Pretentii civile. Speta. Decizia 1026/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1026/R-CM
Ședința publică din 27 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile civile declarate de pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE și MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr.231/F-CM din data de 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr- și recursul civil declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.80/F-CM din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererile înregistrate la data de 17.03.2008, respectiv 24.03.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru a fi obligați la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul de bază brut lunar, începând cu luna octombrie 2004 în continuare și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, iar cel de-al doilea pârât la virarea fondurilor necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcțiile de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, conform art.87 din Legea nr.303/2004 republicată și de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Acest text a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă domeniul referitor la salarizare nu poate fi reglementat decât prin lege organică, fiind încălcate prevederile art.114 din Constituția României
S-a mai arătat că la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cererile au fost disjunse prin încheierea pronunțată de Tribunalul Argeș în ședința publică din 26.03.2008, în dosarul nr-.
Prin notele de ședință depuse la data de 21.04.2008, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat ca la soluționarea cauzei să se facă aplicarea Deciziei nr.21/2008 prin care, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că reclamanții pot solicita acordarea unor drepturi bănești aferente raporturilor de serviciu numai față de instituția angajatoare.
Conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Acest minister nu are în atribuții plata, virarea, alocarea de fonduri de la bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
La data de 23.06.2008 a formulat cerere de intervenție în interes propriu numitul, aparținând personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu 1.04.2004 la zi și în continuare și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Intervenientul a reiterat motivele de fapt și de drept ale cererilor inițiale.
Prin încheierea pronunțată la data de 25 iunie 2008, în baza art.I alin.1 coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului Argeș și înaintată spre soluționare Curții de Apel Pitești.
Ulterior, reclamanții, și au completat obiectul acțiunii, solicitând plata sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar, începând cu luna octombrie 2004 la zi și în continuare, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
O altă cerere de intervenție în interes propriu a fost formulată la data de 22.09.2008 de către și - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar începând cu octombrie 2004 la zi și în continuare, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pe aceeași perioadă și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație la data efectuării plății, a despăgubirilor de 1.700 lei reprezentând echivalentul stimulentelor acordate personalului din sistemul justiției în anul 2005, actualizate cu indicele de inflație, precum și a creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, astfel: de 5% începând cu ianuarie 2007, față de nivelul din decembrie 2006, de 2% începând cu aprilie 2007 față de nivelul din martie 2007, de 11% începând cu octombrie 2007, față de nivelul din septembrie 2007.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că prin acest ordinul menționat a fost aprobat un fond de stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani. Ulterior, prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin.4 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente doar unor categorii de magistrați.
au fost acordate în mod discriminatoriu conducând la excluderea celorlalți magistrați de la primirea acestora, fiind de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani.
Prin nr.OG3/2006 și prin nr.OG10/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale personalului bugetar care ocupă funcții de demnitate publică.
În acest fel s-a creat un caz de discriminare, invocându-se Deciziile nr.20/2.02.2000, nr.1/8.02.1994 și nr.135/5.11.1996 ale Curții Constituționale.
Titularii cererilor au arătat că motivele de fapt și de drept al tuturor capetelor de cerere au fost prezentate pe larg în cererile care au format obiectul dosarului nr-.
Cererile de intervenție în interes propriu formulate de, și au fost admise în principiu prin încheierea pronunțată în ședința publică din 23.09.2008.
În data de 13.10.2008, fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în perioada 27.06.2003-23.01.2006, în prezent pensionar, a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15% pe perioada 1.11.2005-23.01.2006, actualizat cu indicele de inflație și la virarea fondurilor necesare plății.
O altă cerere de intervenție înregistrată la aceeași dată a fost formulată de, procuror detașat în funcția de subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe și, procuror detașat în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, prin care au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, a creșterilor salariale de 5%, 2% și 11% a sporului de confidențialitate de 15%, a despăgubirilor de 1.700 lei reprezentând echivalentul stimulentelor acordate personalului din sistemul justiției în luna decembrie 2005 și a primelor de vacanță pe anii 2005-2006 pentru pe perioada 15.09.2005-1.09.2006 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru perioada 1.09.2006-1.08.2007 de către Consiliul Superior al Magistraturii și pentru perioada 1.08.2007 la zi de către Ministerul Afacerilor Externe, iar pentru pentru perioada 15.09.2005 la zi de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
S-a solicitat totodată plata drepturilor menționate și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și asigurarea fondurilor necesare plății.
