Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 992/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4631/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.992/
Ședința publică de la 18 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-""SA - Membru Grupîmpotriva sentinței civile nr.1042 din data de 20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (6323/2007), în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-""SA - Membru Grup,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 17.02.2009 depusă la dosar-fila 24, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, depune la dosar fotocopia confirmării de primire, certificată cu mențiunea "conform cu originalul", din data de 23.06.2008, pentru a dovedi declararea recursului în termenul legal prevăzut de lege; reclamanția făcută de către societatea recurentă împotriva Companiei Naționale de Poștă Română SA, precum și o completare a motivelor de recurs prin care invocă excepția de ordine publică, respectiv excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman, întrucât instanța competentă să soluționeze cauza dedusă judecății este Tribunalul București, conform art.72 din Legea nr.168/1999 raport la art.249 și 298 alin. 2 din Codul Muncii.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, este o lege organică specială care derogă de la dreptul comun în această materie, iar conform prevederilor art.249 din Codul Muncii, procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin normă generală.
Pe fondul recursului, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 pr. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1042 din 20.02.2007, pronunțată în dosarul nr- (6323/2007), Tribunalul Teleorman, Secția Litigii de Muncă - Asigurări Sociale și Contencios Administrativ, în Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în opinie majoritară, a respins ca nefondate excepțiile privind prescripția, conexitatea și prematuritatea, a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști pe anul 2005 și de C pe anul 2004, în raport de salariul de bază mediu pe societate, sume ce vor fi actualizate la inflație la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pentru anul 2003. În ipoteza în care nu s-ar fi intenționat acordarea acestor drepturi și pentru anii următori, nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. (1).
Împrejurarea că, prin adresa Comisiei Paritare din data de 18 iunie 2007, s-a arătat că voința comună a părților a fost în sensul ca "începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu confirmă susținerea pârâtei potrivit căreia au fost acordate toate aceste drepturi salariale.
Prima instanță a reținut că se reinterpretează, astfel, clauza înscrisă la art. 168 alin. (1) și (2) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 ulterior momentului încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, ceea ce nu poate fi admis, cât timp dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea nu au fost desființate. În conformitate cu dispozițiile art. 969 din Codul civil, menționatele contracte au putere de lege între părțile contractante, astfel încât trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii lor.
Prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor colective de muncă, în perioada 2004-2007, nu s-a urmărit decât interesul societății, concluzie confirmată de împrejurarea că nu s-a făcut dovada includerii în salariu a suplimentărilor salariale, deși sarcina probei revenea angajatorului, în conformitate cu dispozițiile art. 287 din Codul Muncii și nu rezultă dacă persoanele semnatare ale hotărârii Comisiei Paritare au avut calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru aos emna.
Tribunalul a respins excepția de conexitate reținând că acțiunile vizează perioade diferite în care reclamanții au desfășurat activitate ca prepuși ai pârâtei.
Tribunalul a înlăturat și celelalte apărări ale pârâtei, reținând că excepția prematurității este neîntemeiată întrucât nu există nicio prevedere legală în sensul că sesizarea instanței trebuie precedată de îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar în ceea ce privește excepția prescripției, aceasta se analizează în raport cu data scadenței fiecărui drept solicitat. Totodată, prin invocarea prevederilor art. 283 lit. e) din Codul Muncii, implicit, a recunoscut că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
De altfel, prematuritatea formulării acțiunii este întemeiată pe absența negocierilor dintre patronat și sindicat, împrejurare ce nu poate fi imputată reclamantului, al cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat.
Tribunalul a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune în baza art. 166 alin. 1, 293 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
În privința cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP, iar nu la salariul brut pe unitate, ce a fost avut în vedere de reclamantă la calculul sumelor solicitate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
La termenul de judecată din 18.02.2008 recurenta a invocat ca excepție de ordine publică necompetența teritorială a Tribunalului Teleorman de soluționare a cauzei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999.
La termenul de judecată din 18.02.2008 instanța de recurs a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului, pe care o va analiza cu prioritate, fiind o excepție de procedură cu caracter dirimant.
Recurenta a depus la dosar înscrisuri privind expedierea recursului către Tribunalul Teleorman cu data de 23.06.2008 și a reclamației administrative adresată Companiei Naționale Poșta Română SA pentru lipsa confirmărilor de primire.
Analizând excepția invocată, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Sentința recurată a fost comunicată recurentului la sediul procesual ales, la data de 10.06.2008, conform dovezii de primire și procesului-verbal de predare aflate la fila 131 dosarului de fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 24.06.2008, după împlinirea termenului de recurs de 10 zile, prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, calculat pe zile libere, conform art. 101 din Codul d e procedură civilă, de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În cauză, nu poate fi reținută proba administrată de recurentă, întrucât pe borderoul de expediere întocmit de către aceasta, ce are aplicată data poștei de 23.06.2008 nu este înscris numărul de dosar sau de sentință vizat de recomandata ce ar fi conținut cererea de recurs, astfel că acest înscris nu certifică împrejurarea că recursul ce face obiectul prezentei judecăți ar fi fost expediat cu acea recomandată, care de altfel nici nu a intrat în posesia recurentei.
Curtea, față de dispozițiile art. 301 din Codul d e procedură civilă, va face aplicarea art. 103 din Codul d e procedură civilă, astfel încât, văzând și prevederile art. 312 din același Cod, urmează să respingă recursul, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - GRUP, împotriva sentinței civile nr.1042 din 20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (6323/2007), în contradictoriu cu intimatul, ca tardiv declarat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./27.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
