Pretentii civile. Speta. Decizia 1111/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bnești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA NR.1111
Ședința public din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta TRANS" SRL, cu sediul în sat nr. 902, comuna, județul S, prin administrator, împotriva sentinței nr. 1325 din 15 iunie 2009, pronunțat de Tribunalul Suceava - secția civil (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru reclamantul intimat, lips fiind recurentul.
Procedura este legal îndeplinit.
S-au verificat lucrrile dosarului dup care, instanța constatând recursul în stare de judecat, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimat, reiterând motivele precizate în întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecat conform chitanței depus la dosar.
Declarând dezbaterile închise, dup deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de faț, constat:
Prin cererea adresat Tribunalului Suceava la data de 18.12.2008 reclamantul a chemat în judecat pârâta Trans pentru ca prin hotrârea ce se va pronunța aceasta s fie obligat la plata sumei de 1713 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 1-17 septembrie 2008, sumei de 3500 lei reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu de odihn aferent anului 2007 și perioadei 1.01.2008-17.09.2008, la plata contribuțiilor de asigurri sociale pentru perioada martie 2008 - septembrie 2008 corespunztor diferenței de 250 lei lunar dintre suma la care au fost calculate și achitate contribuțiile respective (1300 lei/lunar) și drepturile salariale lunare efectiv datorate în aceast perioad (1550 lei/lunar), cu cheltuieli de judecat.
În motivarea acțiunii arat reclamantul a artat c, pentru perioada 1.09.2008-17.09.2008 pârâta nu i-a achitat drepturile salariale deși a fost prezent la serviciu și a prestat munc în favoarea pârâtei și c în anii 2007 și 2008 nu a beneficiat de concediu de odihn.
Totodat a susținut reclamantul c, începând cu luna februarie 2008 i s-a majorat salariul de la 1300 lei la 1550 lei/lunar îns din luna martie, când prțile sociale au fost transmise unui nou asociat nu i s-a înscris aceast majorare în statele de plat astfel încât, deși a fost retribuit cu suma de 1550 lei contribuțiile la bugetul de asigurri sociale s-au achitat la nivelul sumei de 1300 lei.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondat întrucât pentru perioada 1-17.09.2008 reclamantul a fost remunerat cu suma de 746 lei în funcție de salariul lunar de 1300 lei, iar pentru concediul de odihn aferent anului 2008 primit o indemnizație de 497 lei. Pentru anul 2007 arat pârâta c deși societatea nu a prestat activitate reclamantul s-a pontat în activitate, solicitarea acestuia neprivind societatea pârât.
Referitor la contribuțiile la bugetul de stat pârâta arat c acestea au fost virate în raport de salariul înscris în carnetul de munc și actul adițional la acesta, neexistând dovezi de majorare a salariului conform susținerilor reclamantului.
Prin sentința civil nr. 1325 din 15 iunie 2009 Tribunalului Suceavas -a admis acțiunea, în parte și fiind obligat pârâta s-i plteasc reclamantului suma de 71,54 lei brut reprezentând diferenț de salariu pentru luna septembrie 2008, suma de 88,28 lei brut reprezentând diferenț indemnizați de concediu de odihn pentru anul 2008 și suma de 1291,60 lei brut reprezentând indemnizați de concediu de odihn pentru anul 2007.
Totodat a fost obligat pârâta la plata ctre stat a contribuțiilor de asigurri sociale în favoarea reclamantului, corespunztoare unui salariu lunar de 1550 lei faț de 1300 lei pentru cât s-a achitat, pentru perioada martie 2008 - septembrie 2008.
Pârâta a fost oblig și la plata ctre reclamant a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecat.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut pe baza probatoriului administrat c reclamantului, angajat al pârâtei, deși i s-a majorat salariul prin act adițional de la suma de 1300 lei la suma de 1550 lei, drepturile salariale cuvenite ulterior lunii februarie 2008 și contribuțiile datorate bugetului de stat s-au calculat fr se ține seama de majorare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive se arat c sentința a fost pronunțat cu interpretarea și aplicarea greșit a dispozițiilor art.16 din Codul Muncii, deoarece din cuprinsul acestora rezult c doar în lipsa formei scrise a contractului de munc este posibil dovedirea clauzelor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de prob, situație care nu este dat în cauz întrucât reclamantul are încheiat contract de munc în form scris.
Susține recurenta c modificarea salariului, ca element al contractului de munc nu era posibil decât printr-un act adițional încheiat în form scris și c reclamantul nu a depus la dosar nici un înscris cu acest titlu.
