Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 99
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1015 din 06.11.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimatul - reclamant asistat de avocat -, lipsă fiind recurenta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Avocat - pentru intimatul - reclamant depune la dosar copia procesului verbal din data de 19.01.2010 întocmit de executorul judecătoresc.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat - pentru intimatul - reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că din probele administrate la dosar rezultă că recurenta datora suma de 23.409 lei intimatului, sumă ce trebuia achitată mai întâi față de celelalte cheltuieli a recurentei. In ce privește sporul de 25% respectiv sporul de vechime care face parte din retribuția lunară așa cum se prevede în Codul Muncii și contractul colectiv de muncă la nivel național și din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii pe transporturi. Mai arată că intimatul a depus la recurentă o garanție, iar în urma pensionării, aceasta nu ia restituit garanția și că s-a reținut că reprezentantul recurentei a fost de acord cu expertiza contabilă efectuată în cauză și că a achiesat la ea. Mai mult decât atât recurenta a recunoscut că are de achitat sume de bani intimatului. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat si contravaloarea bonurilor de benzină.
S-a declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1015/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul, cu domiciliul în Tîrgu N,-, -. 18, județul N, în contradictoriu cu pârâta SC" "SA Tg.N, cu sediul în Târgu N, dul - -, nr.14, județul N și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului următoarele sume:
1) 23.409 lei, reprezentând drepturile salariale actualizate conform ratei de inflație, pentru perioada noiembrie 2006 - decembrie 2008;
2) 1.374 lei, reprezentând sporul de vechime net, actualizat conform ratei de inflație, aferent perioadei 01 martie - 31 octombrie 2006;
3) 2.324 lei, reprezentând valoarea actualizată conform ratei de inflație a garanției materiale.
S-a respins capătul de cerere privind plata de daune interese.
A fost obligată pârâta să plătească către Bugetul consolidat de stat suma de 2266 lei, reprezentând diferențele de contribuții de stat corespunzătoare perioadei martie 2006 - decembrie 2008( anexa 7 din raportul de expertiză întocmit de expertul ).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2404 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Asupra litigiului de muncă de față constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub numărul - din data de 05.03.2009 reclamantul domiciliat în Târgu N,-, -,. A,. 4,.18, jud. Nac hemat în judecată pe pârâta " " cu sediul în Târgu N,-, jud. N pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate să se dispună plata drepturilor salariale pentru perioada noiembrie 2006 - decembrie 2008, inclusiv indemnizațiile pentru perioadele in care a fost în concediu medical, indemnizațiile pentru concediu de odihnă, drepturi ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației la care să aplice și dobânda legală. Mai solicită plata sporului de vechime, pentru perioada martie 2006 - decembrie 2008 actualizat în funcție de indicele de inflație, la care să se aplice și dobânda legală. Se solicită și plata diferențelor de contribuții la stat corespunzător noilor salarii ce vor fi calculate, în vederea recalculării drepturilor de pensie și mai solicită obligarea societății pârâte la restituirea garanției materiale reținute la încheierea contractului individual de muncă, sumă care să fie actualizată în funcție de rata inflației și la care să se aplice dobânda legală și obligarea pârâtei la plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune interese. S-au mai solicitat și cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că a fost salariatul societății pârâte de la data de 01.01.1992 până la data de 19.12.2008, fiind încadrat pe post de tehnician întreținere și responsabil inspecții tehnice. Se arată că începând cu luna noiembrie 2006 nu i-a mai fost plătit salariul și nici indemnizațiile de concediu medical și concediu de odihnă. Mai mult de atât reclamantul susține că drepturile salariale sunt incorect calculate deoarece statele de plată sunt întocmite eronat. În acest sens, deși îndeplinește condițiile pentru a-i fi plătite anumite sporuri cum ar fi sporul de vechime, sporul de gestiune sau sporul de noapte, pârâta refuză plata acestora. Față de sporurile solicitate prin prezenta acțiune reclamantul arată că i se cuvin în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă nr. 357/05 din 22.02.2006 valabil pentru ramura transporturi pentru anii 2006 - 2007 modificat prin actul adițional nr. 603/16.03.2006, respectiv art. 41, 42 și 51.
