Pretentii civile. Speta. Decizia 1069/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1069
Ședința publică din data de 10 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul B,-, -/2,.B,.24, împotriva sentinței nr. 383 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 3 septembrie 2009, concluziile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 10 septembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 14.04.2008, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "" Sucursala I, solicitând să se constate că în perioada 1973-1991 beneficiat de sporuri pentru funcția de șef de echipă, spor de șantier, precum și de spor pentru condiții grele de muncă în perioada 1943-1991.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin adeverințele nr. 294, 295 și 296/1.02.2002 pârâta a evidențiat doar sporurile de care a beneficiat în anii 1964-1973, însă pentru perioada 4.01.1973 și până la ieșirea sa la pensie, respectiv la data de 1.04.1991, nu i s-a eliberat o adeverință din care să rezulte că a beneficiat de sporurile enumerate, argumentând că nu se mai găsesc arhivele aferente. Astfel, a fost pus în imposibilitatea de a beneficia de recalcularea drepturilor de pensie, iar Casa Județeană de Pensii i-a recomandat să se adreseze instanței.
Legal citată, pârâta prin reprezentant legal a arătat că pentru intervalul 1973-1991 nu se regăsesc în arhiva sa state de plată din motive necunoscute. Și-a exprimat disponibilitatea de a colabora cu foștii angajați în vederea stabilirii drepturilor lor salariale reale, însă condiția de bază este existența statelor de plată.
Ulterior, cu adresele nr. 2965/5.01.2009 și nr. 536/17.01.2009, pârâta a încunoștiințat instanța că a identificat arhiva fostului de Construcții - Montaj la Șantierul S, însă din cauza depozitării insalubre nu poate stabili dacă statele de plată privesc activitatea desfășurată de reclamant și a înaintat copii ale acestora pentru perioada 1974-1989, precizând că nu au fost găsite astfel de documente pentru perioadele 1975, luna august 1982, lunile martie și decembrie 1984, lunile septembrie și octombrie 1986, luna iunie 1987, lunile ianuarie, februarie, aprilie, mai, august, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 1989 și anul 1990.
După administrarea probelor, Tribunalul Botoșani prin sentința nr. 383/19.03.2009 a admis în parte acțiunea, stabilind că reclamantul a beneficiat de sporuri în perioadele date, astfel:
- în intervalul 1.11.1973 - 30.06.1974 a beneficiat de spor de șef echipă de 193 lei în februarie 1974 și martie 1974 de 208 lei și spor șantier de 132 lei în aprilie 1974, 1104 lei în mai 1974 și 180 lei în iunie 1974;
- în intervalul 1.07.1974 - 30.10.1974 a beneficiat de spor de șef formație de 10% din salariul tarifar înscris în carnetul de muncă, spor șantier de 6 lei pe zi și spor condiții deosebite de 55 lei pe lună în baza nr. 1051/1959, nr. 1053/1959 și nr. 2386/1969;
- în intervalele 1.11.1974 - 31.12.1975, 1.02.1976 - 31.12.1977, 1.02.1977 - 31.12.1978, 1.02.1979 - 31.01.1981, 1.03.1981 - 31.12.1982, 1.02.1983 - 31.12.1983, 1.02.1984 - 31.03.1984, 1.09.1984 - 31.10.1984, 1.12.1984 - 31.12.1984, 1.02.1985 - 31.03.1985, 1.05.1985 - 31.08.1985, 1.11.1985 - 30.11.1985, 1.02.1986 - 31.12.1986, 1.02.1987 - 31.08.1987, 1.03.1989 - 31.12.1989 a beneficiat de spor de șef de echipă de 10% din salariul tarifar înscris în carnetul de muncă, spor pentru condiții grele de muncă de 15% din salariul tarifar înscris în carnetul de muncă și spor de șantier de 6 lei/zi, în baza legii nr. 57/1974 și a nr. 1053/1959;
- în intervalul 1.01.1990 - 31.12.1990 a beneficiat e spor de șef de echipă de 10% din salariul tarifar înscris în carnetul de muncă și spor de șantier de 6 lei/zi, în baza nr. 1053/1959, a Legii nr. 57/1974 și a Decretului lege nr. 35/1990.