A urmat cererea de intervenție în interes propriu formulată la data de 13.10.2008 de - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Economiei și Finanțelor plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, a creșterilor salariale de 5%, 2% și 11%, a sporului de confidențialitate de 15%, a despăgubirilor reprezentând echivalentul stimulentelor acordate personalului din sistemul justiției în decembrie 2005 și a primei de vacanță pe perioada 2004-2006 astfel: pentru perioada 4.05.2005-10.03.2006 de către Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru perioada 11.03.2006 la zi și în continuare de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sumele urmând a fi acordate și pe viitor și actualizate cu indicele de inflație.
S-a mai solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și virarea fondurilor necesare plății.
Cererile de intervenție în interes propriu formulate de, și au fost admise în principiu prin încheierea pronunțată în ședința publică din 04.11.2008.
După pronunțarea acestei încheieri, prin întâmpinare, Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor a recunoscut în prealabil dreptul intervenientului la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
A arătat însă că intenția legiuitorului a fost aceea de a majora prin nr.OG10/2007 numai salariile a două categorii de angajați: personalul contractual din sectorul bugetar salarizat prin nr.OG24/2000 și personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Intervenientul nu se încadrează în niciuna dintre cele două categorii, ci are calitatea de magistrat.
Legat de sporul de confidențialitate a arătat că acesta se acordă potrivit legii în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut.
Intervenientul nu a făcut dovada că ar deține un astfel de document.
Necesitatea existenței acestui certificat reiese din prevederile art.28 din Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
Prin sentința civilă nr.231/F-CM din 27 noiembrie 2008, Curtea de Apel Piteștia admis în parte acțiunea formulată și completată de reclamanții, și, obligând pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească acestora următoarele drepturi salariale: sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 17.03.2005 la zi și pe viitor și sporul de 15% de confidențialitate începând cu data de 04.07.2005 la zi și pe viitor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost admisă în parte cererea de intervenție completată formulată de și a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească intervenientului următoarele drepturi salariale: sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 24.03.2008 la zi și pe viitor și sporul de 15% de confidențialitate începând cu data de 04.07.2005 la zi și pe viitor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al intervenientului.
A fost admisă în parte cererea de intervenție completată formulată de și a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească intervenientului următoarele drepturi salariale: sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 23.06.2005 la zi și pe viitor și sporul de 15% de confidențialitate începând cu data de 04.07.2005 la zi și pe viitor, sume actualizate cu indicele de inflație. S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al intervenientului.
A fost admisă în parte cererea de intervenție formulată de și și a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească intervenientelor următoarele drepturi salariale: sporul de 15% de confidențialitate și sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 19.09.2005 la zi și pe viitor; stimulente de 1.700 lei și creșteri salariale de 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul lunii decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, toate aceste drepturi urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale intervenientelor.
A fost admisă cererea de intervenție formulată de și a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească intervenientului sporul de 15% de confidențialitate pe perioada noiembrie 2005 - 23 ianuarie 2006, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost admisă în parte cererea de intervenție formulată de intervenientul, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe Lângă Tribunalul București, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Afacerilor Externe și în parte cererea de intervenție formulată de -, împotriva pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fiind obligați pârâții să plătească intervenienților următoarele drepturi salariale: sporul de 15% de confidențialitate și sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 10.10.2005 la zi și pe viitor; stimulente de 1.700 lei și creșteri salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul lunii decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, toate aceste drepturi urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar pentru intervenientul, drepturile urmând a fi plătite astfel: pentru perioada 10.10.2005 - 31.08.2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru perioada 01.09.2006 - 31.07.2007 de Consiliul Superior al Magistraturii și pentru perioada 01.08.2007 la zi și pe viitor de Ministerul Afacerilor Externe. S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale intervenienților.
