Pretentii civile. Speta. Decizia 115/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 115
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de lângă Curtea de Apel Bacău, cu sediul în municipiul B,-, județul B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr.14, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1673 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești - municipiul P,-, județul P, intimații pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că ambele recurente prin motivele de recurs formulate au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta - a chemat in judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale actualizate rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 09.05.2006 până la data de 15.07.2006, perioadă în care a avut funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, actualizarea sumelor rezultate, plata dobânzilor legale pentru sumele restante și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că inițial, în baza art.47 din 50/1996, a beneficiat de sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, însă, ulterior, după intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002, aceste drepturi nu au mai fost acordate, în mod nelegal, deși dispozițiile art.47 din 50/1996 nu au fost abrogate, iar în ceea ce privește funcționarii publici, aceștia beneficiază de aceleași sporuri și drepturi salariale prevăzute de legislația specifică instituției in care-și desfășoară activitatea, inclusiv de sporurile de 50% solicitate prin prezenta acțiune, drept care de altfel a fost prevăzut și prin OG 2/2006, OUG 92/2004, OUG 123/2003, OUG 192/2002.
A mai arătat reclamanta, că un asemenea drept constând în plata sporului de 50% a fost prevăzut și pentru alte categorii de bugetari, creându-se o situație discriminatorie între aceștia din urmă și tot personalul care prestează activitate în cadrul instanțelor judecătorești, în aceleași condiții ca și ceilalți bugetari, măsură care nu este necesară intr-o societate democratica și este disproporțională.
Prin întâmpinarea formulată la data de 16.06.2009, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP P, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, în condițiile în care nu există niciun raport de muncă între reclamantă și această instituție, solicitând și respingerea acțiunii în condițiile în care nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli pentru Ministerul Public.
De asemenea, a depus întâmpinare Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar la data de 16.07.2000 a intrat in vigoare Decizia nr.821/din 03.07.2008 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că disp.art.2 al.1 și al.11, precum și disp.art.27 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale.
Totodată, în data de 27.05.2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de ICCJ pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte și, a constatat existenta unui conflict juridic între autoritatea judecătorească pe de o parte și Guvernul și Parlamentul României pe de altă parte.
Paratul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a chemat în garanție pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor în temeiul art.60-63 din pr.civ.
Cu privire la fondul cauzei, a învederat că, față de practica neunitară a instanțelor judecătorești in materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, s-a formulat recurs în interesul legii care a fost admis prin decizia ICCJ.
A arătat pârâtul că instanța nu poate dispune plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu, nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
A solicitat astfel respingerea cererii de obligare a pârâților să opereze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, deoarece, singura categorie de drepturi bănești ce se pot înscrie în carnetele de muncă este retribuția tarifara de încadrare, precum si alte drepturi ce se includ in aceasta.
Sporul solicitat de reclamanta este drept salarial ce se adăugă la retribuția tarifara de încadrare și nu se include în aceasta.
A mai solicitat pârâtul și respingerea cererii de acordare a dobânzilor legale conform OG nr.9/2000, deoarece nu exista nicio convenție intre reclamanta si pârâții de acordare a unor dobânzi, motiv pentru care actul normativ nu își găsește aplicarea în speță.
Paratul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R - prin MEF, motivat de faptul ca nu exista niciun raport juridic intre reclamanta si acest parat, precum si excepția inadmisibilității acțiunii față de solicitarea reclamantei de a cere si de a obține plata cu titlu de despăgubiri a sumelor reprezentând sporul de risc si de solicitare neuropsihica in cuantum de 50%.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1673 din 13 octombrie 2009, respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Statului R - prin Ministerului Economiei si Finanțelor, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, obligând în solidar pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul pentru risc si suprasolicitare de 50% calculat lunar la salariul de bază, pentru perioada 09.05.2006-15.07.2006, actualizate in raport de rata inflației, începând cu data scadentei fiecărei sume și până la plata efectivă, să înlăture aceasta discriminare și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Prin aceeași sentință a respins capătul acțiunii împotriva celor doi pârâți de mai sus, privind obligarea acestora la plata dobânzii legale aferente drepturilor solicitate, ca neîntemeiat și a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiat. A respins de asemenea cererea de chemare în garanție a acestuia formulata de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanta a fost salariata Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în perioada 09.05.2006-15.07.2006, îndeplinind funcția de procuror, când a fost transferata la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea suprema - Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante; este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat.
Noțiunea de supremație juridică a legii, constă în faptul ca norma stabilita de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Astfel, în speță, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești care prevăd ca "pentru risc si suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Este adevărat că prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea si completarea 50/1996, art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres, insă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 al.3 din Constituție "Ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta."
Or, prin art.1 din 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea si completarea 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicate", insa, cu toate acestea, prin OG 83/2000, s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale 50/1996, deși, disp.art.56 al.2 din 24/2000 republicata, stipulează ca nu este posibila modificarea unei dispoziții dintr-o lege printr-un act normativ de valoare inferioară.
Așa fiind, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Ca atare, întrucât abrogarea realizata prin OG 83/2000 este nelegală și, in plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, instanța de fond a apreciat că a pretențiile reclamantei sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică prev.de art.47 din 50/1996 pentru perioada 09.05.2006-15.07.2006 și până la încetarea dreptului sau a contractului de muncă.
Mai mult, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțata de ICCJ s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp.art.47 din 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația de încadrare bruta lunară, respectiv la salariul de baza brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobata prin Legea nr.334/2001, or, potrivit disp.art.329 pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate, este obligatorie pentru instanțe.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Statului R prin MFP, având în vedere că, chiar dacă între reclamantă și acest parat nu există raporturi juridice, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, a formulat cerere de chemare în garanție, or, față de această cerere, are calitate procesuala pasivă.
S-a respins de asemenea excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, avându-se în vedere că reclamanta și-a întemeiat in drept cererea in principal pe disp.art.47 din Legea nr.50/1996, or acțiunea, potrivit textului de lege indicat, este admisibilă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursurile formulate de cei doi pârâți se arată, în esență, că pretențiile reclamantei nu au nici o bază legală pentru acordarea, dispozițiile legale prin care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică fusese prevăzut fiind abrogate, astfel că este incident cazul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
De asemenea, Curtea Constituțională s-a pronunțat la data de 27.05.2009 asupra conflictului dintre autoritatea judecătorească, parlament și guvern, reținând că ÎCCJ nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Totodată, prima instanță a dispus în mod nelegal actualizarea drepturilor solicitate în funcție de rata inflației, Ministerul Public dispunând doar de fondurile aprobate prin legea bugetului de stat.
Și cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă în mod greșit ca neîntemeiată, față de disp. art.19 din Legea nr.500/2002.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, această decizie este obligatorie.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține că aceasta a fost respinsă în mod corect, având în vedere că între reclamantă și acest pârât nu există niciun raport juridic.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile declarate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de lângă Curtea de Apel Bacău, cu sediul în municipiul B,-, județul B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr. 14, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1673 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești - municipiul P,-, județul P, intimații pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
LC
Tehnored.LC/MD
8ex./16.02.2010
dosar fond - al Tribunalului Prahova
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
