Pretentii civile. Speta. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr.1321./102//2007
DECIZIA CIVILĂ NR.118/
Ședința publică din 5 februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,- sector 1 și M, cu sediul în Tg.M,--3, în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr.1497 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1497 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș; excepția inadmisibilității acțiunii; s-a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, obligându-i pe pârâții la calcularea și la plata pe seama reclamantei a unei despăgubiri egale cu sporul de vechime de 25% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 9 mai 2006 - 12 martie 2007, urmând ca aceste sume să fie actualizate în funcție de rata inflației.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureșa fost obligat să efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de muncă al reclamantei.
Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării sumelor menționate.
S-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, obligându-l pe acest minister să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor obținute de reclamantă prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se arată că acest pârât consideră nelegală și netemeinică hotărârea atacată și solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea sentinței civile pronunțată de tribunal, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă.
În acest sens, s-a subliniat faptul că pârâtul apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, făcându-se referire la Legea bugetului de stat nr. 486/2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanțe, iar acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, reprezentând indicele de inflație, nu se justifică.
Pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor a susținut, în recursul formulat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, cu care reclamantul nu se află în raporturi juridice de muncă, arătând că în atare situație nu poate exista nici obligația de plată a pârâtului-recurent, în privința drepturilor salariale pretinse în cauză, chemarea sa în judecată fiind inadmisibilă, deoarece nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare, pentru considerentele relevate în continuare:
Contrar susținerilor pârâților-recurenți, acțiunea reclamantei este întemeiată, iar argumentele juridice ale instanței de fond sunt corecte, deoarece suprimarea - prin efectul dispozițiilor nr.OG 83/2000 - a dreptului salarial reprezentând sporul de vechime, drept acordat magistraților prin Legea nr. 50/1996, este contrară prevederilor art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În plus, acest fapt este inadmisibil și prin prisma dispozițiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, o dispoziție legală fiind modificată printr-un act normativ de valoare inferioară.
Pe de altă parte, conform art. 16 alin. 3, raportat la art. 1 și art. 295 alin. 2 din Codul muncii, perioada în care o persoană prestează muncă reprezintă vechime în muncă, indiferent de categoria socio-profesională din care face parte, iar conform Directivei nr. 2000/EC/78, privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile, iar nu neapărat similare.
Or, în speță nu se poate contesta apartenența reclamantei la categoria personalului din justiție, situație în care, prestând activitate alături de personalul auxiliar de specialitate, de funcționarii publici și de personalul contractual, acumulează, ca și aceștia, vechime în muncă, neputând fi exclus de la beneficiul acordării sporului aferent.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici faptul că prin Decizia nr. XXXVI/7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în temeiul dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, s-a stabilit că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000, trebuie interpretate în sensul că și magistrații beneficiază de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
În contextul celor anterior relevate, soluția primei instanțe este apreciată ca fiind legală și temeinică, inclusiv sub aspectul actualizării cu indicele de inflație a drepturilor bănești acordate reclamantei prin hotărârea atacată, fiind de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu, astfel că în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 1084 Cod civil.
În ceea ce privește criticile pârâtului-recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive și la inadmisibilitatea chemării în judecată a respectivei instituții, Curtea reține că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual.
Este adevărat că, potrivit nr.OG 22/2002 executarea obligaților de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează de ordonatorii principali de credite bugetare, însă, aceste sume trebuie aprobate prin bugete, ori cu privire la această activitate, Ministerul Economiei și Finanțelor are în mod clar atribuții.
Trebuie precizat, de asemenea, și faptul că instanța de fond a stabilit în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor obligația de a asigura fondurile necesare pentru plata acestor drepturi salariale, iar prin art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se instituie dreptul la un proces echitabil, care presupune printre altele, ca procesul să se finalizeze printr-o punere în executare a hotărârii judecătorești într-o perioadă rezonabilă (a se vedea în acest sens Hotărârea nr.5/2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Sandor împotriva României). Or, chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor are drept scop asigurarea punerii în executare a drepturilor recunoscute reclamantei în cel mai scurt timp.
Pentru considerentele expuse, reținând că în cauză nu se identifică motive de nelegalitate a hotărârii primei instanțe, Curtea va respinge recursurile deduse judecății, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,- sector 1 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str.-. - nr.1-3, județul M, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.1497 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-26.03.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
