Pretentii civile. Speta. Decizia 113/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI NR.113
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA -Membru Grup, cu sediul în B,-, sector 1, având sediul procesual ales la și Asociații, cu sediul în B, Bulevardul - House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2240 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup prin avocat din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prezentul recurs fost repus pe rolul acestei instanțe, după respingerea de către Curtea Constituțională prin decizia nr.1425 din 5 noiembrie 2009 excepției de neconstituționalitate prevederilor art.286, art.287 și art.288 din Codul muncii, a art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999 și a art.164 Cod procedură civilă, excepție ridicată de recurenta pârâtă SA - Membru Grup.
Se învederează de asemenea, că la dosarul cauzei fost atașată în copie, decizia nr.1425 din 5 noiembrie 2009 a Curții Constituționale.
Avocat depune la dosar cerere, prin care arată că recurenta pârâtă din prezenta cauză, solicită se ia act că denumirea acesteia este SC SA, astfel cum rezultă din certificatul de Înregistrare Mențiuni nr. -/13.11.2009, pe care îl atașează în copie (filele 86 - 91), după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la filele 86 - 91, denumirea intimatei pârâte este SC SA, după care, constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, acordă cuvântul asupra recursului.
Având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă, avocat solicită admiterea acestuia așa cum fost formulat. Cheltuielile de judecată urmează fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.782,92 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, la care se adaugă indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a lucrat la SC SA - Sucursala până în luna noiembrie 2005, când a încetat contractul individual de muncă în condițiile art. 65 și 66 din Codul muncii, că nu a beneficiat de suplimentarea drepturilor salariale de un salariu mediu de bază pe pentru sărbătorile de Paște și C, deși din anul 2003 s-a prevăzut ca aceste drepturi să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că din anul 2004 nu s-au mai plătit aceste drepturi fără nicio motivare.
Reclamantul a solicitat aceste drepturi salariale pentru Cul anului 2004 și Paștele anului 2005 și în drept invocat de prevederile art.166, 283 Codul muncii, art. 139, 145, 168 alin. 1 din CCM și art. 274 din Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- și declinată în sarcina Tribunalului București - Secția Litigii de Muncă, prin sentința civilă nr. 218 din 22 ianuarie 2008.
Tribunalul Bucureștia înregistrat cauza sub nr- și prin sentința civilă nr.5625 din 11.09.2008, cauza a fost declinată în sarcina Tribunalului Dâmbovița privitor la petentul.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.2240 din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis în parte acțiune promovată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC" SA - GRUP, s-a constatat prescrisă perioada anterioară datei de 06.12.2004 și a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale, reprezentând prime de Paște și C, în raport de perioada efectiv lucrată, calculate conform art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, reactualizată conform indicelui de inflație la data plății.
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma probelor administrate de unitatea intimată, respectiv proba cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei constând în acte adiționale la contractul colectiv de muncă, tribunalul reținut că acțiunea petiționarului este întemeiată, pretențiile acesteia nefiind acordate de unitatea intimată pentru perioada 2004 C - 2006 Paști.
Astfel, chiar dacă pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale - prime de Paști și C au fost incluse, potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2004 și până în anul 2007, aceste suplimentări nu au mai fost acordate, așa cum prevedea contractul colectiv de muncă și actele adiționale la acesta, prin fapta sa angajatorul a cauzat o pagubă în dauna angajatului său.
Potrivit art. 269 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
În caz de refuz, salariatul se poate adresa cu cerere în despăgubiri la instanțele judecătorești.
Așa fiind, temeiul răspunderii patrimoniale a angajatorului îl constituie dispozițiile art. 269 Codul muncii, pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, actele adiționale la acesta, precum și a contractelor de muncă individuale ale salariaților.
De asemenea, răspunderea unității intimate este angajată față de petiționari și în baza art. 7 (2) din Legea nr. 130/ 1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia, contractele colective de muncă reprezintă legea părților.
Neîndeplinirea obligațiilor din contract, respectiv neacordarea acestor drepturi salariale - Prime de Paști și C și diferențe salariale față de salariul minim pe unitate, atrage răspunderea părții vinovate, în speță a A, conform art. 30 (2) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Ori, contractul individual de muncă decurge din prevederile contractului colectiv de muncă, fiind un contract bilateral, sinalagmatic, cu obligații reciproce între părți, salariații îndeplinindu-și sarcinile de muncă, în timp ce angajatorul a încălcat drepturile lor salariale, prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâta SC SA -Membru Grup, prin care a solicitat modificarea în tot a acesteia și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
La termenul fixat de instanță pentru soluționarea recursului, recurenta - pârâtă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286,287 și 288 din Codul muncii, a art.74, art.75, art. 77 din Legea 168/1999 și a art. 164 Cod procedură civilă și a solicitat sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Dosarul fost înaintat Curții Constituționale, unde, prin decizia nr. 1425 din 5 noiembrie 2009 Curtea Constituțională respins excepția invocată, dosarul fiind restituit Curți de Apel Ploiești la 2 decembrie 2009, unde, a primit termen de judecată la 27 ianuarie 2010.
Instanța de recurs a reținut că prin recursul formulat pârâta a criticat soluția pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamant au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Excepția de prematuritate invocată de recurentă este neîntemeiată câtă vreme aceasta susținut că sumele solicitate de reclamant au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiunea, Curtea reține că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c ale art. 283 Codul muncii și nu cele de la lit.e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespund adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Nici ultima critică a recursului nu este fondată deoarece în dispozitivul sentinței se prevede în mod expres că vor fi plătite sumele prevăzute de art.168 CCM respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu brut și nu al unui salariu mediu brut pe unitate pentru fiecare, așa cum greșit prevede recurenta.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în B, - - nr.239, sector 1, având sediul procesual ales la și Asociații, cu sediul în B, Bulevardul - House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2240 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
VD/ 08. 02.2010
VD/MD
4 ex/ 08. 02.2010
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
-
-
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