Cererea de intervenție formulată de a fost admisă în parte și obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor să plătească intervenientului următoarele drepturi salariale: sporul de 15% de confidențialitate și sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 10.10.2005 la zi și pentru viitor; stimulente de 1700 lei și creșteri salariale de 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul lunii decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007 și 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, toate aceste drepturi urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și plătite astfel: pentru perioada 10.10.2005 - 10.03.2006 de Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor și pentru perioada 11.03.2006 la zi și pe viitor de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al intervenientului.
Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea și cererile de intervenție formulate împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții aparțin următoarelor categorii profesionale: personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit art.87 din Legea nr.303/2004 republicată, personal auxiliar din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurori în cadrul aceluiași parchet, precum și procurori detașați la Ministerul Afacerilor Externe și la Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Prin Decizia nr.XXI/2008, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție și prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.147 alin.(1) raportat la art.126 alin.(1) din Constituție.
Prin aceeași decizie, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Efectul supraviețuirii normei care a reglementat sporul în discuție dispozițiilor de abrogare neconstituționale constă în aceea că dreptul consacrat inițial se cuvine și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele prevăzute de lege.
Față de cele reținute mai sus și de dispozițiile art.329 alin.(3) Cod procedură civilă, pretențiile privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% au fost privite ca întemeiate.
Plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost dispusă pentru viitor și în considerarea prevederilor art.110 alin.(2) Cod procedură civilă, potrivit cărora se poate cere înainte de termen, executarea la termen a unei prestații periodice, cum este plata drepturilor salariale cuvenite în baza raporturilor de muncă existente.
Potrivit art.99 lit.d și art.4 din Legea nr.303/2004, precum și art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea nr.328 din 24 august 2005, magistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile obținute în această calitate, deci să păstreze confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile ce le parvin în exercițiul funcției.
Potrivit dispozițiilor art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 și art.9 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.145/2005 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă, grefierii au obligația de a păstra secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Mai mult, nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară potrivit art. 84 lit.e) din Legea nr. 567/2004.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară - pentru care sunt posibilități de aplicare a unei sancțiuni disciplinare - inclusiv excluderea din magistratură, cea mai gravă pe scara ierarhică a sancțiunilor prevăzute de legea specială pentru judecători și procurori.
Și în cazul altor categorii de personal, legea instituie obligativitatea păstrării secretului profesional însă pentru asigurarea confidențialității datelor, lucrărilor și informațiilor dobândite în exercițiul atribuțiunilor conferite de lege, beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din salariul/ indemnizația de încadrare.
Aceștia sunt funcționarii publici cu statut special și militarii angajați pe bază de contract, funcționarii publici care constituie aparatul de lucru al Guvernului, cei din Administrația Președințială, din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
În această situație se pune problema de a aprecia dacă magistrații și personalul auxiliar de specialitate se află în situația comparabilă cu persoanele amintite, pentru a concluziona dacă neacordarea acestui spor constituie o discriminare.
Reclamanții și intervenienții se află într-o situație comparabilă cu celelalte categorii de personal care beneficiază de sporul în discuție, prin prisma faptului că și în sarcina acestora este prevăzută de lege obligația de confidențialitate, având, în general, același conținut. Ca și pentru categoriile profesionale beneficiare ale sporului în discuție, obligația de confidențialitate nu vizează numai informațiile clasificate, iar excluderea lor de la plata acestui drept nu este justificată decât prin reglementarea diferențiată a salariilor.
Așa cum s-a arătat și la judecata în fond, diferențierea salariilor se face numai în raport de nivelul studiilor, de treptele și gradele profesionale, calitatea și cantitatea muncii, iar aceasta se reflectă în partea fixă a salariului, respectiv în indemnizația de încadrare brută sau în salariul de încadrare brut, neavând nici o legătură cu sporurile salariale, care alcătuiesc partea variabilă a salariului/indemnizației și au drept scop recompensarea muncii prestate în anumite condiții.