Daunele interese în sumă de 10000 de lei sunt solicitate motivat de faptul că prin neplata salariului un timp atât de îndelungat a fost nevoit să facă numeroase împrumuturi.
Mai arată că începând cu data angajării i-a fost reținută garanție materială, care nu a fost restituită cu toate că a fost emisă decizia de încetare a raportului de muncă.
În susținerea acțiunii au fost depuse o serie de acte în copie: carnet de muncă, contract colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pentru anii 2006-2007.
Pârâta a depus întâmpinare și o serie de acte în susținerea acesteia. Prin întâmpinare se solicită admiterea în parte a acțiunii, arătând că datorită unor dificultăți economice ale societății nu s-au putut plăti drepturile salariale reclamantului în integralitatea lor. Din desfășurătorul prezentat în întâmpinare pârâta arată că drepturile salariale neachitate către reclamant sunt în cuantum net de 16.685 lei. Se mai arată că drepturile salariale sunt calculate în conformitate cu CCM la nivel de unitate nr. 1846/13.05.2003.
Față de sporul solicitat, pârâta precizează că acestea nu se cuvin reclamantului deoarece arată că s-a convenit prin CCM la nivel de unitate ca acesta să fie inclus în salariul de bază.
Daunele interese solicitate, intimata le consideră neîntemeiate, motivat de faptul că actualizarea sumelor pe care pârâta le datorează ar conduce la acoperirea prejudiciului suferit de reclamant.
Cât privește solicitarea de restituire a garanției materiale reținute, arată pârâta că aceasta este în cuantum de 1562,17 lei și precizează că este de acord cu obligarea societății la plata acestei sume.
În susținerea întâmpinării au fost depuse în copie: contract de muncă, acte adiționale, precum și contractele colective de muncă la nivel de unitate 2003 - 2006 și 2006 - 2009, precum și state de plată pentru perioada octombrie 2005 - august 2008.
În cauza de față s-a solicitat de către reclamant și s-a încuviințat de către instanță, administrarea probei cu expertiză contabilă, având în vedere necesitatea unei opinii a unui expert contabil care să verifice actele contabile ale pârâtei în vederea stabilirii exacte a drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei fiind angajat cu contract individual de muncă. Acesta a promovat prezenta acțiune motivat de neplata drepturilor salariale, precum și a unor sporuri de natură salarială, restituirea garanției materiale, precum și pentru plata de daune interese. În susținerea acțiunii reclamantul a invocat prevederile contractelor colective de muncă la nivel de ramura.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a achiesat la o parte din pretențiile reclamantului, respectiv a solicitat admiterea acțiunii în privința drepturilor salariale în cuantum de numai 16.685 lei și a garanției materiale în cuantum de 1562,17 lei. Cât privește solicitarea de acordare a sporului de vechime de către reclamant, precum și a cererii de acordare de daune interese, pârâta a solicitat respingerea acestora ca fiind neîntemeiate, nefiind prevăzute în contractul individual de muncă sau în contractul colectiv la nivel de societate. Față de prevederile contractelor de muncă colective la nivel de unitate și la nivel de ramură, precum și concluziile expertizei contabile, instanța urmează a admite capetele de cerere privind plata drepturilor salariale restante și garanția materială reținută pentru perioada solicitată, precum și plata sporului de vechime, motivat de următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 39 Codul Muncii, salariatul este îndreptățit la plata drepturilor salariale cuvenite ca urmare a prestării muncii în folosul pârâtei. Tot în sensul celor expuse mai sus stau și prevederile art.154 și ale art. 156 Codul Muncii, care prevăd că drepturile salariale cuvenite salariaților se plătesc înaintea oricăror altor obligații ale angajatorului. Chiar și existența dificultăților economice la nivel de unitate nu poate împiedica ca drepturile salariale să fie plătite cu întâietate și fără întârziere.
