Pretentii civile. Speta. Decizia 1088/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1088
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA împotriva Sentinței Civile nr. 1995/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâtul recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursurilor formulate de pârâții recurenți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA pentru argumentele de fond pe care aceștia le-au dezvoltat prin cererile de recurs. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, învederează că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată că prin sentința civilă nr. 1995/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamanților, contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA,Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, și-n consecință au fost obligați pârâții la calcularea și plata către reclamanți a unor despăgubiri echivalente cu drepturile salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de bază, pentru perioade diferite, prin raportare la derularea raporturilor de muncă ale fiecăruia dintre reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut in esență că reclamanții, procurori ai Parchetului de pe Lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, au făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar că în perioada 2005-2007 au fost planificați să efectueze serviciul de permanență, ce a presupus ca, periodic, timp de mai multe zile pe lună, după orele de program și in zilele nelucrătoare, ei au fost disponibili de a se prezenta la sediul parchetului pentru instrumentarea unor cauze penale ce presupun urgență, întrucât au ca obiect luarea,prelungirea ori menținerea măsurilor arestării preventive,fără ca,pentru orele in care au stat lunar la dispoziția angajatorului să li se acorde drepturi salariale suplimentare.
Pornind de la dispozițiile legale speciale ce recunosc un spor de dispozitiv pentru activitatea profesională a altor salariați bugetari care se află la dispoziția angajatorilor tribunalul a apreciat că reclamanții au fost discriminați pentru perioada de timp în care,deși s-au aflat permanent la dispoziția angajatorului și nu au primit nici o recompensă materială.
Pentru argumentarea in drept a soluției pronunțate,Tribunalul a reținut incidența prevederilor art.16 alin. 1 din Constituția României art. 5 alin. 1 din Codul Muncii, precum și OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, recurs înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție in data de 12.12.2008 și trimis spre soluționare Curții de APEL TIMIȘOARA, ca efect al pronunțării Deciziei nr.104/2009 a Curții Constituționale a României,prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtului,Curtea constată că acestea s-au întemeiat pe prevederile art. 304 pct.4 și pct.9 /pr.civ. și au vizat in primul rând depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești,in contextul in care s-a dispus in mod nelegal obligarea Ministerului Public la acordarea drepturilor bănești pretinse de reclamanți,cu toate că acestea nu sunt prevăzute de actul normativ incident in materia salarizării, respectiv OUG nr. 27/2006.
Recurentul mai susține că hotărârea de fond este criticabilă și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor de drept substanțial,mai precis sub aspectul stabilirii eronate a incidenței in cauză a prevederilor OG nr. 137/2000, de vreme ce nu există in legislația internă actuală o prevedere legală menită să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru magistrați. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. 821 /2008,Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 2 alin.1 și alin 11 precum și art. 27 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale.În opinia recurentului,noțiunea de exercitare a unor drepturi folosită de OUG nr. 27/2006 atunci când definește discriminarea se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie acele drepturi,iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Pârâtul Ministerul Publica mai adăugat că magistrații sunt o categorie aparte de salariați din sistemul bugetar, cu un statut specific,reglementat de Legea nr. 303/2004,iar ei nu se pot compara cu celelalte categorii de personal,cum ar fi personalul militar, funcționarii publici cu statut special,ori personalul din aparatul propriu al Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării,Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor etc. Intre categoriile de bugetari mai sus enumerate există diferențe evidente de statut, instituțiile din care fac parte,ori categoriile de informații pentru care se datorează obligația de confidențialitate.
In fine, recurentul Ministerul Publica susținut că in mod nelegal instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate,actualizate cu rata inflației,in situația in care ministerul d e resort,ca instituție bugetară nu poate să înscrie in bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, care, pentru justificarea motivelor de recurs care ar determina aplicabilitatea art. 304 pct.9 și 304 ind. 1/pr.civ., a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive,cu motivarea că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului,in limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500 /2002 privind finanțele publice. Recurentul este ordonator principal de credite la fel ca și Ministerul Justiției.
In fine, cel de-al treilea recurs declarat in cauză a fost al pârâtului Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, care invocând excepția inadmisibilității acțiunii,au reiterat in fapt argumentele de fapt și de drept ale recursului Ministerului Public.
