Pretentii civile. Speta. Decizia 1012/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR.1012/
Ședința public din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
Judector - - -
Judector - - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la sediul Judec toriei Focșani,-, jud.V împotriva sentinței civile nr.17/F/7.10.2008 pronunțat de Curtea de Apel Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL VRANCEA,cauza având ca obiect drepturi bnești.
La apelul nominal fcut în ședința public au lipsit recurenta-reclamant și intimații-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI,MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL VRANCEA.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c intimata-pârât a solicitat judecarea recursului în lips; dup care:
Curtea, având în vedere c nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat iar intimata-pârât Curtea de Apel Galația solicitat judecarea recursului în lips constat cauza în stare de judecat și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de faț;
Examinând actele și lucrrile dosarului constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.17/F/7.10.2008 pronunțat de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat acțiunea formulat de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTȚILOR, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL VRANCEA, ca nefondat.
Pentru a pronunța hotrârea judectoreasc, prima instanț a reținut urmtoarele:
Prin acțiunea civil înregistrat sub nr.2117/91 din 06.06.2008 la Tribunalul Vrancea reclamanta - a chemat în judecat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea solicitând obligarea acestora la plata unui ajutor bnesc egal cu un salariu de baz pentru nașterea unui copil.
În motivarea acțiunii civile reclamanta a artat c îndeplinește funcția de judector la Judec toria Focșani.
A mai artat reclamanta c la data de 10.01.2005 a nscut copilul și c la aceast dat angajatorul avea obligația s-i plteasc un ajutor bnesc egal cu un salariu mediu pe unitate, pltit de unitate mamei, pentru nașterea fiecrui copil conform art. 51 lit.c din Contractul colectiv de munc la nivel național pe anul 2006.
Aceast obligație este imperativ conform art.241 lit.d din Codul muncii și art. 3 alin.1 din Contractul colectiv de munc la nivel național pe anul 2006 pentru absolut toate unitțile angajatoare din țar, prin termenul unitate înțelegându-se potrivit art.2 alin.2 din același și "instituțiile publice, asociațiile de orice fel și organele de stat".
acestor obligații toate drepturile acordate prin acest contract colectiv unic sunt garantate tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țar conform art. 246 alin. 1 lit. din Codul muncii și art. 3 alin. 1 lit. din pe anul 2005 - 2006, indiferent dac au raporturi tipice sau atipice de munc fr distincție și fr nici o discriminare, a artat reclamanta.
Dispozițiile art. 295 alin. 2 din Codul muncii prevd c,prevederile prezentului cod se aplic cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de munc neîntemeiate pe un contract individual de munc, în msura în care reglementrile speciale nu sunt complete potrivit principiului unde legea special nu prevede, se completeaz cu legea general valabil.
În aceast situație se gsește și personalul încadrat în justiție, care deși are o lege de salarizare special, beneficiaz totodat și de drepturile și ajutoarele prevzute pentru toți ceilalți salariați din țar, fr nici o distincție și fr nici o discriminare.
Însși prevederile unic la nivel național pentru anul 2005 - 2006 stipuleaz în art. 2 alin. 3 c la stabilirea drepturilor individuale, angajatorii vor asigura egalitatea de tratament pentru toți salariații fr discriminri directe sau indirecte care au ca scop sau efect restrângerea sau înlturarea recunoașterii, folosul sau exercitrii drepturilor decurgând din contractele colective de munc.
Discriminarea este sancționat atât pe plan intern cât și internațional, a artat reclamanta.
Principiul nediscriminrii este tratat atât de Constituția României cât și de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art. 1 alin. 2 și art. 2 alin. 1, mai artat reclamanta.
Pe plan internațional, garantarea nediscriminrii salariaților fost asigurat de Convenția OIM nr. 100/1951 asupra egalitții de remunerare și în Convenția nr. 111/1951 privind discriminarea în domeniul forței de munc și exercitrii profesiei.
Tratamentul nediscriminatoriu pentru acordarea ctre toate persoanele aflate în situația prevzute de art. 51 lit. c din unic este cu atât mai necesar, cu cât prestațiile sociale constând în ajutoarele familiale pentru nașterea copiilor constituie un obiectiv important al asistenței sociale acordate atât pe plan intern cât și comunitar, a artat reclamanta.
Prestațiile familiale și de maternitate și-au gsit reglementri speciale în Convenția OIM nr. 102/1952 privind securitatea social și în Regulamentul nr. 883/2004 al Consiliului Europei care au în vedere asigurarea unui cadru protector copilului nou nscut și familiei din care face parte.
Egalitatea tuturor celor care muncesc și implicit a drepturilor de care beneficiaz fac obiectul atât a Convenției OIM nr. 183/2000 privind protecția maternitții în scopul de a proteja egalitatea tuturor femeilor care muncesc cât și a Cartei Social Europene Revizuite (ratificat de România prin Legea nr. 74/1999, care declara c, "lucrtoarele în caz de maternitate, au dreptul la o protecție special" și "toți lucrtorii și persoanele aflate în întreținerea acestora au dreptul la securitate social", iar familia, în calitate de celul fundamental a societții, are dreptul la o protecție social juridic și economic corespunztoare în vederea asigurrii deplinei sale dezvoltri (pct.8,12,16,17 din Cart).