Diferențierea salariilor nu justifică tratamentul deosebit, conduce mai degrabă la criteriul de discriminare al categoriei socio-profesionale.
De aici rezultă existența tratamentului discriminatoriu sancționat de prevederile art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Față de cele arătate, este inexact că acordarea sporului de confidențialitate nu are suport legal pentru magistrați.
În privința cuantumului despăgubirilor ce constituie reparație a prejudiciului suferit prin discriminare s-a observat lipsa criteriilor după care să fie justificată de către angajator acordarea unui procent mai mic decât maximul prevăzut de lege.
Potrivit art.87 din Legea nr.303/2004, republicată - pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de, este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, dispozițiile prezentei legi aplicându-se corespunzător.
Văzând și dispozițiile nr.OUG27/2006, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor, ale magistraților-asistenți, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii nr.303/2004, recunoscând acestor categorii profesionale aceleași sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară, s-a reținut a fi întemeiată cererea de plată a celor două sporuri formulată de reclamanții având calitatea de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.
Prin Ordinul nr.1921/C/15.12.2005 al Ministrului Justiției, în baza art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.(2) din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției, conform anexei, stimulentele acordându-se cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Criteriile de acordare a stimulentelor, enumerate exemplificativ de dispozițiile art.4 alin.1 din Normele interne amintite mai sus se referă strict la activitatea, la performanțele profesionale ale judecătorului.
Ministerul Justiției a introdus prin art.2 din Ordinul nr.1921/C/15.12.2000, un alt criteriu de acordare a stimulentelor.
Acest criteriu nou este vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani. Vechimea în funcție nu se încadrează în categoria criteriilor ce vizează calitatea muncii depuse, ci constituie un criteriu de grup.
Astfel stabilite criteriile și precizate ulterior prin Circulara direcției pentru resurse umane, în care se recomandă ca la acordarea stimulentelor să se aibă în vedere criteriile prevăzute la art.4 din Norme, alături de criteriul vechimii, se poate concluziona că prin respectivul Ordin se încurajează performanța profesională individuală numai în categoria judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani.
De aici rezultă faptul că respectivul criteriu al vechimii în funcție constituie o metodă neadecvată pentru promovarea performanțelor profesionale și că tratamentul în privința acordării respectivelor stimulente este discriminatoriu în sensul art. 14 din Convenție, în sensul art.5 și art.154 din Codul muncii.
Discriminarea a fost constatată și prin hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, menținută prin sentința civilă nr.3673/14.12.2006, pronunțată de Curtea de Apel București.
profesionale, deși obligatorii, nu au stat la baza acordării stimulentelor prevăzute de Ordinul nr.1921/C/15.12.2005. Plata lor a fost motivată doar de ocazia sărbătorilor de iarnă, iar repartizarea s-a făcut după criteriul vechimii, criteriu de grup, și nu individual, după criteriul calității muncii depuse.
Cum criteriul pe baza căruia s-a făcut distincția între judecători, în acordarea stimulentelor, l-a constituit doar vechimea în magistratură, specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți magistrații din parchete și instanțele judecătorești care necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă și se reflectă în salarizarea unitară reglementată prin nr.OUG27/2006, impune înlăturarea tratamentului discriminatoriu și față de procurori.
Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de justiție, care impune criterii noi de competență, pentru toate categoriile de magistrați, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.
Înlăturarea discriminării în salarizarea procurorilor și judecătorilor revine nu numai emitentului ordinului analizat, ci și autorităților având atribuții în salarizarea acestora (art.18-21 din nr.OUG27/2006).
Prin art.1 din nr.OG10/2007 se stabilesc majorări în 3 etape ale salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, ale indemnizațiilor personalului care ocupă funcții de demnitate publică și ale celor care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică.
Scopul acordării acestor majorări prin lege este acoperirea creșterii inflației pe o perioadă determinată.
