Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 948/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(7128/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 948/
Ședința publică de la 17.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
************************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - - membru GRUP, împotriva sentinței civile nr.3939 din data de 09.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.43.233/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/16.02.2009 și intimata-reclamantă, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/11.02.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 11.02.2009, după care,
Președintele completului comunică recurentei-pârâte, prin consilier juridic, un exemplar al întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate. Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.137/17.02.2009 și facturii fiscale nr.118/17.02.2009.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3939 din data de 09.05.2008, pronunțată în dosarul nr.43233/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta - și a obligat-o pe aceasta, la plata către reclamantă, a drepturilor bănești, reprezentând prima de C pentru anii 2004-2006 și prima de Paști pentru anii 2004-2007, în cuantum de 1 salariu de bază mediu pe unitate, pentru fiecare eveniment, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației, la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele, în fapt și în drept:
Reclamanta a fost salariata pârâtei, astfel cum reiese din copia carnetului de muncă, depusă la dosarul cauzei (filele 7 - 37).
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 stabilește, în cuprinsul art.168, că angajații SNP - vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în limita unui salariu de bază mediu pe SNP - În alin.(2) al aceluiași articol se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.(1) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În Contractele Colective de Muncă aplicabile la nivelul SNP - pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au fost menținute dispozițiile art.168 alin. (1).
A mai reținut prima instanță că drepturile salariale prevăzute de art.168 alin.(1) au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003, ci nu și pentru anii următori. Întrucât conducerea patronatului, începând cu anul 2004, nu s-a mai întâlnit cu conducerea federației sindicatelor salariaților pentru a negocia, acordarea acestor suplimentări salariale nu a mai avut loc.
Tribunalul a apreciat că modificarea contractului colectiv de muncă poate fi făcută prin acordul de voință al părților, cu respectarea formalităților prevăzute de lege, doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a constatat că înscrisurile depuse de pârâtă vizează o reinterpretare a clauzelor înscrise la art.168 alin.(1) și alin.(2) din Contractele Colective de Muncă la Nivelul SNP - pentru anii 2003-2007, care este ulterioară momentului încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, ceea ce nu poate fi admis, cât timp dispozițiile din contractele colective de muncă, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, nu au fost desființate. În conformitate cu dispozițiile art.969 din Codul civil, menționatele contracte au putere de lege între părțile contractante, astfel încât trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii lor.
Interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul, cu încălcare dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1996, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederilor invocate.
În plus, prin hotărârea Comisiei paritare, care poartă dată certă din anul 2007, se urmărește interesul societății, în defavoarea salariaților, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
A mai reținut prima instanță că pârâta nu a făcut dovada, conform art.287 din Codul muncii, că suplimentările salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C au fost incluse în salariile angajaților, cu atât mai mult cu cât ele variază de la an la an.
Instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia există o diferență între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivelul, întrucât în înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă se specifică doar salariul minim pe societate, salariul de bază mediu și salariul mediu brut, în speță nefiind făcută dovada unui alt cuantum al drepturilor pretinse, în condițiile art.1169 din Codul civil.
Instanța de fond nu a considerat că ar fi utilă cauzei proba cu expertiză contabilă, reținând că există elemente de calcul în raport de care să se cuantifice drepturile solicitate.
Prin aplicarea dispozițiilor art.161 alin.(4) din Codul muncii și în raport de prejudiciul produs reclamantei, ca efect al devalorizării în timp a sumelor datorate și neachitate, pârâta a fost obligată și la plata sumei rezultând din aplicarea indicilor de inflație, începând cu datele scadente și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta - - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea, în tot, a sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat descrierea situației de fapt și a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art.168 alin.(1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.(1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.(1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivelul, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 16 - 19 din dosarul de recurs), intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (5) din Codul d e procedură civilă, va respinge excepțiile invocate, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecarea fondului, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Întrucât recurenta - - membru Grup nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paști și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată intmatei-reclamante, al cărei drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat.
În plus, prin invocarea prevederilor art.283 lit. e) din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că în mod greșit recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.(1) lit. e) din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.(1) lit. c) din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că prin acțiunea introdusă de intimata-reclamantă, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea - la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paști și de C pentru anii 2005-2007, în temeiul art.168 alin.(1) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Societății.
Potrivit acestui text, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații recurentei-pârâte aveau dreptul de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
Instanța de fond a înlăturat apărările pârâtei, în sensul că există o diferență între salariul de bază mediu pe SNP și salariul mediu brut, în raport de care au fost calculate sumele solicitate de reclamantă, fără însă a justifica în ce mod a ajuns la o astfel de concluzie și care sunt elementele probatorii pe care se întemeiază și, totodată, nu a considerat că ar fi utilă cauzei, administrarea probei cu expertiză judiciară contabilă, reținând că, la dosarul cauzei, există elementele de calcul în raport de care pot fi cuantificate drepturile solicitate.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.129 alin. (5) din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
Chiar în ipoteza în care pretențiile intimatei-reclamante ar fi justificate, cuantumul sumelor trebuie determinat în funcție de prevederile art.168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă, text în care se face referire la salariul de bază mediu la nivelul SNP -
Din proba cu înscrisuri administrată în recurs, rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile judiciare, care să stabilească cuantumul sumelor cuvenite reclamantei în raport de prevederile art.168 alin.(1) din Contractul Colectiv de Muncă și să verifice împrejurarea, susținută de recurentă, în sensul că aceste sume au fost incluse în salariu, fiind astfel achitate salariaților societății.
Față de dispozițiile art.305 din Codul d e procedură civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel încât se impune admiterea căii de atac promovată de - - Membru Grup, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, cu obiectivele anterior menționate, prilej cu care va analiza cauza prin prisma tuturor aspectelor invocate de părți, prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - - GRUP, împotriva sentinței civile nr.3939 din data de 09.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.43.233/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 25.03.2009
Jud.fond:;
Dalina
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