În acest sens sunt și actele normative interne: Legea nr. 319/2006 a securitții și sntții în munc, Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistenț social OUG nr. 148/2005 pentru susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a mai artat reclamanta.
Prin întâmpinarea depus pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca nefondat a acțiunii civile a reclamantei.
În motivarea întâmpinrii depuse pârâtul a susținut c potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 contracte colective de munc se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare îns prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale cror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Aceast dispoziție legal, a artat pârâtul rezult din specificul finanțrii de la buget a instituțiilor publice (instituțiile bugetare).
Ori drepturile salariale și de alt natur cuvenite personalului din sistemul justiției (personal auxiliar, funcționarilor publici, magistrați) sunt stabilite prin dispoziții legale specifice.
Cu atât mai mult, a artat pârâtul, prevederile unui contract colectiv de munc încheiat la nivel național nu pot institui în sarcina autoritților publice obligații privind plata în favoarea angajaților a unor drepturi nereglementate în legislația specific.
În atare condiție, a artat pârâtul, nu este posibil acordarea unor forme de ajutor bnesc nereglementat în legislația specific personalului din sistemul autoritții judectorești.
La momentul solicitrii reclamantei drepturile salariale și de alt natur cuvenite acesteia erau reglementate prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a artat pârâtul.
S-a mai artat de ctre pârât c potrivit art. 157 din Codul muncii salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați. Același art.157 (2) prevede c sistemul de salarizare pentru personalul din autoritțile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, astfel c aceste drepturi nu pot forma obiectul unei negocieri.
Prin sentința civil nr. 470 din 01.07.2008 Tribunalul Vrancea și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Galați conform art.I din OUG nr. 75/11.06.2008.
Analizând probele dosarului, curtea a constatat c acțiunea civil formulat de reclamant este nefondat pentru urmtoarele considerente:
Reclamanta îndeplinea la data nașterii copilului,10.01.2005,funcția de judector.
Potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciar, activitatea instanțelor judectorești și a parchetelor este finanțat de la bugetul de stat.
Deci pentru personalul din sistemul justiției (magistrați, personal auxiliar) salariile se suport din fondurile defalcate special de la bugetul statului astfel c salariile - indemnizațiile pentru aceast categorie de salariați nu se poate stabili prin negociere, ci numai prin lege operând principiul prestabilirii salariului ca o derogare de la principiul negocierii, în cadrul sistemului de salarizare.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 157 alin.1 și 2 din Codul muncii.
Acestei categorii de salariați - magistrații - care nu încheie contracte colective de munc nu li se pot aplica prevederile Contractului colectiv de munc la nivel național.
Pentru aceast categorie de salariați, judectori și procurori, statul este cel care le stabilește salariile cât și celelalte drepturi de care pot beneficia.
În atare condiții nu poate fi primit susținerea reclamantei c prin neacordarea acestui ajutor bnesc s-ar crea o situație discriminatorie conform art. 2 din OG nr. 137/2000.
De altfel reclamanta beneficiaz de drepturile prevzute, de drepturile specifice acordate prin legislația de asigurri sociale nr.OUG148/2005 privind susținerea familiei, Legea nr.19/2000.
Pentru toate aceste motive s-a constatat c acțiunea formulat de reclamant este nefondat și a fost respins ca atare.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta -- criticând-o ca fiind nelegal și netemeinic, pentru urmtoarele motive:
Cele reținute de instanța de fond ar contraveni dispozițiilor art.11 lit.d din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de munc, potrivit crora clauzele din Contractul colectiv de munc la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați la toate unitțile din țar.
A invocat prevederile art.51 din Contractul colectiv de munc la nivel național pe anul 2006 în sensul c salariații vor beneficia și de un salariu de baz pltit de unitate cu ocazia nașterii fiecrui copil.
În aceast situație se afl și personalul încadrat în justiție, inclusiv magistrații, care deși au o lege special de salarizare, beneficiaz totodat și de drepturile și ajutoarele prevzute pentru toți ceilalți salariați din țar fr nici o distincție și fr nici o discriminare.
A invocat în motivarea în drept a recursului dispozițiile art.295 al.2 Codul muncii, art.2 din nr.OG137/2000,Convenția OIM 183/2000 privind protecția maternitții, Carta social european revizuit și ratificat de România prin legea nr.74/1999.
A solicitat admiterea recursului,casarea sentinței civile recurate cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.
Recursul astfel declarat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.10096/29.12.2008.
Prin adresa cu nr- din 14.03.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civil și de proprietate intelectual a trimis cauza spre competent soluționare Curții de Apel Galați, msura fiind motivat de declararea ca neconstituționale a prevederilor în materie de competenț material înscrise în art.I și II din nr.OUG75/2008, prin Decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Drept urmare, recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați - Secția pentru cauze privind conflicte de munc și asigurri sociale sub nr.508/44/27.03.2009.
