Pretentii civile. Speta. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 116/2009
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor
- - judecător
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr.1370/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Se constată că pârâta recurentă a înregistrat la dosar, la data de 27.11.2008, Concluzii scrise la care anexează, în xerocopie, practică judiciară -sentința civilă nr.2791/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr-, sentințele civile nr.5818/29.10.2008, 6062/11.11.2008 și 6398/27.11.2008 pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarele nr-, - și -, sentința civilă nr.1077/25.08.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-, sentința civilă nr.1089/25.08.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-, sentința civilă nr.1773/17.11.2008 a Tribunalului Olt pronunțată în dosar nr-, sentința civilă nr.1705/03.11.2008 a aceluiași tribunal pronunțată în dosar nr-, sentința civilă nr.2787/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr-, sentința civilă nr.2722/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr-, sentințele civile nr.720 și 721/03.11.2008 pronunțat de Tribunalul Vrancea în dosarele nr- și -, sentința civilă nr.6362/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, sentința civilă nr.1613/M/2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, sentința civilă nr.1195/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 22 ianuarie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr - formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5663 lei despăgubiri civile actualizate în funcție de indicele de inflație începând cu data de 31.10.2006 și până la plata efectivă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii au fost invocate următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, concediat prin decizia nr. 155 /23.10.2006 ca urmare reorganizării activității. La concediere reclamantul a primit indemnizație în cuantum de 15.947 lei, deși trebuia să primească indemnizație egală cu echivalentul 12 salarii medii brute calculate la nivelul anului 2005 cu indexare de 13 % aplicabilă pentru 2006, conform art. 4 din Planul Social - versiune finală la 21.04.2005.
Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă pârâta era obligată să plătească, conform vechimii reclamantului 2 salarii medii nete pentru anul 2006. Aceste drepturi trebuiau plătite în termen de 5 zile de la data disponibilizării, conform deciziei de disponibilizare, nu au fost plătite motiv pentru care s- solicitat reactualizarea sumelor de la data nașterii dreptului
Prin sentința civilă nr.1370/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost admisă. Pârâta a fost obligată să plătească în favoarea reclamantei diferența dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite, în sumă de 5.663 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective. Pârâta a fost obligată și la plata în favoarea reclamantei a sumei de 600 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei concediat prin decizia nr. 155/23.10.2006. Concedierea avut loc ca urmare reorganizării activității pârâtei.
Din cuprinsul acestei decizii emisă de pârâtă rezultă că sunt aplicabile prevederile Contractului Colectiv de Muncă, prevederile Planului Social încheiat de pârâtă și Federația Sindicatelor Libere și celelalte hotărâri privind procesul de reorganizare al pârâtei.
Reclamanta fost salariatul pârâtei începând cu 03.01.2000.
În baza art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă pârâta acordă salariatului salariile compensatorii prevăzute de acest acord precum și salariile prevăzute de Planul Social, funcție de vechimea salariatului în cadrul art. 6 din decizia de încetare contractului individual de muncă.
În cazul de față suma achitată salariatului fost de 15.947 lei.
Potrivit contractului colectiv de muncă fost stabilită o creștere salariilor de bază începând cu 1.01.2006 de 13 %, aplicabilă salariaților aflați în evidența pârâtei la data de 1.01.2006.
Pentru anul 2005 salariul mediu brut pe societate fost de 1.400 RON pe persoană, așa cum rezultă din adresa nr. 313/5.01.2005 comunicată de pârâtă tuturor sucursalelor sale.
De asemenea potrivit Contractului Colectiv de Muncă salariații beneficiau de indemnizație minimă de concediere, din alte motive decât cele ce țin de salariat, inclusiv în cazul concedierilor colective, astfel: la vechime de până la 3 ani de 1,5 salarii medii nete; la vechime de la 3 - 10 ani de 3 salarii medii nete și la vechime de peste 10 ani de 5 salarii medii nete ( art. 50 ).
Aceste obligații ale pârâtei au fost stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat în anul 2005, valabil pentru anul 2006 și prelungit pentru anul 2007 înregistrat la.S și Familie București și comunicat apoi structurilor teritoriale așa cum rezultă din adresa nr. 174/5.03.2007.
Potrivit Planului Social versiune finală din 21.04.2005 în cazul concedierii colective societatea va oferi pachete financiare de 8 salarii pentru salariații cu vechime de la de an la 5 ani, 12 salarii pentru salariatul cu vechime de la 5 la 15 ani și 15 salarii pentru salariatul cu vechime de peste 15 ani. Pentru anul 2005 salariul mediu brut se calculează raportat la salariul mediu brut din anul 2004 ce va fi majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă.