Asupra sporului de vechime,de asemenea, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii acestuia, motivat de faptul că, inclusiv Codul Muncii și contractul colectiv de muncă la nivel național prevede acordarea tranșelor de vechime pentru salariații care prestează activitate în câmpul muncii. De asemenea în CCM la nivelul ramurii pe transporturi la art. 41 este prevăzut acordarea sporului de vechime pentru salariații din domeniul transporturilor, implicit și pentru salariații unității pârâte. Susținerea pârâtei cu privire la neregăsirea acestui spor între cele negociate prin CCM la nivel de unitate nu poate fi primită atâta timp cât se încalcă prin aceasta dispozițiile art.11 și 238 din Codul Muncii.
Precizarea că acest spor de vechime a fost inclus în salariul de bază nu este susținută de nici o prevedere în acest sens în contractele de muncă la nivel de unitate, cu toate că acestea au suferit numeroase modificări aduse prin acte adiționale, nici una dintre aceste modificări nefăcând referire la includerea sporului de vechime în salariul de bază. De altfel nici contractul individual de muncă al salariatului nu conține această prevedere, cum că sporul de vechime ar fi inclus în salariul de bază. Dreptul la sporul de vechime în muncă este un drept recunoscut atât de Codul Muncii cât și de CCM la nivel național sau la nivel de ramură transporturi.
Față de capătul de cerere privind restituirea garanției reținute de către pârâtă salariatului în timpul activității sale, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii acesteia, motivat atât de recunoașterea ca debit de către pârâtă, cât și raportat la concluziile expertului desemnat în cauză prin care s-a constatat că la data încetării raportului de muncă al reclamantului, garanția materială nu a fost restituită, așa după cum se prevede în Legea 22/1969. Nu a reieșit din nici un înscris deținut de pârâtă că reținerea garanției materiale ar avea la bază vreo pagubă creată societății de către salariat. Astfel încât nerestituirea garanției materiale apare ca fiind nelegală, motiv pentru care pârata a fost obligată la restituirea acestei garanții, inclusiv a dobânzii produsă de către depozitul de garanție materială, conform prevederilor Legii 22/1969.
Drepturile salariale acordate prin prezenta cauză și cuvenite reclamantului urmează a fi acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație din momentul executării prezentei hotărâri, deoarece reclamantul a fost păgubit prin neplata drepturilor bănești la momentul în care i se cuveneau, iar acordarea acestora la momentul executării fără o actualizare a sumelor ar crea un prejudiciu reclamantului și o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei.
De asemenea s-a admis și capătul de cerere privind obligarea la plată către bugetul consolidat de stat a datoriilor datorate corespunzător drepturilor salariale ale petentului, motivat de faptul că inițial au fost virate către bugetul de stat niște contribuții mai mici. Aceasta deoarece drepturile salariale nu au fost calculate corect și implicit nici reținerile nu au fost făcute corect. Astfel datorită stabilirii unor noi salarii prin prezenta acțiune, implicit urmează ca și reținerile din drepturile salariale să fie altele, iar acestea să fie virate în cuantum corespunzător către bugetul de stat.
Solicitarea de acordare a daunelor interese urmează a fi respinsă motivat de faptul că suma datorată s-a dispus a fi plătită în valoare actualizată cu indicele de inflație, tocmai pentru a acoperi paguba creată de neplata la timp drepturilor salariale.
Față de dispozițiile art. 274 Cod Proc. Civ, instanța a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2404 lei reprezentând onorariu de avocat și onorariu expertiză, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
Față de toate cele expuse mai sus, instanța a admis acțiunea în parte, conform dispozitivului.
Impotriva acestei sentințe a promovat recurs intimata, recurs declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
A fost criticată soluția primei instanțe pentru următoarele considerente:
- greșit a fost obligată la plata sporului de vechime în cuantum de 25% pentru perioada noiembrie 2006 - decembrie 2008 atâta timp cât acest spor nu era prevăzut în la nivel de societate sau în actele adiționale la. încheiate de parte în perioada solicitată;
- având în vedere poziția lor cu privire la sporul de vechime consideră și că obligația la plata diferențelor de contribuție la stat nu este corectă;
- greșit a fost obligată la reactualizarea cu indicele de inflație a garanției.