Intimații,deși legal citați,nu s-au prezentat in instanță și nu au depus întâmpinare,cu toate că au fost citați cu această mențiune in cursul procesului.
Analizând cele trei recursuri declarate in cauză,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin 1 și art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea reține că acestea sunt întemeiate, cu următoarele argumente.
Intr-adevăr,Curtea observă că in cazul diferitelor categorii de salariați bugetari, ce își desfășoară activitatea in domenii în care,prin natura atribuțiilor pe care le îndeplinesc, se află in permanență la dispoziția angajatorului - instituție publică,efortul suplimentar depus de aceștia este recompensat material, de regulă printr-un spor aplicat la salariul de bază.
, nr.OG 38/2003,privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede in al său art. 11 că " polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații."
De un spor de dispozitiv in același cuantum ca și cel al polițiștilor beneficiază și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, dar și cei din Ministerul Justiției, care au atribuții de coordonare și control ale activității din sistemul administrației penitenciare sau alte atribuții în legătură cu activitatea sistemului penitenciar. Drepturile salariale în discuție le sunt acordate categoriei de angajați menționată mai sus in temeiul art. 11 și art. 57 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
În fine, art. 13 din Legea nr. 138/1999,privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții instituie in favoarea cadrelor militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili dreptul la o"indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Cu toate acestea, instanța de recurs reține că nu este întemeiată susținerea reclamanților referitoare la existența unei discriminări intre ei și celelalte categorii socio-profesionale, precum polițiștii și funcționarii publici din cadrul MIRA.
Curtea observă că in temeiul regulamentului de ordine interioara,reclamanții, procurori, personal auxiliar și conex din cadrul Parchetului de pe Lângă Tribunalul Timiș au fost planificați să efectueze serviciul de permanență, ce a presupus ca timp de doar câteva zile pe lună, să fie disponibili a se prezenta la sediul parchetului pentru instrumentarea,ori,după caz asigurarea efectuării actelor de procedură in cauze penale ce presupun urgență, întrucât au ca obiect luarea,prelungirea ori menținerea măsurilor arestării preventive.
Cu toate acestea,Curtea constată că titularii cererii nu se găsesc intr-o situație comparabilă cu cea a polițiștilor,ori a personalului din cadrul MIRA,care beneficiază de drepturi salariale suplimentare reprezentând sporul de dispozitiv, in considerarea efectuării unormisiuni permanente,care presupune că ei se află permanent (iar nu sporadic ca și reclamanții) la dispoziția angajatorului,această stare de fapt fiind de esența exercitării atribuțiilor lor de serviciu.
Reclamanții, pe de altă parte,sunt salariați în baza altor acte normative față de persoanele la care se raportează,având un statut diferit, alte atribuții și competențe. Este adevărat că salarizarea lor trebuie să fie stabilită ținând seama de responsabilitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal,insă acest lucru nu poate servi drept temei pentru a se conchide că ei ar fi discriminați prin acordarea sporului pentru misiune permanentă la fel ca polițiștilor,pentru că,din motivele de fapt și de drept mai sus expuse,nu se află in situații comparabile cu aceștia.
Față de cele ce preced,Curtea consideră că judecătorii fondului au interpretat și aplicat greșit prevederile art. 27 din OUG nr. 137/2000, in sensul constatării stării de discriminare a reclamanților față de alte categorii de salariați care se află permanent la dispoziția angajatorului, împrejurare de natură a atrage modificarea sentinței atacată,așa cum prevede art. 304 pct.9/pr.civ. De aceea, apreciind că nu se mai impune cercetarea celorlalte motive de reformare ale recurenților și întrucât soluția pronunțată prin prezenta le profită acestora din urmă, Curtea va face aplicarea art. 304 ind.1 și art. 304 pct.9/pr.civ., va admite toate recursurile pârâților, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 1995/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2009.
pt.PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ, VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ,
pt.GREFIER,
- -
În concediu de odihnă
GREFIER SECȚIE,
Red. /22.07.2009
Tehnored.:// 2 ex./ 22.07.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
și
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