Totodată, a respins capătul de cerere privind acordarea sporurilor pentru perioada 1.01.1973 - 31.10.1973 și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariatul 21 Instalații Montaj, Șantier 214 I, devenit ulterior de Instalații Montaj I, Șantier 3 S și apoi "" Sucursala I, în perioada 1963 - 31.12.1990.
Potrivit mențiunii de la poziția 33 din carnetul de muncă (41 dosar fond), reclamantul a fost propus la pensie conform Decretului - Lege nr. 60/1990 la data de 31.12.1990, încât solicitările vizând perioada ulterioară acestei date, respectiv pentru lunile ianuarie - martie 1991 nu au fost analizate.
Pentru intervalul cuprins între 1.01.1973 - 31.10.1973 s-a reținut că angajatorul a evidențiat exact sporurile de care a beneficiat reclamantul prin adeverințele nr. 294, 295 și 296 din 1.02.2008.
Conform statelor de plată înaintate de pârâtă, în perioada 1.11.1973-30.06.1974, reclamantul a beneficiat de sporuri, astfel: în luna februarie 1974- spor de șef de echipă de 10% din salariul tarifar, respectiv 193 lei (257 dosar fond); în luna martie 1974 - spor de șef de formație, de 208 lei; în aprilie 1974. spor de șantier de 132 lei (259 dosar fond), iar în iunie 1974 de 180 lei ( 260 dosar fond). Nu rezultă din aceste înscrisuri că în această perioadă reclamantul ar fi beneficiat și de spor pentru condiții grele de muncă.
Începând cu luna iulie 1974 în statele de plată care îl privesc pe reclamant nu sunt consemnate sporurile care făceau parte din baza de calcul a impozitului pe venit și a contribuției de asigurări sociale.
Această omisiune a fost complinită prin depoziția martorului, care în aceeași perioadă a beneficiat de sporuri de șef de formație, de șantier și pentru condiții deosebite de muncă, depoziție coroborată cu documentele privind perioada anterioară, cu care s-a dovedit că reclamantul a beneficiat de aceste drepturi salariale și cu actele normative aplicabile la acea vreme - nr. 1051/1959, nr. 1053/1959 și nr. 2383/1969 ( 194-241 dosar fond) care permiteau acordarea unor astfel de sporuri personalului angajat.
Conform mențiunilor din adeverința nr. 295/1.02.2008 emisă de pârâtă, în luna martie 1973 reclamantul a beneficiat de spor pentru condiții deosebite de muncă, de 55 lei. Cum reclamantul a dovedit cu legitimația de sudor și carnetul de muncă îndeplinirea acestei activități și în anul 1974 instanța a stabilit că este îndreptățit la această sumă și pentru intervalul 1.07.1974-30.10.1974.
La 1.11.1974 a intrat în vigoare Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.
Acest act normativ prevedea expres la art. 69 posibilitatea acordării unui spor personalului nelocalnic de pe șantierele de construcții, fără însă a stabili în concret cuantumul acestuia. Cum prevederile nr. 1051/1959 nu fuseseră abrogate, instanța a stabilit cuantumul prevăzut de acest act normativ, de 6 lei pe zi, pentru perioada 1.11.1974 - 31.12.1989.
De asemenea, Legea nr. 57/1974 prin art. 68 alin.4 prevedea un spor de 15% la retribuția tarifară pentru condiții grele de muncă. Pârâta nu a contestat îndreptățirea reclamantului de a primi acest spor, iar din compararea statelor de plată atașate dosarului cu mențiunile din carnetul de muncă rezultă că reclamantul a încasat în mod frecvent un salariu mai mare decât retribuția tarifară înscrisă. Drept urmare, prima instanță a stabilit că în perioada 1.11.1974-31.12.1989 reclamantul a beneficiat de acest spor.
În ce privește sporul de șef de echipă, acesta era prevăzut de dispozițiile art. 70 din Legea nr. 57/1974, în cuantum de 10% din retribuția tarifară a angajatorului, sub denumirea de indemnizație tarifară.
Împrejurarea că reclamantul a îndeplinit respectiva funcție în intervalul analizat a fost dovedită cu declarația martorului audiat, cât și cu adeverința nr. 296/2008 eliberată de pârâtă, potrivit căreia și anterior lunii noiembrie 1973 încasat această indemnizație.
