Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 9801/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9801
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier -a -
**********************************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, împotriva sentinței nr. 2939 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează cererea formulată de recurenta pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, prin care solicită judecarea cauzei in lipsa potrivit dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă, după care, apreciindu-se cauza în stare de soluționare, s-a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.2939 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s- admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului prima de vacanță aferentă anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007, actualizată potrivit indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pronunțându-se astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost salariatul unității începând cu 15.03.1999 în calitate de șef birou administrativ, locul de muncă Serviciul Administrativ și Resurse Umane, având contract de muncă pe perioadă nedeterminată și că există, discriminare față de funcționarii publici, personalul contractual, în condițiile în care desfășoară aceleași activități în același sector de activitate, fiind situații analoage în cadrul celor două categorii de personal, dispozițiile art. 7 din Pactul Internațional privitor la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin decretul nr. 212/1974 (care garantează egalitatea de tratament și salarizare fără nici o distincție).
Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice discriminarea, iar art. 4 din Carta Socială Europeană garantează dreptul la o salarizare echitabilă, interzicând discriminarea în domeniul exercitării forței de muncă.
În cauză, nu putea fi invocată suspendarea primelor de vacanță, deoarece textele legale au fost potrivit Constituției, art. 38 (2), precizând că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, iar dreptul reclamantului s-a născut din lege.
Normele de suspendare a drepturilor salariale cuvenite contravin prevederilor art. 41 și 53 din Constituție, dreptul la prima de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă.
Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns discriminatoriu și contrar echității din societatea democratică, potrivit art. 53 din Constituție, iar normele legale de suspendare contravin art. 16 alin. 1 din Constituție, reclamantul fiind discriminat față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă și care desfășoară activități similare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o faptă să fie calificată discriminare, trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, existența unor persoane aflate în situații comparabile, existența unui criteriu de discriminare potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Potrivit legii, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, etc. apartenența o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu.
În speță, criteriul discriminatoriu care a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat reclamantului a fost categoria profesională.
Art. 6 alin. 2 din Codul Muncii consacră principiul "pentru muncă egală și pregătire profesională egală, toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal".
Protocolul nr. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar Carta Socială Europeană garantează dreptul la o salarizare echitabilă, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 interzice discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa de Asigurări de Sănătate D, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, arată că instanța nu a respectat prevederile legale și a acordat un drept unei persoane încadrate cu contract individual de muncă și care este prevăzut numai pentru funcționarii publici.
Reclamantul a desfășurat activitate cu începere de la 01.03.2003 la serviciul administrativ, iar instanța nu a observat actele depuse, astfel că i-a acordat câștig de cauză pentru perioada în care nu a lucrat la recurentă, adică 2001-2002.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art.6 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, reclamantul nefiind funcționar public, astfel că solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Cu privire la motivele de recurs nu a fost depusă întâmpinare de către reclamant.
Recursul se admite pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu, potrivit art.304 indice 1 Cod proc.civ. Curtea constată că sentința este afectată de motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 Cod proc.civilă.
Astfel, se observă sub acest aspect că reclamantul potrivit contractului individual de muncă-fila 11 dosar fond- și-a început activitatea la recurentă la data de 01.03.2003 și cu privire la perioada 2001-01.03.2003, acțiunea acestuia era inadmisibilă, situație în care trebuia respinsă ca atare.
În privința perioadei 01.03.2003-25.02.2005, data înregistrării acțiunii, instanța în mod nelegal, nu a făcut aplicarea dispozițiilor Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, potrivit cărora se putea constata prescris dreptul material la acțiune.
În consecință, se constată inadmisibilă acțiunea pentru perioada 2001-martie 2003 și prescrisă acțiunea pentru perioada martie 2003-februarie 2005.
În legătură cu aplicarea art.6 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, instanța a reținut corect existența unui tratament diferențiat, inechitabil și care constituie discriminare potrivit reglementărilor legale, interne și internaționale, menționate în considerentele sentinței și care potrivit art.11 din Constituția României fac parte din dreptul intern.
În aceste condiții, se reține că este întemeiată acțiunea reclamantului,numai pentru perioada martie 2005-2007, situație în care Curtea va admite recursul în temeiul art.304 pct.9 Cod proc.civ. raportat la art.304 pct.9 Cod. proc.civ. și se va modifica sentința, în sensul că pe fond se admite în parte acțiunea, pentru perioada martie 2005-2007 și cu privire la care va fi obligată recurenta pârâtă să-i plătească drepturile bănești reprezentând prime de vacanță, actualizate la data plății efective conform indicelui de devalorizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, împotriva sentinței nr. 2939 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Modifică sentința și pe fond admite în parte acțiunea reclamantului.
Constată inadmisibilă acțiunea pentru perioada 2001-martie 2003 și prescrisă pentru perioada martie 2003-februarie 2005.
Admite acțiunea pentru perioada martie 2005-207.
Obligă recurenta pârâtă să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de vacanță aferentă perioadei martie 2005-2007, actualizate la data plății efective conform indicelui de devalorizare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
Red.Jud.-
Tehn./4 ex.
12.12.2008
Jud.fond
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