În analiza situației de comparabilitate, trebuie pornit de la trăsătura caracteristică și comună a reclamanților și categoriilor de personal nominalizate în ordonanța de guvern. Astfel, caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile, respectiv indemnizațiile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Răspunderea pentru exercitarea funcției, complexitatea situațiilor, interdicțiile specifice, se reflectă în stabilirea indemnizațiilor judecătorilor în raport cu nivelul instanței, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pentru care sunt specifici indicatorii de prioritate intersectorială și coeficienții de multiplicare.
Aceasta nu are legătură cu stabilirea salariilor sau a indemnizațiilor în funcție de creșterea inflației, respectiv cu majorarea valorii de referință universale ca bază de calcul a valorii de referință sectoriale, iar pretinsele majorări acordate magistraților potrivit art.38 din nr.OUG27/2006 nu au vizat decât o parte din anul 2006. Aceasta deoarece prognoza nu poate acoperi o perioadă îndelungată.
Pe de altă parte, raportându-ne la personalul care ocupă funcții de demnitate publică sau funcții asimilate și pentru care, de asemenea drepturile bănești se stabilesc în funcție de complexitatea atribuțiilor, interdicțiile specifice și sunt necontestat mai mari decât ale altor categorii de personal, majorările au fost acordate în anul 2005, în anul 2006 cât și în anul 2007.
Creșterea costului alimentelor, al obiectelor de primă necesitate determină scăderea salariului real pentru toate categoriile profesionale, iar acoperirea acesteia numai pentru anumite categorii de personal nu se poate justifica prin stabilirea unor salarii sau indemnizații de încadrare diferite după funcții, atribuții, interdicții etc.
Nu este vorba numai despre capacitatea de a suporta creșterea inflației, ci despre necesitatea de a se menține în timp același raport între salariul nominal și cel real.
Or, menținerea acestui raport nu poate opera numai pentru anumite categorii de personal, fără altă justificare decât principiul diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită, care de altfel este un contraargument.
De fapt, aplicând diferit dreptul la indexare se ajunge la încălcarea principiului diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită.
Prin urmare, s-a reținut că tratamentul aplicat de instituțiile având atribuții în salarizarea intervenienților este discriminatoriu în sensul art.14 din Convenție, precum și în sensul art.16 din Constituția României revizuită.
Daunele-interese pentru repararea prejudiciului produs prin neplata drepturilor salariale cuvenite vor fi stabilite în temeiul art.161 pct.4 din Codul muncii, iar efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetele de muncă a fost dispusă în baza art.40 alin.2 lit.g) coroborat cu art.11 alin.(1) din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
În ceea ce privește cererile de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești, s-au reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea, pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Prin cererea înregistrată la data de 27.01.2009, reclamantul a solicitat completarea sentinței civile nr.231/F-CM/27.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-, în sensul de a soluționa și capătul de cerere privind constatarea vechimii în specialitate și delimitarea clară a perioadelor aferente celor două statute profesionale pe care le-a avut: consilier juridic - funcționar public și consilier juridic - personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.
Curtea de Apel Pitești, prin sentința civilă nr.80/F-CM/17 februarie 2009 admis cererea și a dispus completarea sentinței în sensul că a fost respinsă acțiunea în constatare.
În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 13.10.2008, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând instanței să constate că perioada cuprinsă între 15.10.2004 (data încadrării sale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în funcție publică de execuție de consilier juridic debutant, conform Legii nr.188/1999) și 1.01.2005 (data trecerii în funcția de consilier juridic - personal de specialitate juridică asimilat magistraților în temeiul art.86 din Legea nr.303/2004), constituie vechime în funcția de consilier juridic conform Legii nr.188/1999, iar perioada 1.02.2005 - la zi constituie vechime în magistratură în funcția de consilier juridic - personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în temeiul art.87 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Prin sentința civilă nr.231/F-CM/27.11.2008 a fost admisă în parte acțiunea formulată de și de ceilalți reclamanți, însă în ceea ce-l privește pe acest reclamant, instanța de fond a omis să se pronunțe pe cererea precizatoare arătată mai sus.
Conform art.111 Cod procedură civilă, artea p. care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Ca atare, este inadmisibilă acțiunea în constatare atunci când partea are la îndemână acțiunea în realizare.