In intervalul 9.03.1987 - 7.02.1989 reclamantul nu și-a desfășurat efectiv activitatea în cadrul fostului de Construcții Montaj I, fiind detașat la B în vederea executării unor lucrări în. Așadar, pentru rezolvarea pretențiilor vizând această perioadă reclamantul are a se adresa unității unde și-a desfășurat efectiv activitatea.
Din compararea statelor de plată cu mențiunile din carnetul de muncă, prima instanță a reținut că în anumite luni din perioada analizată reclamantul fie nu a primit salariu, fie a primit un salariu brut mai mic decât salariul tarifar de încadrare, încât cu certitudine nu i-au fost acordate sporurile pretinse pentru perioadele în care nu a desfășurat efectiv activitatea în interesul pârâtei.
Prin Decretul Lege nr. 35/1990, pentru modificarea unor reglementări privind salarizarea a fost prevăzut începând cu 1.01.1990 un spor de 10% din salariul tarifar pentru condiții grele de muncă. Așadar, pentru perioada 1.01.1990 - 31.12.1990, reclamantul este îndreptățit la acest spor, alături de cel de șef de echipă, de 10% și de cel de șantier, de 6 lei/zi.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal reclamantul, invocând disp. art. 304 pct. 7-9.pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor a arătat că prima instanță nu a avut în vedere faptul că în intervalul 1974-1.04.1991, în lunile de iarnă își efectua, de regulă, concediul legal de odihnă de 30 de zile, iar statele de plată pentru acesta se întocmeau separat.
De asemenea, cererea sa trebuia admisă și pentru perioada 1.01.1991-1.04.1991, când și-a desfășurat efectiv activitatea la pârâtă, însă nu s-au efectuat cuvenitele mențiuni în carnetul său de muncă, acesta fiind deja înaintat Casei Județene de Pensii. Acest fapt a fost dovedit cu adresa nr. 9970/14.12.1990 eliberată de CEC B, din care rezultă că i s-au reținut pe statele de plată sumele reprezentând rate - apartament.
Criticile formulate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. și sunt neîntemeiate.
Astfel, susținerea recurentului privind omisiunea primei instanțe de a lua în calcul perioadele din lunile de iarnă 1974-1991, în care își efectua, de regulă, concediul legal de odihnă, pentru care se întocmeau state de plată separat este lipsită de suport probator.
În fața primei instanțe nu a fost formulată clar și neechivoc o astfel de susținere, încât nu se poate reține că aceasta ar fi "omis" să o cerceteze.
Prin motivele de recurs, reclamantul nu a dezvoltat, conform cerinței impuse de dispozițiile art. 3021alin. 1 lit. c) această critică, arătând, în concret, în care anume luni din perioada dată ar fi beneficiat de concediu de odihnă, neincluse la recalcularea dreptului de pensie.
Pe baza unei evaluări complete și corecte a probelor propuse și administrate în cauză, prima instanță, în limitele investirii, a stabilit îndreptățirea reclamantului la includerea în calculul drepturilor de pensie și a sporurilor indicate, inclusiv pentru lunile de iarnă din perioada dată.
De altfel, susținerea recurentului privind efectuarea concediului de odihnă în lunile de iarnă nu a fost dovedită, iar cea privind întocmirea unor state de plată separate pentru drepturile salariale aferente este infirmată chiar de înscrisurile atașate dosarului (340 și urm.), care conțin și astfel de rubrici.
În ce privește pretenția privind perioada 1.01.1991 - 1.04.1991, ulterioară pensionării reclamantului, curtea reține că în cauză nu s-au dovedit susținerile potrivit cărora acesta ar fi prestat efectiv activitate. Adresa Sucursalei Județene CEC B nr. 9779/14 decembrie 1990 ( 16 dosar recurs) invocată drept probă în acest sens de reclamant este anterioară perioadei date, încât corect nu a fost avută în vedere de prima instanță.
Față de cele ce preced, curtea, constatând că nu sunt date în cauză motivele invocate de parte și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și disp. art. 312 alin. 1-4.pr.civ.
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 383 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
2 ex. 7.10.2009, dact.
2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Plăcintă Dochița