Prin întâmpinrile formulate,intimații-pârâți Tribunalul Vrancea,Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției și Libertților au solicitat respingerea recursului invocând, în esenț, inaplicabilitatea prevederilor din contractele colective de munc personalului ale cror drepturi salariale și de alt natur sunt stabilite prin dispoziții legale specifice, cum este și cazul recurentei-reclamante.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedur civil,curtea îl apreciaz ca nefondat pentru urmtoarele considerente:
aflat la baza litigiului dintre prți privește aplicabilitatea în cazul recurentei-reclamante a dispozițiilor art.51 lit.c din Contractul colectiv de munc pe anul 2005, privind acordarea unui ajutor bnesc egal cu salariul de baz, pentru nașterea unui copil.
De precizat faptul c reclamanta îndeplinește funcția de judector în cadrul Judec toriei Focșani iar la data de 10.01.2005 a dat naștere minorului -.
Potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de munc, republicat,pentru salariații unitților bugetare prin contractele colective de munc nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale cror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Asemenea prevederi au fost preluate și în conținutul contractelor colective de munc propriu-zise ( a se vedea, în speț, prevederile art.3 al.2 din Contractul colectiv de munc la nivel național pe anii 2005 - 2006 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritții Sociale și Familiei cu nr.20.01/31.01.2005).
În interpretarea unor asemenea prevederi rezult c pentru salariații instituțiilor publice este exclus posibilitatea negocierii unor clauze privind drepturile a cror acordare și cuantum sunt stabilite prin legi speciale.
De altfel privindu-i pe magistrați, categorie din care face parte și recurenta-reclamant, modalitatea de salarizare și acordare a altor drepturi de natur salarial, este prestabilit prin lege și nu poate face obiectul negocierii care este de esența contractelor colective de munc, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare determinat fiind de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
În perioada de referinț 2005 - 2006 sistemul de salarizare și alte drepturi ale magistraților a fost reglementat printr-o serie de acte normative respectiv nr.OUG177/2002 începând cu 1 ianuarie 2004 și nr.OUG27/2006 începând cu luna aprilie 2006, ulterior aprobat și completat prin Legea nr.45/2007.
Referirea la art. 295 alin.2 din Codul muncii nu poate fi primit pentru c nu se poate reține c reglementrile speciale care privesc drepturile categoriei profesionale din care face parte reclamanta nu sunt complete.
Cum legislația special prin care sunt acordate drepturile salariale reclamantei cât și dispozițiile legale care prevd expres drepturile de care pot beneficia magistrații nu prevd acordarea acestor drepturi, nici instanța nu poate dispune altfel.
Potrivit art.l din nr.OG 137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaz anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea European a Drepturilor Omului, interpretând art. 14 din Convenție, a apreciat c diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fr ca acestea s se bazeze pe o justificare rezonabil și obiectiv.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.l din nr.OG 137/2000, în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând c sunt discriminatorii, și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodat, Curtea Constituțional a constatat c unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1), las posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea cruia instanțele judectorești au posibilitatea s anuleze prevederile legale pe care le consider discriminatorii și s le înlocuiasc cu alte norme de aplicare general, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecții.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se confer instanțelor judectorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalc principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țrii.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativ, în condițiile art. 115 din Constitute, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare general.
Instanțele judectorești nu au o asemenea competenț, misiunea lor constituțional fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamental -, adic de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Nu pot fi reținute nici aprrile recurentei-reclamante în sensul c s-ar crea discriminare, invocând dreptul internațional, întrucât magistrații beneficiaz în mod expres de anumite drepturi prevzute de legea special, drepturi de care alți salariați nu beneficiaz, fiecare categorie profesional având propriile drepturi și obligații, în funcție de specificul muncii prestate și a rspunderii sale.
Prin Convenția OIM nr.183/2000 privind protecția maternitții nu se prevede acordarea unui ajutor bnesc, în plus faț de indemnizațiile acordate tuturor femeilor pentru absentarea de la locul de munc, acest ajutor suplimentar fiind lsat la latitudinea fiecrui stat.
La acest gen de protecție social se refera Convenția mai sus amintit, în sensul acordrii în special a concediului de maternitate și a prestațiilor în bani pentru absența de la locul de munc ce nu trebuie s coboare sub un anumit cuantum, alturi de alte facilitți.
În consecinț,pentru toate considerentele artate și în conformitate cu prevederile art.312 al.1 Cod procedur civil, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.17/F/7.10.2008 Curții de Apel Galați - Secția pentru cauze privind conflicte de munc și asigurri sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -, cu domiciliul ales la sediul Judec toriei Focșani,-, jud.V împotriva sentinței civile nr.17/F/7.10.2008 pronunțat de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședința public din 19 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Benone Fuică - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/05.11.2009
Tehnored./6 ex./ 12 2009
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Com. 4 ex.prți/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
