alte cuvinte, stabilește nivelul minim al salariului, însă nu poate înlătura aplicarea dispozițiilor legale și nici nu poate reglementa sistemul de salarizare în sensul stabilirii salariului de bază al unui profesor.
De aceea, cererea reclamantului de a se recalcula majorările salariale de 2%, 5% și 15% acordate în cursul anului 2007 la un salariu de bază de 880 de lei este nefondată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că instanța de fond a apreciat greșit că dispozițiile din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu se aplică în cazul reclamantului.
În consecință, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și în temeiul art. 312 și art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii.
Pârâta va fi obligată să stabilească reclamantului, începând cu data de 1 ianuarie 2007, un salariu de bază brut de 880 lei și să achite acestuia diferența dintre salariul astfel stabilit și salariul efectiv plătit în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 septembrie 2007, proporțional cu fracțiunea de normă pentru care a desfășurat activitate în cadrul unității, diferențele lunare urmând a fi reactualizate la momentul plății în raport de data fiecărei scadențe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 670 din 13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.-/2007, în contradiuctoriu cu pârâta Școala cu clasele I-VIII.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să stabilească reclamantului, începând cu data de 1 ianuarie 2007, un salariu de bază brut de 880 lei și să achite acestuia diferența dintre salariul astfel stabilit și salariul efectiv plătit în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 septembrie 2007, proporțional cu fracțiunea de normă pentru care a desfășurat activitate în cadrul unității, diferențele lunare urmând a fi reactualizate la momentul plății în raport de data fiecărei scadențe.
Respinge celelalte pretenții.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2008
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/07.11.2008
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Lucian