Din enumerarea acestor prevederi ale Planului Social, Contractului Colectiv de muncă și deciziei de concediere rezultă că reclamantului i se cuvenea plată compensatorie salariilor acordate calculată la salariul mediu brut pentru anul 2005 de 1.400 RON/ persoană indexabil cu 13 % așa cum prevăzut contractul colectiv de muncă. Reclamantului i se cuvenea echivalentul 12 salarii medii brute conform planului social plus 2 salarii medii brute potrivit art.50 din
În urma calculului efectuat a rezultat o diferență totală de 5663 lei neachitată salariatului de către pârâtă.
Această sumă a fost actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății efective.
Pârâta a fost legal citată în luna iulie 2008 pentru termenul din septembrie 2008.
Pârâta formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii introductive ca tardiv formulată și respingerea cererii ca neîntemeiată cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost analizată și soluționată de instanță anterior dezbateri fondului.
Pârâta a invocat prevederile Planului Social încheiat la 21.04.2005 prin care s-au stabilit indemnizațiile de concediere pentru disponibilizările ce se vor efectua în acel an precum și criteriile pentru disponibilizările ulterioare. Acest Plan Social a fost completat ulterior prin amendamente care explică modul de calcul al salariului mediu brut pe societate precum și modalitatea de aplicare a acestui plan în comparație cu prevederile art. 50 din CCM. Potrivit acestora pentru persoanele disponibilizate s-au acordat sume fixe ca și indemnizație de concediere, stabilite în funcție de vechimea în muncă fiecărui salariat, iar ca și mod de calcul salariul mediu brut pe pe anul anterior disponibilizării.
Măsurile dispune prin art. 50 al 1 din CCM nu se aplică cumulativ cu măsurile prevăzute în Planul Social.
Salariatul a beneficiat de o indemnizație de concediere ținând cont de vechimea în societate calculată în forma netă conform Planului Social care cuprinde dispoziții mai avantajoase pentru salariat decât cele prevăzute de art.50 din CCM.
Măsurile cuprinse în Planul Social nu se cumulează cu cele din dispozițiile art. 50 CCM, voința părților fiind de a stipula pachete financiare în favoarea salariaților sens în care au înțeles să modifice indemnizațiile de concediere prevăzute anterior așa cum rezultă din amendamentele încheiate în cursul anului 2006.
Pentru anul 2008 fost și modificat CCM în sensul că s- stipulat expres că acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea măsurilor compensatorii prevăzute de art. 50 din CCM.
Se mai arată că valoarea certă cunoscută care poate fi luată în calcul în stabilirea valorii salariilor compensatorii este media salariilor pe anul anterior celui în care se face disponibilizarea pentru că acest salariul mediu brut nu poate fi calculat decât la încheierea anului fiscal.
Susținerile pârâtei au fost înlăturate ca nefondate.
Pârâta nu face dovada unei prevederi exprese în ce privește modificarea plăților compensatorii prevăzute de art. 50 din CCM prin Planul Social și amendamentele ulterioare, în sensul că planul Social include și acele plăți compensatoriii stabilite anterior prin CCM. Mai mult decât atât, chiar pârâta recunoaște că numai din anul 2008 fost modificat conținutul art. 50 din CCM în sensul că acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea sumelor prevăzute în acest text al Contractului colectiv de muncă. În lipsa unei stipulații exprese potrivit căreia plățile compensatorii stabilite prin planul social exclud plățile stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă, apărarea pârâtei este nefondată, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 50 alin 4 din CCM stipulează expres că indemnizația de concediere stabilită potrivit alin 1 se completează cu prevederile Panului Social însușit de părți.
Atât salariatul cât și pârâta recunosc baza de calcul plăților compensatorii ca fiind salariul mediu brut pe societate, și nu salariul personal, negociat al salariatului disponibilizat. De asemenea ambele păți arată că această indemnizație este acordată în funcție de vechimea în societatea, conform celor arătate anterior. Planul Social prevede că pentru anul 2005 salariu mediu brut din se va calcula în vederea stabilirii indemnizației pe baza celui din anul 2004, majorat în anii următori direct proporțional cu același procent cu care se majorează salariul prevăzut în CCM.
