Pretentii civile. Speta. Decizia 1128/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1128/
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT, și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr.934/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, prin reprezentant legal, pârâții MINISTERUL PUBLIC, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și chemat în garanție MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, în acțiunea având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 oct.2009, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.10.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.934/05.06.2009 Tribunalul Galația respins excepțiile tardivității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, prin reprezentant legal, cu domiciliul procesual ales în mun. G,- - Palatul de Justiție, camera 312,jud. G, și respinge acțiunea formulată de către această reclamantă pentru lipsa calității procesuale active.
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, prin reprezentant legal, cu domiciliul procesual ales în mun. G,- - Palatul de Justiție, camera 312,jud. G,în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B, sector 5,--14, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5,--14, MINISTERUL PUBLIC, cu sediul în B, sector 5,--14.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamanților, - și câte 1010 lei reprezentând echivalent recompense primite de către un angajat al în cursul anului 2008 cu ocazia Zilei Justiției, și Cului, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamanții, - și - a câte 600 lei reprezentând recompense primite de către un angajat cu ocazia Cului și a Zilei de 1 Iunie în beneficiul copiilor minori, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a echivalentului primelor încasate în anul 2008 de către magistrații detașați în cadrul, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că prin decizii ale Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, s-au plătit în anul 2008 câte 450 lei personalului (inclusiv grefierilor detașați) cu titlul de recompensă pentru Ziua Justiției (decizia nr. 87/2008), câte 450 lei recompense pentru Ziua copilului - l iunie (decizia nr. 85/2008), câte 450 lei premiu de C (decizia nr. 58/2008).
Au mai precizat, că deși se află în aceeași situație (categoria profesională a personalului auxiliar din justiție), grefierii detașați în au fost salarizați inegal, magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțe nebeneficiind de aceste sume.
Chiar dacă ordonatorul de credite are posibilitatea recunoscută de lege de a acorda premii sau stimulente, aceasta nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente, este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2.
De asemenea, au susținut reclamanții că din fondul realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, un procent nejustificat de mare a fost repartizat personalului din cadrul Consiliului Superior al Magistraturi în comparație cu personalul de la instanțele judecătorești, așa încât tratamentul diferențiat este manifestat prin deosebirea făcută în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, neputând a fi reținut un criteriu prestabilit.
În susținerea acțiunii s-au folosit de proba cu înscrisuri.
În drept au invocat disp. OG nr. 137/2000, art. 16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În termen legal pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
A precizat că față de temeiul de drept invocat de reclamante, prin deciziile nr. 818, 819, 820, 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepțiile de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin.3 și ale art. 27 lin.1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice pentru ca în situația admiterii acțiunii să ia act de obligația adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților
Astfel, având în vedere că MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în calitate de ordonator principal de credite, administrează propriul buget de venituri și cheltuieli, buget în care este inclus și fondul de salarii, instanța a reținut că acesta are calitate procesuală pasivă, și urmează să respingă ca nefondată excepția invocată.
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii instanța a constatat că nu este sesizată cu un litigiu întemeiat pe prevederile legii 554/2004 a contenciosului administrativ ci este vorba despre un litigiu de muncă rezultând din cererea formulată de reclamanți în vederea obținerii unor drepturi de natură salarială.
Față de precizările existente la fila 30 din dosar a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și respinsă acțiunea formulată de către reclamanta pentru lipsa calității procesuale active.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice va fi respinsă întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o atribuție legată de plata unor drepturi de natură salarială către reclamanți și nici de a include anumite sume în bugetul pârâților, așa cum rezultă din legile lor de organizare. Elaborarea proiectului de buget revine ordonatorului de credite, iar Ministerul Finanțelor Publice, are, potrivit disp. HG 736/2003, art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 și art.19 din Legea 500/2002, atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, însă hotărârea judecătorească îi este opozabilă în temeiul legii.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Prin deciziile nr. 58/2008, 78/2008, 85/2008, 87/2008 și 140/2008, 141/2008, emise de Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin.1 din OUG nr. 27/2006 s-au acordat recompense pentru toți angajații din cadrul, și Scolii Naționale de Grefieri.
s-au acordat cu ocazia, Cului, Zilei de 1 Iunie și Zilei Justiției personalului sus-arătat, precum și grefierilor și judecătorilor detașați în cadrul.
Instanța a reținut, că în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare existenței discriminării, între personalul care a beneficiat de aceste recompense și magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești și al parchetelor pentru următoarele considerente:
Existența discriminării directe a reclamanților rezultă din dispozițiile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare; art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție; art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție, care interzic discriminările; art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999), care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit. a, art.40 alin.2 lit. c și f art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003, care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări; art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție, care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 G nr.137/2000, se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ, se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În cauză, procurorii din cadrul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție sunt beneficiarii unui salariu lunar de încadrare calculat potrivit dispozițiilor OUG numărul 27/2006.
Tratamentul diferențiat, este manifestat prin deosebirea făcută în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, și nu poate fi reținut un criteriu prestabilit. Tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop, nu sunt adecvate și necesare.