In esență, recurenta arată că este de acord să fie obligată doar la plata unor drepturi salariale în sumă de 16.685 lei.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând în esență respingerea ca nefondat a recursului cu motivarea că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea întocmai a prevederilor legale în urma unei analize corecte a situației de fapt și de drept.
Curtea analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor art. 304, 3041, 312 cod pr.civilă constată caracterul ei nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit disp.art. 11 din Codul Muncii "clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă", iar conform art. 238 alin.2 din acest act normativ - " contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă ".
Așadar, textele sus-menționate prevăd cu valoare de principiu că în contractul individual de muncă părțile nu pot însera clauze care să fie contrare legislației muncii în viitoare sau contractului colectiv de muncă aplicabil.
In speță, este adevărată susținerea recurentului conform cu care sporul de vechime nu este prevăzut nici în contractul individual de muncă al contestatorului, nici în la nivel de unitate, dar atâta timp cât la nivel de ramură pe transporturi prevede la art. 41 acest spor ( vezi fila 41 dosar fond) concluzia care se desprinde din interpretarea disp. art. 11 și art. 238 din Codul Muncii este aceea că soluția de admitere a capătului de cerere având ca obiect plata sporului de vechime este corectă. Pe cale de consecintă si soluția de obligare la plata drepturilor de contribuții la stat apare ca fiind corectă, atâta timp cât drepturile salariale nu au fost calculate corect și deci nici reținerile nu au fost corecte.
Un alt motiv de recurs a vizat modul de soluționare a capătului de cerere privind restituirea garanției în valoare actualizată. Și acest motiv de recurs va fi înlăturat.
Astfel, potrivit disp. art. 15 din Legea 22/1969 - " garanția în numerar va fi depusă de agenții economisi, autoritățile și instituțiile publice la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la bănci, într-un cont special al agentului economic, al autorității ori al instituției publice respective".
Pentru garanția depusă în condițiile alin.2se acordă o dobândă anuală,stabilită de depozitarul garanției, care nu poate fi mai mică decât dobânda acordată pentru depozitele la termenele pe un an".
Ori, atâta timp cât depozitul de garanție materială a produs o dobândă conform dispozițiilor articolului sus-menționat, soluția primei instanțe de obligare la plata garanției în valoare actualizată apare ca fiind corectă.
Hotarările instanțelor invocate de recurentă ca și practică judiciară urmează a fi înlăturate ca fără relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul nostru de drept precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, întrucât așa cum s-a reliefat în literatura de specialitate organele judecătorești aplică legea, nu creează legea.
De asemenea, se constată că în fața instanței de recurs a fost depus procesul - verbal încheiat la 19.01.2010 de către biroul executorului judecătorești G în dosarul de executare nr. 282/2009 prin care părțile au convenit ca debitul raportat la sentința civilă nr. 1015/06.11.2009 - care face obiectul recursului de față - să fie achitat până la 01.03.2010.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza art. 312 cod pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul. Urmează să se facă aplicarea dispozițiilor art. 274 cod pr.civilă obligând partea căzută în pretenții- în speță recurenta- să plătească către intimat cheltuielile de judecată în sumă de 2100 lei reprezentând onorariu avocat în sumă de 1500 lei - conform chitanței nr. 130/29.12.2009- și cheltuielile de transport de 60 lei- conform bonului fiscal 47/01.02.2010. Celelalte cheltuieli de transport în sumă de 100 lei nu vor fi acordate - având în vedere data bonului nr. 448 - respectiv 26.01.2010 - dată la care nu a fost nici un termen în dosar și nici nu apare ca fiind făcută vreo cerere de studiu a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta cu sediul în Tg. N,-, jud. N împotriva sentinței civile nr. 1015 din 06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă recurenta să achite intimatului suma de 2100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/4 ex.
10.02.2010
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