Așa cum am arătat în calculul salariului mediu brut pentru anul 2006 s- avut în vedere indexarea salariului din anul 2005, aplicabilă tuturor salariaților existenți în societatea la 1 ianuarie 2006, deci inclusiv reclamantei.
Din enumerarea acestor prevederi ale Planului Social, Contractului Colectiv de muncă și deciziei de concediere rezultă că reclamantei i se cuvenea plată compensatorie salariilor acordate calculată la salariul mediu brut pentru anul 2005 de 1.400 RON / persoană indexabil cu 13 % așa cum prevăzut contractul colectiv de muncă pentru anul 2006. Reclamantului i se cuvenea echivalentul 12 salarii medii brute conform planului social plus 2 salarii medii brute potrivit art. 50 din CCM.
În urma calculului efectuat rezultat diferență totală de 5663 lei neachitată salariatului de către pârâtă.
Această sumă a fost actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive prezentei hotărâri și până la data plății efective.
În baza art. 274 Cod pr. Civ. pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanța depusă la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs societatea pârâtă solicitând, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii deduse judecății ca fiind prescris dreptul la acțiune, iar în subsidiar ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 148,75 lei.
În expunerea de motive arată că procedura de citare la instanța de fond a fost viciată în sensul că strada pe care își are sediul a fost greșit denumită Calea în loc de Calea lor. De asemenea, pe procedura de citare nu sunt completate toate rubricile, fiind încălcate astfel normele imperative ale art.100 Cod procedură civilă, situație în care procedura de citare este viciată.
Pârâta apreciază că cererea formulată de reclamantă este prescrisă, termenul de formulare nefiind cel prevăzut de art.283 lit.c din Codul muncii, ci cel de 30 de zile prevăzut de art.283 lit.a, deoarece, pretențiile invocate decurg din încetarea contractului individual de muncă, nefiind drepturi salariale, ci drepturi bănești rezultate ca urmare a concedierii.
Pârâta a mai apreciat că, față de temeiul în baza căruia reclamanta a solicitat pretențiile, aceste sume de bani sunt rezultate ale aplicării dispozițiilor contractului colectiv de muncă, situație în care termenul de prescripție este de 6 luni conform prevederilor art.283 lit.e Codul muncii și curge de la data concedierii.
Conform art.42 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe perioada 2007-2010, plata indemnizației minime de concediere are natură juridică diferită față de drepturile salariale, reprezentând alte venituri, astfel că solicitarea reclamantei nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, cerute în temeiul contractului colectiv de muncă.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond, apreciază pârâta, este nelegală și cu privire la modul greșit în care au fost interpretate actele juridice deduse judecății.
În conformitate cu prevederile art.69 din Codul muncii, la data de 21.04.2005 s-a încheiat Planul Social prin care s-au stabilit indemnizațiile de concediu pentru disponibilizările din anul 2005, precum și criteriile de determinare a cuantumului acestora, termenul de valabilitate a planului fiind 31.12.2010.
Sumele fixe acordate drept indemnizație de concediere s-au stabilit în funcție de vechimea în muncă a fiecărui salariat, luându-se ca bază de calcul salariul mediu brut pe din 2004, căruia i s-a aplicat procentul de indexare stabilit prin contractul colectiv de muncă în anul anterior disponibilizării.
Prin art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel pentru anul 2005, angajații cu o vechime de la 10 la 15 ani așa cum este cazul reclamantei, primeau o indemnizație minimă de concediere echivalentă cu trei salarii mediu nete.
Prin art. 4 din Planul Social, modificat prin Amendamentul din 09.01.2006, indemnizația minimă de concediere, aplicabilă reclamantei, este echivalentă cu 12 salarii medii brute, măsura fiind evident mai avantajoasă în raport cu cea dispusă prin Contractul colectiv de muncă și a fost aplicabilă reclamantei, prin decizia de încetare a contractului de muncă.
Cele două categorii de măsuri, susține pârâta, nu pot fi cumulate, fapt ce rezultă din Amendamentul din 13.09.2006 și din art. 50 alin. 5 introdus în Contractul colectiv de muncă la nivel de pe anul 2008.
În final pârâta arată că a calculat corect indemnizația de concediere datorată pârâtei, folosind ca bază de calcul pentru anul 2005 salariul mediu brut din anul 2004, iar pentru anul 2006 s-a aplicat procentul de creștere salariilor pentru anul 2005 de 13 %, înmulțit în cazul reclamantei cu 12 salarii din suma rezultată, scăzându-se cota de impozitare de 16 %.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform prevederilor art. 3041cod pr. civilă, curtea constată următoarele:
Recursul este fondat.