Consider recurenta c prima instanț a înclcat și dispozițiile art. 1169 din Codul civil, privind dovada actelor juridice și c nu trebuia s ia în considerare declarația martorului dac la dosar existau acte mai ales sub semntur privat din care rezult o situație contrarie celei declarate de martor.
Faț de aceast situație, consider recurenta c toate drepturile salariale cuvenite reclamantului au fost calculate și achitate în mod corect, cu respectarea cuantumului salariului convenit de prți prin contractul de munc.
Faț de solicitarea de achitare a concediului pe anul 2007, recurenta susține c faț de statele de plat preluate de la foștii asociați rezult c deși nu a existat activitate în societate, ceilalți angajați fiind în concediu fr plat, doar reclamantul s-a pontat ca desfșurând activitate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedur civil.
Intimatul a depus întâmpinare (filele 39-40 dosar fond) prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu motivarea c dispozițiile art. 41 alin. 1 din Codul muncii nu condiționeaz modificarea contractului de munc de încheierea actului adițional și c singura condiție pe care o impune se refer la existența acordului prților, c dispozițiile art. 16 alin. 2 din Codul Muncii au incidenț în cauz pentru identitate de rațiune și pentru respectarea principiului simetriei actului juridic.
Mai arat c și în situația în care s-ar presupune c dispozițiile art. 16 alin. 2 din Codul Muncii nu sunt incidente, în speț își gsesc aplicarea disp. art. 1197 Cod civil, statul de plat întocmit de recurent și înregistrat la Casa Județean de Pensii S (fila 50), reprezentând un început de dovad scris ce face admisibil proba cu martori.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriul administrat și dispozițiilor legale incidente în cauz, Curtea constat c este nefondat.
Forma scris a contractului de munc deși are o însemntate incontestabil pentru concretizarea voinței prților pentru precizarea drepturilor și obligațiilor lor reciproce și, pe cale de consecinț, pentru dovedirea ulterioar a conținutului real al raportului juridic nu reprezint o condiție de validitate ci una de prob. Ea a fost reglementat în interesul prților, în special al salariatului, pentru a-și asigura un mijloc de prob sigur și ușor de administrat pentru a se dovedi existența contractului (în sens de negotium).
Cât privește modificarea ulterioar a contractului individual de munc al reclamantului sub aspectul salariului este de reținut c singura condiție impus de dispozițiile art. 41 alin. 1 din Codul muncii se refer la acordul prților neprevzând vreo alta sub aspectul formei.
Așa fiind, Curtea apreciaz c în lipsa formei scrise impus de dispozițiile art. 16 alin. 1 din Codul muncii ad probationem, prima instanț a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 16 alin. 2 din Codul muncii și c probele administrate, respectiv statul de plat întocmit de recurent și înregistrat la Casa Județean de Pensii S (fila 50) și declarația martorului, fost administrator și reprezentant al societții pârâte (97) sun admisibile.
Din coroborarea acestor probe rezult în mod cert c reclamantului i s-a majorat salariul de la 1300 lei la 1550 lei, fr a se încheia un act adițional la contractul de munc în form scris.
Cât privește încheierea actului adițional conform dispozițiilor art. 17 alin. 11din Codul muncii aceasta intervine ca urmare a obligației de informare impus de lege în sarcina angajatorului.
Faț de considerente mai sus-expuse, Curtea apreciaz c sumele la plata crora a fost obligat recurenta au fost corect stabilite de instanța de fond.
Cât privește indemnizația pentru concediul de odihn aferent anului 2007, Curtea reține c din fișele de pontaj precum și din statele de plat însușite de societatea pârât întrucât au fost întocmite și depuse de aceasta la Casa Județean de Pensii S, rezult c în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2007 reclamantul a prestat activitate pe toat durata timpului de lucru convenit, și c i se cuvine conform disp. art. 141 alin. 4 din Codul Muncii.
Așa fiind, Curtea apreciaz c este pe deplin justificat soluția primei instanțe, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedur civil, va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 din Codul d e procedur civil, recurenta va fi obligat s plteasc intimatului cheltuieli de judecat în sum de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta TRANS" SRL, prin administrator, împotriva sentinței nr. 1325 din 15 iunie 2009, pronunțat de Tribunalul Suceava - secția civil (dosar nr-).
Oblig recurentul s plteasc intimatului cheltuieli de judecat în sum de 500 lei.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din data de 8 octombrie 2009.
Președinte, Judectori, Grefier,
Red.
Judec. fond: -, Gh.
Dact., 2 ex, 16.10.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Andrieș Catrinel
