Pretentii civile. Speta. Decizia 1054/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1054
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigii de muncă-drepturi bănești - privind recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 919 din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul I, intimată fiind GRUP,
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurent și avocat - pentru intimat GRUP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată nu s-a solicitat judecata in lipsă.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru avocat si de delegație de substituire pentru avocat
Se pune in vedere apărătorului recurentului să depună la dosar împuternicire avocațială.
Avocat precizează că are delegație la dosarul de fond, dar va depune delegație si in recurs. Solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a face dovada împuternicirii ca apărător al recurentului C-tin.
La reluarea cauzei la a doua strigare se prezintă avocat si avocat pentru intimată. Avocat depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri in de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat pentru recurent solicită admiterea recursului si admiterea acțiunii principale ca întemeiată în drept si în fapt.
Cu privire la aspectele invocate de prima instanță, aceasta a reținut în mod greșit că reclamantul ar fi avut o poziție vagă și ambiguă față de apărările pârâtei.
Precizează că din cererea de chemare in judecată nu rezultă această poziție vagă reclamantului, iar prin interogatoriul luat societății pârâte, la punctul 5 întrebată fiind dacă a fost contactată de reclamant pentru clasificarea raporturilor de muncă - societatea recunoaște că a fost contactată de către C-tin împreună cu executorul judecătoresc. Recurentul s-a prezentat la sediul societății data de 15.10 2004 pentru a clarifica raporturile de muncă si pentru reintegrarea efectivă dar nu a găsit nici un reprezentant al conducerii societății. Acesta a insistat ca prezența sa să fie consemnată într-un proces verbal care a fost semnat de o angajată a societății care se afla la acel moment in sediul societății.
Apărătorul recurentului susține că această atitudine a societății se înscrie in atitudinea de rea-credință a societății de a refuza reintegrarea efectivă a reclamantului. Prin reintegrarea efectivă avocat precizează că înțelege ca angajatul să fie primit la serviciu să i se dea cheile de birou si o fisă a postului, nu să se refuze orice mijloc de contact.
In ceea ce privește contractul de muncă, acesta are un regim juridic special care nu poate fi asimilat contractelor civile
SC Grup SA nu i-a desfăcut contractul de muncă reclamantului, la inclus pe foile colective de prezență, reclamantul figurând ca angajat al societății dar neplătindu-i salariul.
Avocat susține că cererea de chemare in judecată este întemeiată în drept.
Cu privire la faptul că nu a cerut executarea judecătorească silită a reintegrării efective,
avocat precizează că această activitate reprezintă obligația de a face nesusceptibilă a fi adusă la îndeplinire prin intermediul executorului judecătoresc.
Pentru motivele invocate apărătorul recurentului solicită admiterea recursului si modificarea in tot a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru societatea intimată solicită respingerea recursului si menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală si temeinică cu aprecierea corectă a probatoriului administrat in cauză. Criticile aduse de către recurent prim ei sentințe sunt nefondate.
In mod eronat afirmă recurentul că ulterior emiterii Deciziei 129/01.06.2004 acestuia nu i s-ar fi permis accesul în societate si desfășurarea activității potrivit postului.
Apărătorul intimatei precizează că este o afirmație lipsită de temei, nu a fost dovedită in fața instanței de fond.
Precizează că, in realitate, recurentul nu a dat curs reintegrării si nu a prestat nici o muncă în folosul societății intimate care să-i fi dat dreptul să primească unui salariu corespunzător.
In faza de executare silită societatea a achitat numai plata sumelor solicitate de recurent in temeiul sentinței civile nr.185/2004 pentru că C-tin nu a solicitat si reintegrarea sa efectivă.
Mai susține apărătorul intimate că nu se poate primi apărarea recurentului cu privire la faptul că nu există o dispoziție legală pentru executarea obligației de a face, întrucât disp. art 580 Cod pr.civ. statuează tocmai cu privire la acest mod de executare silită.
Avocat precizează că recurentul nu a vrut să se reintegreze efectiv pe postul pus la dispoziție. Este adevărat că recurentul a încheiat un proces verbal care dovedește că s-a prezentat la sediul societății si că nu a găsit nici un reprezentant legal, dar pentru că nu a respectat ora invitației. Recurentul nu a mai revenit nici a doua zi la societate pentru de a primi cheile de la birou si pentru a-și desfășura activitatea potrivit postului, activități ce țineau de obligația acestuia a da curs reintegrării. Recurentul a solicitat plata salariului dar nu face dovada că si-ar fi manifestat dorința de a reveni pe postul anterior. Este dreptul si obligația angajatului de se prezenta la sediul societății
Apărătorul intimatei precizează că realitatea este că recurentul nu dorea reintegrare in societate, întrucât lucra deja cu normă întreagă la o altă societate.
