Pretentii civile. Speta. Decizia 1072/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1072/2009

Ședința publică din26 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție

- - - JUDECĂTOR 2: Doriani Ana

- - -JUDECĂTOR 3: Cismaru Monica

- grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.366/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă și nu sunt alte cererii formulate la dosar împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra recursului civil de față;

Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamanta i- a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:

- să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de periculozitate în procent de 15% din salariul de încadrare brut lunar, începând cu data de 14.03.2005 și până la data pronunțării hotărârii, precum și în continuare, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflație la data plății efective, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că are calitatea profesională de judecător în cadrul Curții de APEL ALBA IULIA și că deși personalul din justiție se regăsește în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, pârâții ca ordonatori de credite nu au înțeles să procedeze în sensul plății efective a sporului solicitat.

În drept se invocă: art.7 din nr.OUG27/2006, art.5, 239, 241-243 și art.295 din Legea nr. 53/2003, art.21 alin1. din nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr. 27/2004, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; Directiva CE -, art.16 alin.1 din Constituția României și art. 1 alin1 din Primul Protocol Adițional la .

Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reclamanta beneficiind de sporul de 15% prev. de art.7 din nr.OG 27/2006, care a fost acordat în urma efectuării unei expertize de specialitate, în care a fost analizată existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele sau vătămătoare sau periculoase. Pârâtul arată că prevederile M nu sunt aplicabile magistraților, deoarece aceștia nu-și desfășoară activitatea în baza unui contract de muncă. (filele 21-22)

Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în primul rând lipsa calității procesual pasive, întrucât nu are calitatea de angajator al reclamantei, iar pe fond, netemeinicia pretențiilor acesteia, deoarece beneficiază de sporul maxim prevăzut de lege, angajatorul neputând fi astfel, obligat să achite încă odată acest spor.(filele 8,9).

Prin sentința civilă nr. 366/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s- respins acțiunea formulată de reclamanta în cauză împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, că reclamanta are calitatea de judecător în cadrul Curții de APEL ALBA IULIA și că este salarizată în conformitate cu dispozițiile nr.OG27/2006, iar art.7 din acest act normativ prevede acordarea unui spor de 15% din salariul de bază brut proporțional cu timpul lucrat în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase și nu câte 15% pentru fiecare din categoria acestor condiții.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanta aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

În expunerea motivelor de recurs recurenta arătă că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea, deoarece sporul de periculozitate este un spor diferit de sporul de nocivitate și este reglementat de CCM unice la nivel național, iar nr.OUG 27/2002 și nr.OUG 177/2002 recunosc posibilitatea existenței și altor drepturi pentru magistrați.

În drept, au invocat art.304 pct.7-9, 304 indice 1 Cod proc.civ.

Intimații pârâți au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, reinterând apărările din fața instanței de fond.

CURTEA, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, conform cerințelor art.304 indice 1 Cod procedură civilă și în limitele statuate de art.306 alin.2 cod procedură civilă, reține următoarele:

Recursul este nefondat.

Astfel, reclamanta, în calitate de judecător în cadrul Curții de APEL ALBA IULIA, își întemeiază acțiunea în principal pe prevederile art. 7 din nr.OG 27/2006 și art. 40 din CCM la nivel național.

Potrivit art.7 alin.1 din nr.OUG27/2006 " entru p. condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții."

Reclamanta susțin că dispoziția legală "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase" instituie două categorii de sporuri pentru două categorii de situații deosebite: cele vătămătoare și cele periculoase.

Pentru a clarifica acest aspect trebuie recurs la tehnica de interpretare logică, gramaticală a unui text de lege.

Dacă formularea în discuție era "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare și periculoase" atunci reclamanta puteau solicita acordarea acestui spor numai dacă toate condițiile enumerate erau îndeplinite.

Dacă legiuitorul folosea formularea fie. fie(sausau/oriori) însemna că reclamanta pot solicita acordarea sporului, cu condiția să se regăsească într-una dintre situațiile reglementate.

Astfel cum este însă formulat textul legal invocat în susținerea acțiunii, prin utilizarea conjuncției "sau" după o enumerare, prin folosirea virgulei, înseamnă că dacă beneficiarul normei se regăsește în oricare dintre situațiile reglementate este îndreptățit să primească sporul.

Prin urmare, judecătorii și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor beneficiază de acest spor și în situația în care lucrează numai în condiții grele, sau numai în condiții vătămătoare sau numai în condiții periculoase.

Dat fiind modul de redactare, reclamanta este îndreptățităla un unic spor de 15%și în situația în care condițiile de muncă întrunesc două sau chiar trei din condițiile deosebite avute în vedere la editarea textului de lege.

În consecință, este corectă susținerea intimaților pârâți că textul de lege menționat nu prevede acordarea acestui spor pentru fiecare situație, cum greșit a interpretat reclamanta.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel național, și implicit aplicarea prevederilor din dreptul comun al muncii, la magistrați, trebuie reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din Codul Muncii, acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, iar la art. 295 se prevede că prevederile codului se aplică și acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

Astfel cum sunt redactate aceste dispoziții, rezultă fără nici un dubiu că nu se poate vorbi de o aplicabilitate a dispozițiilor din CCM în cazul reclamantei - care face parte din corpul magistraților, deoarece aceștia au o legislație aparte, bine conturată, completă, incompatibilă cu alte reglementări de drept comun.

În acest context, nefiind un spor prevăzut de legea de salarizare magistraților, în sensul cerut de recurenta-reclamanta, acesta nu poate fi acordat pe cale judecătorească.

În acest sens sunt și Deciziile Curții Constituționale din 3 iulie 2008, prin care s-a statuat că:"prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsură în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competențasă anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."( Deciziile nr.818, 819, 820, 821/03.07.2008 Curtea Constituțională).

Altminteri, ar însemna că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și, "in terminis", ea să creeze o nouă lege -lex tertia- cea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești

De asemenea, nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției normelor constituționale și normelor europene invocate de recurenta reclamantă. Art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazulThimmenoscontra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale", ori dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental, apărat și garantat de Convenție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin2 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.82 din Legea nr. 168/1999, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, menținând ca legală și temeinică sentința prima instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.366/2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică din 26.10. 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.AD

Tehnored.AD/TM/2ex

Jud.

Președinte:Stoica Manuela
Judecători:Stoica Manuela, Doriani Ana, Cismaru Monica

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 1072/2009. Curtea de Apel Alba Iulia