În procesul de distribuire a fondurilor constituite în vederea stimulării personalului din justiție, trebuie respectat principiul proporționalității, principiu care cere ca derogările de la un drept individual, să nu depășească limitele corespunzătoare și necesare pentru atingerea scopului urmărit și cere concilierea principiului egalității de tratament cu obiectivele urmărite în politica de reformare a sistemului judiciar.
Instanța nu a reținut susținerea pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în sensul că dispozițiile legale invocate de către reclamanți prin acțiune, au fost declarate neconstituționale, dat fiind faptul că în cauză, nu se pune problema substituirii unui act normativ cu alt act normativ sau cu norme create pe cale judiciară, ci se pune în discuție aplicarea discriminatorie a aceluiași text de lege.
Prin Decizia nr. 1325/4.12.2008 Curtea Constituțională a constatat că "prevederileart. 1,art. 2alin. (3) șiart. 27alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților ale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, instanța o consideră întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamantele ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI precum și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Recurenții și-au motivat recursurile, invocând decizia nr.821/03 iulie 2008 Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și 11 precum și art.27 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale.
MINISTERUL PUBLICa mai reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că deciziile la care se face referire în acțiunea reclamanții sunt emise de Președintele Consiliului Superior al Magistraturii și nu de către recurent.
Recurenții au mai criticat sentința și sub aspectul greșitei soluționări a excepției tardivității formulării acțiunii reținând în mod netemeinic că litigiul dedus judecății, reprezintă o acțiune în despăgubire întemeiată pe art.21 alin.1 din OG nr.137/2000. In mod corect trebuia să se rețină că acțiunea este de competența contenciosului administrativ iar termenul de formulare era de 30 de zile de la comunicarea actului, și care în speță a fost depășit.
Tot greșit au fost obligați la plata primelor cu titlu de despăgubiri, în contextul în care drepturile sunt de natură salarială, acțiunea fiind inadmisibilă.
Pe de altă parte, în speță nu sunt îndeplinite condițiile art.998 cod civil și 999 cod civil, nefiind vorba de un prejudiciu cert și vreo faptă ilicită. Tot greșit a dispus actualizarea cu rata inflației și respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice în situația în care a admis acțiunea, este nelegală.
Pentru aceste considerente, au solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Recursurile de față sunt fondate.
Excepțiile invocate la fond au fost corect soluționate de către Tribunal, astfel că reiterarea lor în recurs, nu poate atrage modificarea sentinței.
Pe fond însă, Tribunalul a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente.
Referitor la susținerea că art.21 alin.1 și art.27 din OG nr.137/2000, au fost declarate neconstituționale, Curtea constată că neconstituționalitatea privește doar situația în care reclamanții ar invoca discriminarea rezultând din lege. Doar în acest caz, se reține că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, ori să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
In speță se invocă discriminarea ivită cu prilejul repartizării unor stimulente de către Consiliul Superior al Magistraturii, în sensul că magistrații detașați din cadrul instanțelor în cadrul acestei instituții au beneficiat de stimulente, în timp ce magistrații din cadrul instanțelor nu au beneficiat.
Principiul de ordine publică: "la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal" exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
Sunt admisibile diferențieri de salarii pentru funcții/posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu funcția/postul/meseria îndeplinită după cantitatea, calitatea și valoarea muncii, în raport cu condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă, îndeosebi în specialitate, diferită.
Și în sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile însă diferențieri întemeiate obiectiv și rezonabil între domenii sau niveluri, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
Principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art.41 alin.4 din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleiași cerințe și condiții de muncă și aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic.
In speță, nu se poate vorbi de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparabile.
Potrivit art.45 din Codul muncii detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. In mod excepțional, prin detașare se poate modifica și felul muncii, dar numai cu consimțământul scris al salariatului.
Pe durata detașării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detașat, dar drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea.
In consecință, pe durata detașării în cadrul drepturile magistraților detașați sunt achitate din bugetul, iar nu din bugetul Ministerului Justiției, ca în cazul magistraților din instanțele judecătorești.
Potrivit art.59 din Legea nr.317/2004, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Consiliului Superior al Magistraturii se asigură de la bugetul de stat, Președintele Consiliului Superior al Magistraturii având calitatea de ordonator principal de credite, bugetul pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de către Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite.
In consecință, dacă Președintele Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât acordarea unor stimulente, în limita sumelor prevăzute în buget pentru acest scop, acestea nu pot fi distribuite decât personalului bugetat din fondurile, iar nu altor categorii de personal.
Acest lucru nu presupune și obligarea Ministerului Justiției să acorde stimulente personalului său în același cuantum, întrucât pentru stimularea personalului din sistemul justiției, sunt utilizate alte fonduri, stabilite în bugetul său, dacă este cazul.
In consecință, Curtea apreciază că în speță nu există o discriminare între magistrații și grefierii detașați în cadrul și personalul instanțelor, iar în baza art.312 Cod Procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sector 5 PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT, cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr.934/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.939 din 05.06.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare respinge și acțiunea ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.AI-19.11.2009
Dact.MH-19.11.2009/9 ex.
Fond: -
Asistenți judiciari: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminita Cristea, Anica