In ce privește critica recurentului că există un contract de muncă în ființă, e lipsită de relevanță. Susține că într-adevăr societatea l-a inclus pe recurent pe lista de prezență dând curs deciziei de reintegrare, dar pentru că recurentul nu s-a prezentat la serviciu a fost trecut absent iar aceste condiții nici nu avea dreptul la plata salariului. Potrivit art.154 alin.1 Codul muncii salariul reprezintă "contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă".
Mai susține apărătorul intimatei SC Grup SA că recurentul a solicitat in acțiunea introductivă plata drepturilor salariale, iar in cererea de recurs solicită obligarea societății la plata despăgubirilor salariale pe ultimii 3 ani. Precizează că nu se poate primi in recurs modificarea acțiunii, iar despăgubiri salariale înseamnă că societatea ar fi în culpă, ori nu s-a dovedit existențe vreunei culpe a societății.
Concluzionând, avocat pentru intimată, solicită respingerea recursului si menținerea primei sentințe ca legală si temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.919 din 25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă
acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta " GRUP"
A fost obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 1199,88 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul chemat în judecată pârâta GRUP solicitând obligarea societății pârâte la plata drepturilor salariale aferente contractului individual de muncă, începând cu data de 5.02.2006 până la rămânerea irevocabilă hotărârii, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală.
A motivat reclamantul că la data de 4.09.2001 încheiat cu societatea pârâtă un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată pentru funcția de economist,iar la data de 26.02.2002 fost promovat în funcția de șef contabil întocmindu-se ulterior Decizia nr. 3/9.03.2002 prin care fost stabilit un salariu brut de 6.080.000 lei ROL, salariu ce fost majorat ulterior la 7.296.000 lei ROL.
În anul 2003 societatea emis decizia nr. 245/30.07.2003 de desfacere contractului său individual de muncă, decizie cărei nulitate fost constatată irevocabil de Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 185/2004 prin care s- dispus reintegrarea pe postul avut anterior cu toate drepturile salariale aferente. Societatea emis decizia nr. 129/1.06.2004 prin care fost reintegrat pe același post cu aceleași drepturi salariale însă nu și-ar fi respectat obligațiile privind plata salariului nici până în prezent, acesta fiind motivul promovării acțiunii de față.
În drept invocat dispozițiile art. 161 din Codul muncii.
Pârâta GRUP solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii precizând în esență că deși societatea dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior prin Decizia nr. 129/1.06.2004 conform hotărârii judecătorești, nu dat curs deciziei de reintegrare și fără vreo motivație nu s- prezentat la serviciu. Atâta vreme cât contestatorul nu prestat vreo muncă în favoarea societății, acțiunea acestuia pentru plata salariilor pentru o perioadă nelucrată este vădit neîntemeiată. Contestatorul, în acțiunea sa, nici nu pretinde că ar fi prestat vreo muncă în perioada arătată. El stat într- pasivitate culpabilă de la data primirii deciziei de reintegrare, nu s- prezentat la serviciu pentru că între timp se angajase la o altă societate astfel că nu poate pretinde drepturi salariale. Potrivit art. 154 alin. 1 din Codul muncii nu poate exista salariu fără muncă și nici invers, întrucât de esența salariului este munca prestată - "salariul reprezintă contraprestația muncii".
În baza probatoriului administrat instanța a constată că este neîntemeiată cererea formulată de reclamant.
A reținut instanța de fond că potrivit sentinței civile nr. 185/19.03.2004 a Tribunalului Iași rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. - 785/30.XI.2004 Curții de Apel Iași, contestatorul fost reintegrat pe postul și pe funcția deținută anterior emiterii deciziei de concediere cu obligarea societății de a- plăti drepturile salariale ce i se cuvin de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Prin decizia nr. 129/1.06.2004 GRUP dispus reintegrarea reclamantului în funcția de contabil șef cu aceleași drepturi salariale avute la data desfacerii contractului individual de muncă.
Cererea reclamantului se referă la plata drepturilor salariale începând cu data de 5.02.2006,însă din actele dosarului reiese că reclamantului i s-au achitat de către GRUP drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă 30.07.2003 și până la emiterea deciziei de reintegrare 1.06.2004.