Susținerea recurentei, în sensul că procedura de citare a societății realizată de instanța de fond a fost viciată, nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Chiar dacă adresa la care societatea a fost citată este menționată Calea în loc de Calea lor, cum este corect, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare, procedura a fost legal îndeplinită, fiind semnată și parafată de lucrătorul de la registratura pârâtei, existând garanția că a ajuns în posesia celor în drept în timp util.
În acest fel este neîntemeiată susținerea pârâtei în sensul că, nefiind completate toate rubricile citației, ar fi fost încălcate normele imperative ale art.100 cod pr. civilă, câtă vreme, scopul procedurii de citare cu pârâta a fost realizat, aceasta având la dispoziție un interval de timp mai mare de două luni pentru a-și formula apărarea în cauză (a fost citată la data de 16.07.2008, iar primul termen de judecată a fost fixat la 17.09.2008).
Nici susținerea pârâtei în sensul că cererea formulată de reclamant este prescrisă nu poate fi primită.
Contrar susținerilor pârâtei, în cauză sunt incidente prevederile art.283 lit.c Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale sau a unor despăgubiri către salariați.
În cauză nu sunt incidente nici prevederile art.283 lit.a din Codul muncii, întrucât pretențiile invocate de reclamantă nu decurg din încetarea contractului individual de muncă și nici prevederile art.183 lit.e din același act normativ, întrucât pretențiile formulate de reclamantă nu sunt urmarea neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestuia.
Ne aflăm, însă, în prezența unor drepturi de natură salarială care devin actuale numai la data concedierii colective operate în cauză, termenul de prescripție de 3 ani, începând să curgă de la această dată, astfel încât, contrar susținerilor pârâtei, reclamanta se află în termenul legal prevăzut pentru formularea cererii deduse judecății.
Pe fond, cauza a fost greșit soluționată de instanța de fond.
Reclamanta a fost angajata societății pârâte în perioada 03.01.2000 -23.10.2006 în funcția de vânzător stație, dată la care a fost concediată conform art.65-66 din Codul muncii.
Contractul Colectiv de Muncă la nivel pe anul 2005, la stabilirea indemnizațiilor de concediere, la art.50 prevede că aceasta va fi echivalentul a două salarii medii nete la o vechime a angajatului de la 3 la 10 ani, așa cum este cazul reclamantei.
La data de 21.04.2005 s-a încheiat Planul Social prin care s-au stabilit concret indemnizațiile de concediere pentru disponibilizările realizate începând cu anul 2005, act greșit interpretat de instanța de fond, deși stabilește fără echivoc regula acordării despăgubirilor sub forma salariilor compensatorii pentru fiecare salariat.
Conform art.4 din Planul Social, modificat prin Amendamentul din data de 09.01.2006, prevede că salariaților cu o vechime de la 5 la 15 ani li se acordă o indemnizație de 12 salarii medii brute.
Astfel, indemnizațiile au fost stabilite în funcție de vechimea în muncă a salariatului, luându-se ca bază de calcul salariul mediu brut din anul 2006 căruia i s-a aplicat procentul de încadrare stabilit de contractul colectiv de muncă în anul anterior disponibilizării.
Planul Social a fost completat ulterior prin Amendamentul din data de 13.09.2006, prin care se modifică în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 din contractul colectiv de muncă.
În consecință, conform art.50 alin.5 din contractul colectiv de muncă la nivel de pe anul 2008, reluându-se prevederile Planului Social din 21.04.2005, se stipulează că acordarea unui pachet compensator salariaților exclude posibilitatea cumulării indemnizațiilor de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art.50 din contractul colectiv de muncă.
Societatea pârâtă a dat eficiență prevederilor art.4 din planul Social în sensul că pentru anul 2006 baza de calcul a reprezentat-o salariul mediu brut din anul 2005, calculat la rândul său pe baza celui din 2004 la care s-a adăugat indexarea de 13%, înmulțit, în cazul reclamantei cu 12 salarii, din suma astfel obținută scăzându-se cota de impozitare de 16%, obținându-se astfel suma netă primită cu titlu de indemnizație de concediere, care a fost în cuantum de 15.947 lei, situație în care calculul efectuat de instanța de fond este evident eronat.
Față de cele ce preced, conform prevederilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul de față și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondat, recursul declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr.1370/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Modifică în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta ""
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor
