Pretentii civile. Speta. Decizia 1121/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1121
Ședința publică din 22.10. 2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.635/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNAL G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE G, CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, intimatul-expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, intimatul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimații-reclamanți, A, G, C, - reprezentant legal al reclamanților, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNAL G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE G, CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII ORDINII PUBLICE,SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI,intimatul-expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, intimatul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimații-reclamanți, A, G, C,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.635/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de Asigurări de Sănătate G și excepția lipsei calității procesuale pasive a și respinge acțiunea în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei de obiect pentru anul 2004, excepție invocată de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție
A fost admisă excepția prescripției pentru perioada1.10.2004 - 26.03.2005și respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, A, G, C, reprezentant legal în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA DE INVESTIGAȚII A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, corespunzător perioadei lucrate, diferențele de drepturi bănești ce rezultă din aplicarea valorii de referință sectorială, astfel:
- 27.03.2005 - 30.09.2005, la valoarea de referință sectorială 264,7 lei
- 1. 10.2005 - 31.01.2006, la valoarea de referință sectorială 297,4 lei
- 1.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială 312,3 lei
- 1.09.2006 - 31.12.2006, la valoarea de referință sectorială 331 lei
Au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 1611/121/27.01.2008, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanți au solicitat în contradictoriu cu pârâții: Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Înaltă C de C de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, Casa de Asigurări de Sănătate G, Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și Ministerul Finanțelor Publice plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioada 01.10.2004 - 31.12.2004 la valoare de referință sectorială de 238 lei, conform OUG 123/2003, pentru perioada 01.01.2005 - 30.09.2005, la valoare de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG 9/2005, pentru perioada 01.10.2005 - 31.01.2006 la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG 9/2005, pentru perioada 01.02.2006 - 31.08.2006 la valoare de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG 3/2006, pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006 la valoarea de referință sectorială de 331 lei conform OG 3/2006, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să includă în bugetul anului 2008, respectiv la prima rectificare de buget de la data pronunțării hotărârii precum și obligarea primilor trei pârâți, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Reclamanții, au solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, dispozițiile legii se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract de muncă în sectorul bugetar.
Conform art. 3 din același act normativ "funcția de demnitate publică este acea funcție publică, care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998, se aplică și celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege.
Au mai precizat reclamanții, că persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, aveau dreptul pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr. III din același act normativ.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din OG 134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele judecătoreștieste egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrarea publică centrală și locală. Această valoare, se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Reclamanții, au susținut că potrivit art. 1 ind.1 din OG 83/2000 "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
OUG nr.2/2000, a modificat coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V - VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Art. 2 alin. 1 din OUG nr. 177/2002 "îndemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoarea, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanței de urgență".
În conformitate cu prevederile art. 2 alin.3 din OG nr. 9/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005, personalului salarizat potrivit OUG 24/2000 "îndemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
OUG nr. 27/2006, prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanță.
Valoarea de referință sectorială, conform anexei 1 la OUG 27/2006, a fost de 257 lei.
Reclamanții, au apreciat că această prevedere, încalcă principiile Constituției, ale Legii nr. 303/2004, întrucât potrivit OG 3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006, era de 312,3 lei, iar Ordonanța 27/2006, stabilește o valoare de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului OG nr. 137/2000, respectiv a art. 1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. "i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă, sunt OUG 123/2003, OG 9/2005 și OG 3/2006.
Au mai precizat că, Casa de Asigurări de Sănătate G și Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice și Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, au calitatea de pârâte în raport cu reclamantele, și, care s-au aflat în concediu medical și concediu pentru creșterea copilului, impunându-se în consecință, recalcularea indemnizației pentru perioadă menționată, prin luarea în considerare a noii valori de referință sectorială.
În susținerea acțiunii, s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că potrivit art. 267 din Legea nr. 95/2006 "casele de asigurări de sănătate, sunt instituții publice, cu personalitate juridică care gestionează bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate aprobat și care asigură funcționarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel local".
Astfel, având în vedere că obligația plății indemnizației de asigurări sociale revine angajatorului, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, a susținut pârâta că legitimarea procesuală pasivă, nu aparține CAS
Pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că între reclamanți și Casa, nu există raporturi juridice în baza cărora, să poată fi obligată la restituirea sumelor pretinse.
Parchetul de pe lângă Înaltă C de Casație și Justiție, prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale, excepție care a fost respinsă prin încheierea din 15.05.2008, excepția lipsei de obiect pentru anul 2004, având în vedere disp. art. 3 lit. e din OUG 123/2003 și ca inadmisibilă pentru celelalte perioade, întrucât reclamanții au beneficiat de indexările prevăzute de actul normativ indicat.
De asemenea, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca în cazul în care cererea reclamanților ar fi admisă, acesta să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile acestora, în bugetul Ministerului Public, pe anul 2008.
La termenul din 21 aprilie 2008, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, excepție care a fost admisă.
Prin întâmpinare, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la perioada 01.10.2004 - 18.03.2005, având în vedere faptul că potrivit disp. art. 166 alin.1 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, se supune termenului general de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece anexele la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, nu enumeră funcțiile de judecător sau procuror, celor care beneficiază de prevederile actului normativ respectiv, în speță valoarea de referință sectorială similară funcțiilor de demnitate publică.
Mai susține pârâtul, că reclamanții au invocat în susținerea acțiunii, prevederile art. 1 ind. 1 din OG nr. 83/2000 care prevedea expres corelarea valorii de referință sectorială avută în vedere la calcularea salariilor magistraților cu valoare de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, însă au evitat să facă referire la dispozițiile OUG 177/2002, care au abrogat implicit OG 83/2000.
Cu privire la pretinsa discriminare, a arătat pârâtul că susținerea reclamanților privind respectarea egalității între cetățeni prin excluderea discriminării nu subzistă, întrucât această egalitate de tratament, se referă la "salariu egal, pentru muncă egală", însă în speță, nu poate fi reținută condiția de "muncă egală", atât timp cât diferă activitatea desfășurată de angajați și condițiile în care aceasta este prestată.
Potrivit disp. art. 137.pr.civ. instanța a analizat mai întâi excepțiile invocate.
Astfel excepțiile lipsei calității procesuale a Casei de Asigurări de Sănătate G și a Casei J, acestea au fost admise pentru următoarele considerente:
Potrivit literaturii de specialitate, pentru ca o persoană fizică sau juridică să devină parte în proces, trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile necesare exercitării acțiunii civile, respectiv să pretindă un drept, să justifice un interes, să aibă capacitate procesuală precum și calitate procesuală.
Calitatea procesuală, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) al raportului juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În prezenta cauză, între reclamanții care au solicitat plata unor drepturi salariale, și pârâții și Casa nu există raporturi juridice de muncă, care ar putea să ducă la nașterea unei obligații de plată (obligația de plată a drepturilor salariale incumbă angajatorului), sens în care va respinge acțiunea în contradictoriu cu acestea, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Elementele acțiunii civile, sunt părțile, obiectul și cauza, obiectul unei acțiuni civile, reprezentând pretenția concretă a reclamantului.
În prezenta cauză, reclamanții și-au precizat obiectul acțiunii, respectiv plata diferențelor de drepturi salariale, începând cu luna oct.2004, așa încât va respinge ca nefondată excepția invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Excepția inadmisibilității acțiunii, privind drepturile salariale aferente perioadei 2005 - 2006, fost respinsă ca nefondată, având în vedere principiul liberului acces la justiție, consimțit de Constituție.
Cererile de chemare în garanție a au fost respinse ca nefondate, întrucât nu s-a fost făcută dovada, obligației de garanție în sarcina acestuia în raport cu pârâtul - și Direcția Națională Anticorupție
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținutrmătoarele:
Reclamanții, în calitate de magistrați procurori, au solicitat plata diferențelor salariale, rezultate în urma recalculării indemnizațiilor și salariilor pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioada 1 octombrie 2004 -31 decembrie 2006.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
-valoarea de referință universală;
-indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
-valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096,este egalăcu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată, era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă, față de disp. art.1 si art.3 din DL.167/1958, potrivit căruia, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii acestuia, având în vedere că acțiunea a fost formulată la data de 27.03.2008, instanța reține că pretențiile reclamanților aferente perioadei 1.10.2004 - 26.03.2005, sunt prescrise și urmează a fi respinse în acest sens.
Pentru perioadele 27.03.2005 - 31.12.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică) iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Este de observat, că, deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor.
Având în vedere însă că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă, de Președinte al României, indemnizația lunară era de:
- 46.764.000 lei la 1.01.2003, conform Anexei 7/1 a la OUG nr. 191/2002;
- 46.613.000 lei la 1.10.2003, conform Anexei 7/1 b la aceeași ordonanță;
- 49.409.780 lei la 1.01.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003;
-52.374.367lei la 1.10.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit.a din aceeași ordonanță și de65.469.000lei la 1.10.2005, conform Anexei 8/1 la OG nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005.
Conform art. 3 alin. 5 din OG nr. 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației șiechilibruluiputerilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească" se exercită de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", tribunalul va constata întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prev. de OG 9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anul 2006 creșterile salariale prevăzute de OG nr. 3/12.01. 2006.
Așadar, plecând de la valoare de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, salariile reclamanților trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de:
- 264,7 lei pentru perioada 27.03. - 30.09.2005
- 297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006 conform OG nr. 9/2005;
- 312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și
- 331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din OG nr. 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006;
Potrivit preambulului, OUG nr. 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării".
De asemenea, potrivit art. 2 din OUG nr. 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evidentprincipiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la OUG nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială, mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
Față de aceste considerente, a fost admisă în parte acțiunea și obligați pârâții să plătească reclamanților, corespunzător perioadei lucrate, diferențele de drepturi bănești ce rezultă din aplicare valorii de referință sectorială, astfel: pentru perioada 27.03.2005 - 30.09.2005 la valoarea de referință sectorială de 264.7 lei, pentru perioada 18.04.2005 - 30.09.2005; 01.10.2005 - 31.01.2006 la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, pentru perioada 01.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006 la valoarea de referință sectorială 331 lei.
Văzând disp. DL 92/1976, au fost obligați pârâții, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC -Direcția Națională Anticorupție și MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește nemotivarea respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Față de atribuțiile ce revin Ministerului Economiei și Finanțelor în asigurarea fondurilor ordonatorului de credite necesare plății drepturilor salariale neavute în vedere la estimarea cheltuielilor anuale, cum sunt cele de față, a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție în scopul asigurării opozabilității față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea pretențiilor reclamanților ca fiind lipsite de temei juridic.
În ceea ce privește discriminarea a invocat faptul că respectarea principiului egalității între cetățeni presupune " salariu egal pentru muncă egală", ori în speță nu poate fi reținută condiția de "muncă egală" atâta timp cât activitatea desfășurată de reclamanți și condițiile în care este prestată sunt diferite de ale celorlalți angajatori.
Numai legiuitorul poate aprecia și stabili asupra acordării valorii de referință sectorială anumitor categorii de salariați singura condiție fiind aceea de a se afla în situații identice, activitatea magistraților și demnitarilor fiind net diferite.
A invocat în același sens practica Curții Europene a Drepturilor Omului și practica Curții Constituționale a României.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile și respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamanților, iar în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
A solicitat trimiterea cauzei spre competenta soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art.II al.3 din OUG nr.75/2008.
Pe fond, a invocat faptul că valoarea de referință sectorială avută în vedere la calcularea salariilor magistraților s-a majorat progresiv în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.23/1005.
Ulterior, prin intrarea în vigoare a OUG nr.27/2006 a fost stabilită valoarea de referință sectorială pentru magistrați rămasă nemodificată și după adoptarea OUG nr.100/2007.
Creșterile salariale acordate în anul 2006 prin OUG nr.3/2006 au vizat doar funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate, pentru persoanele din cadrul organelor autorității publice anume precizate.
Instanța de fond a adăugat la lege depășind atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care intimații- reclamanți nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
În cauză nu se pune probleme discriminării, pentru corpul magistraților fiind prevăzute prin legi speciale drepturile salariale și majorările periodice aplicabile acestora.
Principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
A mai invocat faptul că instanța a dispus în mod greșit obligarea pârâților să opereze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă potrivit art.2 din Decretul nr.92/1976, fiind retribuția tarifară de încadrare precum și alte drepturi ce se inclus în aceasta.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.4, 9 și art.3041pr.civilă, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței civile și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Recursurile astfel declarate au fost înregistrate sub nr.1611/121/17.09.2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr.3447/19.03.2009 a acestei instanțe fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL GALAȚI, urmare a declarării ca fiind neconstituționale a prevederilor art.I și II din OUG nr.75/2008 prin decizia 104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată sub nr.742/44/5.05.2009.
Nu au fost formulate întâmpinări în cauză.
Au fost solicitate relații cu privire la funcția îndeplinită și perioada lucrată de către intimații- reclamanți, fiind comunicate prin adresa nr.2032/X/21/2009 de către intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI ( filele 73-74 dosar recurs).
Examinând recursurile astfel declarate pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de recurenții-pârâți, aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
În susținerea excepției recurenții-pârâți au invocat obiectul acțiunii, respectiv că prin acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau prin care se tinde la modificarea actelor normative, acțiunea are caracter inadmisibil în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pretențiile reclamanților s-ar circumscrie unei probleme de legiferare și reprezintă opțiunea legiuitorului să aprecieze și să stabilească ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați.
Motivarea dată excepției de către recurenții-pârâți reprezintă astfel expresia unor apărări de fond ce privesc fundamentul pretențiilor formulate de către reclamanți iar nu caracterul unor chestiuni prealabile, în legătură cu caracterul admisibil sau inadmisibil al acțiunii.
De altfel, a accepta o asemenea excepție după modul în care a fost invocată și argumentată, ar însemna să nu mai poată fi analizat fondul raportului juridic litigios, aducându-se atingere principiului liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în accepțiunea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește fondul cauzei, se rețin următoarele:
Conform adresei nr.2032/X/21/2009 (filele 74-75 dosar recurs), reclamanții și-au desfășurat activitatea în calitate de procurori în cadrul intimatului- pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Pretențiile formulate în cauză de reclamanți vizează modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite, prin raportare în mod concret la valoarea de referință sectorială și cuantumul diferit al acesteia față de cel recunoscut prin lege funcțiilor de demnitate publică aparținând puterii legislative și puterii executive.
În primul rând trebuie menționat faptul că modul de salarizare al magistraților și personalului auxiliar de specialitate este prestabilit prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
Pentru magistrații - procurori în perioada de referință 2004 - 2007 sistemul de salarizare a fost reprezentat printr-o serie de acte normative respectiv nr.OUG177/2002, începând cu 1 ianuarie 2004 și nr.OUG27/2006 începând cu luna aprilie 2006 astfel cum a fost aprobată și completată prin Legea nr. 45/2007.
În referire la.OUG nr.177/2002, este adevărat că inițial, prin art.2 al.1 s-a prevăzut ca indemnizația pentru magistrați să se stabilească pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale.
Asemenea prevederi au fost însă modificate prin articolul unic din Legea nr.347/2003 de aprobare a nr.OUG177/2002, prin care s-a prevăzut ca indemnizațiile pentru magistrați să se stabilească pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa Iao rdonanței de urgență modificată și completată.
Așadar, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 347/2003, respectiv 25.07.2003, valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost prevăzută în mod distinct față de funcțiile de demnitate publică alese și numite, prin anexa nr. I la.OUG nr.177/2002.
Asemenea prevederi au fost menținute prin dispozițiile art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006 cu modificările și completările ulterioare, și anexa la ordonanța de urgență.
Ulterior, valoarea de referință sectorială avută în vedere la calcularea salariilor pentru magistrați a fost corectată periodic în baza art. 3 alin.1 lit.e din nr.OUG123/2003, art.1 al.1 și 2 al.2 din OG nr.238/2005.
În ceea ce privește majorările aplicate în baza OG nr.3/2006, acestea au fost prevăzute doar pentru personalul care a ocupat funcție de demnitate publică stabilit potrivit anexelor II/2 la Legea nr.154/2008, în referire strictă la funcțiile de procuror general, prim adjunct al procurorului general și adjunct al procurorului general din cadrul pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
Prevederi asemănătoare au fost stabilite prin art.1 nr.OG10/2007 în referire la anexele II/2 din Legea nr.154/2008 în referire la aceleași funcții.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/200.
Potrivit art.1 din nr.OG137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000, și anume prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
De asemenea, rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative, întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Și prin Decizia nr.838/27.05.2009 a Curții Constituționale s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Mai mult, Curtea Constituțională a considerat că acordarea unor drepturi decât cele prevăzute expres de lege este o depășire a puterii judecătorești.
Pe baza celor de mai sus, nu se mai impun a fi examinate celelalte motive de recurs formulate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC -Direcția Națională Anticorupție și MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, acestea având caracter subsidiar și accesoriu capătului de cerere principal, urmare a constatării caracterului nefondat al pretențiilor astfel formulate(motivele de recurs referitoare la modalitatea de soluționare a cererii de chemare în garanție, operarea mențiunilor în carnetele de muncă).
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.304 pct.4, 9 și art.312 al.1 pr.civilă vor fi admise recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.635/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Va fi modificată în parte sentința civilă recurată și, în rejudecare:
Va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanții, A, G, C, - reprezentant legal al reclamanților, ca nefondată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.635/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- pe care o modifică în parte și, în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, A, G, C, - reprezentant legal al reclamanților, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red./2.11.2009
Dact.R/11 ex/11.12.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Virginia Filipescu