În speță, reclamantul a solicitat să se constate că anumite perioade de timp constituie vechime în funcția publică de consilier juridic, conform Legii nr.188/1999, iar o altă perioadă constituie vechime în magistratură în funcția de consilier juridic - personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în temeiul art.87 din Legea nr.303/2004.
Curtea a apreciat că reclamantul are la îndemână acțiunea în realizare, respectiv o acțiune prin care să solicite acordarea drepturilor salariale care i se cuvin pentru ambele perioade menționate, situație față de care s-a reținut că prezenta acțiune în constatare este inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile nr.231/F-CM/27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, au formulat în termen recurs, pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, a mai formulat recurs reclamantul, împotriva sentinței civile nr.80/F-CM din data de 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
În recursul său, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative critică sentința pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.3 și 9 Cod procedură civilă, invocând necompetența materială a Curții de Apel Pitești în judecarea cererii de intervenție a intervenientului, în conformitate cu art.159 pct.3 Cod procedură civilă, cât și art.284 alin.2 din Codul muncii.
La rândul său, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii critică sentința pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii.
Se arată în motivare că acțiunea este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât cauza reprezintă un conflict de muncă, iar părțile într-un asemenea litigiu nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Împotriva aceleiași sentințe formulează recurs și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă.
Motivând recursul, pârâtul susține că hotărârea este nelegală, întrucât în speță nu se poate reține discriminarea reclamanților față de dispozițiile nr.OUG137/2000 și mai mult, nu a fost avută în vedere Decizia nr.821 din data de 3 iulie 2008 pronunțată de Curtea Constituțională.
Se invocă și lipsa calității procesuale pasive, întrucât Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 nu se referă la Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nici la unitățile de parchet subordonate acestuia.
Nelegal au fost acordate sporurile de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sporul de 15% pentru confidențialitate, cât și indexările prevăzute de nr.OG10/31 ianuarie 2007, precum și stimulentele prevăzute în Ordinul Ministrului Justiției din anul 2008.
Toți acești pârâți solicită admiterea recursurilor.
La rândul său, reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.80/F-CM din data de 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii întrucât instanța a apreciat greșit că este inadmisibilă acțiunea în constatare câtă vreme are la îndemână acțiunea în realizare.
Arată reclamantul că o acțiune în realizare ar putea fi introdusă doar după stabilirea și determinarea cu exactitate a stării de fapt al cărei obiect îl reprezintă acțiunea în constatare.
Se solicită astfel admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.80/F-CM/17 februarie 2009, în sensul admiterii cererii în constatare.
Recursurile sunt fondate.
Examinând cu prioritate excepția de necompetență materială a instanței, potrivit art.137 alin.1 raportat la art.159 pct.3 Cod procedură civilă, se constată următoarele:
Reclamanții sunt magistrați, respectiv procurori, și personal auxiliar de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, o parte detașați la Ministerul Afacerilor Externe, sau în cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, instituții aflate în Municipiul
Potrivit art.72 din Legea nr.168/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competentă în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Conform acestui text de lege, instanța competență să soluționeze în fond cauza este Tribunalul Municipiului
În baza dispozițiilor art.284 alin.1 și 2 din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite de Codul d e procedură civilă, iar cererile referitoare la astfel de cauze, se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Potrivit acestor dispoziții, nici Tribunalul Argeș sesizat cu soluționarea în fond a cauzei, sau Curtea de Apel Pitești, sesizată ulterior prin declinare, nu erau competente să soluționeze cauza în fond.
Necompetența materială a instanței este de ordine publică și părțile nu o pot înlătura.
Ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială a instanței, analiza criticilor din recursurile formulate în cauză nu se mai impune potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea, în baza art.312 alin.1 și 5 Cod procedură civilă și a art.159 pct.3 Cod procedură civilă, va admite recursurile, va casa sentințele și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII ȘI MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.231/F-CM din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești și recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.80/F-CM din 17 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
Casează sentințele și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/22.06.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