Pentru perioada ulterioară emiterii deciziei de reintegrare reclamantul nu desfășurat nici o activitate la societatea pârâtă întrucât nu a dat curs reintegrării și nu prestat nici o muncă în folosul societății. Aceasta precizat clar că, fără vreo motivație, reclamantul nu s-a prezentat la serviciu și nu dat curs favorabil deciziei de reintegrare.
Poziția reclamantului față de apărările pârâtei fost vagă și ambiguă, prin interogatoriul propus societății sugerând că reintegrarea acestuia nu fost efectivă. Potrivit certificatului de la fila 57 rezultat că în cadrul fazei de executare silită solicitat numai plata sumelor datorate în temeiul sentinței civile nr. 185/2004 (care au și fost achitate) nu și reintegrarea sa efectivă. În plus, reclamantul a confirmat la interogatoriu afirmația societății pârâte că pentru perioada solicitată în acțiunea prezentă fost angajatul altei societăți
A reținut în acest sens prima instanță că potrivit art. 154 alin. 1 din Codul muncii salariul este "contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă".
Cum însă reclamantul nu prestat în favoarea pârâtei nici un fel de muncă în perioada solicitată și nici nu s- dovedit culpa societății în acest sens, instanța respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul că pretențiile sale de obligare a unității la plata salariilor restante pe ultimii trei ani au fost probate. Că deși contractul său de muncă nu a fost desfăcut printr-o decizie ulterioară emisă în condițiile legii, reintegrarea sa nu s-a produs niciodată efectiv, societatea refuzând să-i pună la dispoziție instrumentele și spațiul de lucru, nefiindu-i predate niciodată actele și documentele contabile și refuzându-i-se accesul în incinta societății.
A mai susținut recurentul că reintegrarea dispusă de instanță nu se realizează prin simpla emitere a unei decizii fără ca angajatului să i se comunice sarcinile de serviciu și a i se preda actele necesare exercitării funcției de contabil șef urmărindu-se în acest sens cu rea credință neexecutarea hotărârii judecătorești.
A motivat în acest sens recurentul că instanța de fond a interpretat greșit actele și lucrările dosarului reținând că reintegrarea nu ar fi fost posibilă din culpa reclamantului.
În fine, a mai susținut recurentul că potrivit dispozițiilor speciale ale codului muncii, contractul individual de muncă are un regim juridic ce nu poate fi asimilat contractelor civile, efectele lui juridice, drepturile și obligațiile părților precum și modalitățile legale de desfacere a acestuia având o reglementare specială și atâta timp cât acest contract nu a fost desfăcut în mod legal, angajatorul datorează despăgubiri salariale pentru perioada scursă între data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă și până la constatarea nulității acestuia de către instanțele judecătorești.
Recurentul susține că greșit au fost primite apărările pârâtei referitoare la faptul că nu a achitat salariile întrucât petentul nu ar fi prestat nici o muncă, atâta timp cât angajatorul a înțeles să păstreze contractul individual de muncă în vigoare și nu l-a desfăcut printr-o decizie legală.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 919 din 27 05 2009 Tribunalului Iași.
Recursul nu este fondat.
Curtea reține că potrivit art.8 alin.1 "relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe" iar potrivit dispozițiilor art. 154 " salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Din interpretarea dispozițiilor suscitate, Curtea constată că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de angajat iar pretinderea lui nu poate fi făcută decât după efectuarea muncii.
Rezultă deci că simpla existență a contractului de muncă, fără prestarea muncii, nu îl îndreptățește pe salariat să pretindă și să obțină salariul, cele două obligații fiind corelative.
În atare situație, se constată că motivele de recurs invocate de reclamant sunt total lipsite de fundament legal, simpla existență a contractului de muncă, în absența prestației sale - a muncii sale - nefiind suficientă pentru a pretinde și a se acorda salariul.
Nu pot fi primite nici apărările privind faptul că reintegrarea ar fi fost doar formală și nu efectivă în contextul în care reclamantul nu a produs nici un fel de dovezi din care să rezulte că ar fi fost împiedicat să se prezinte la serviciu și să-și îndeplinească atribuțiile legale.
Mai mult decât atât, Curtea constată că în mod corect au fost interpretate și coroborate de către prima instanță și aspectele legate de conținutul cererii de executare silită, prin care s-a cerut doar plata drepturilor bănești nu și reintegrarea, dar și de răspunsurile date de reclamant la interogatoriu astfel încât criticile formulate în recurs sunt total nefondate.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefundat menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr. 919 din 27 05 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 919 din 27 05 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.// 7 XII 2009
2 ex.
Tribunal I - Judecători:-
- -
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
